| |
(partea a doua)
VI. CUM S-AR FI PUTUT APLANA CONFLICTUL DE LA OASTE
Despre conflictul de la Oaste, am publicat la foaie, amănunte
pe larg. Dăm acum, în continuare, pe scurt mersul conflictului. După caterisire,
precum se ştie, înaintasem o cerere de iertare. A urmat o lungă tăcere, de
câteva luni, după care, am primit documentul de mai jos:
Nr. 3545. 13. VIII. 1936
Domnului Iosif Trifa, Sibiu,
Prin cererea de graţiere din 16. III. a.c. adresată Î.P.S. Patriarh Miron,
Preşedintele Sf. Sinod din Bucureşti, ai declarat că îţi recunoşti greşeala în
cazul procesului de caterisire. Motivele procesului disciplinar pentru care ai
fost dat în judecată şi judecat de forurile disciplinare, au fost:
1. Ai afirmat în scris că nu ai avut încredinţare de la
autoritatea bisericească în activitatea de preot, ca redactor la "Lumina
Satelor" şi muncitor la "Oastea Domnului" şi a suplimentului cu acest nume al
"Luminei Satelor", afirmaţie care constituie o negare a doctrinei ortodoxe
despre biserică, despre autoritatea bisericească şi temeiul canonic al slujbei
de preot al bisericii.
2. Ai fost somat de către Consiliul arhiepiscopesc să dai
socoteală de gestiunea de la "Lumina Satelor" şi "Oastea Domnului" atunci când,
la cerere proprie pe motiv de boală, ţi-ai dat demisia din slujba preoţească ce
ai avut în biserică. Acestei somaţiuni nu te-ai conformat şi n-ai luat nici un
angajament valabil.
3. Ai transcris pe numele D-tale şi deţii şi astăzi pe nedrept
tipografia "Oastea Domnului", cumpărată pe bani care nu-ţi aparţineau şi la
somaţia de a arată cu cât ai contribuit din mijloacele proprii, nu ai dat nici
un răspuns.
4. Ai scos gazeta "Isus Biruitorul" fără aprobare din partea
autorităţii bisericeşti pricinuind frământări în sânul bisericii.
5. Prin purtarea şi prin cele ce le-ai scris de când ţi-ai dat
demisia din slujba bisericească, te-ai rupt de biserică, nesocotind normele
disciplinare şi canonice ale ei şi considerând mişcarea religioasă "Oastea
Domnului", ca un teren particular, ai săvârşit tentativele de a trece în
schismă, în care i-ai aşezat, şi pe credincioşii grupaţi în mişcarea "Oastea
Domnului".
6. Ai pretextat chiar o "vedenie" prin care Domnul însuşi
te-ar fi îndemnat să mergi pe calea rătăcită pe care ai apucat.
Acestea sunt, în esenţă gravele abateri de care te-ai făcut vinovat şi pentru
care ţi s-a aplicat, conform normelor disciplinare, pe dreptate, pedeapsa
caterisirii.
Întrucât doreşti sincer să dobândeşti iertare din partea bisericii şi-ţi
recunoşti gravele greşeli, ce le-ai săvârşit, ai ultimul prilej:
1. De a retracta în scris, în mod categoric şi specificat
afirmaţiile de sub Nr. 1 făcând mărturisire de credinţă în conformitate cu
doctrina ortodoxă.
2. Să dai gestiunea de la "Lumina Satelor" şi "Oastea
Domnului".
3. Să te obligi a restitui tipografia "Oastea Domnului", având
să fi bonificat de contribuţia din averea proprie, dovedite cu acte valide.
4. Să sistezi imediat apariţia publicaţiei "Isus Biruitorul".
5. Să te întorci sub disciplina bisericii şi sub normele
canonice ale ei fără rezerve.
6. Să retractezi blasfemia de a fi identificat pe Domnul, prin
"vedenia" ce ai pretextat, cu rătăcirea în care te-ai aruncat din vina proprie.
Câtă vreme persişti în aceste rătăciri, cererea de graţiere nu
poate fi considerată ca serioasă şi sinceră. Graţierea, în asemenea condiţii,
este imposibilă fiindcă ea n-ar însemna altceva decât confirmarea însuşi a
rătăcirilor arătate.
În nădejdea că răspunsul şi angajamentele ce le vei lua vor
cuprinde condiţiile satisfăcătoare ale iertării cerute, te sfătuim părinteşte
să-ţi faci examenul de conştiinţă cu toată sinceritatea şi obiectivitatea,
cugetându-te la bucuria de a putea fi împăcat cu sfânta biserică, cu adevărul şi
disciplina ei.
Răspunsul îl aşteptăm în decurs de 10 zile de la primirea
acestei adrese, ca să putem înainta Sf. Sinod raportul şi propunerile ce ni s-au
cerut în legătură cu cererea de graţiere ce i-ai adresat.
Cu arhiereşti binecuvântări
+ NICOLAE, arhiepiscop şi mitropolit.
La documentul acesta am dat răspunsul de mai jos:
Înalt Prea Sfinţite Stăpâne
Înaintând Sf. Sinod o cerere de iertare în privinţa caterisirii mele, am
aşteptat în linişte rezultatul acestei cereri depunându-mi cauza în părinteasca
dragoste a Părinţilor Sf. noastre biserici.
Stăpânit de dorul şi dorinţa vie de a-mi continua şi sfârşi viaţa ca slujitor al
Sf. Altar, în tot timpul acesta şi în tot decursul acestui an, am ferit
activitatea mea publicistică de orice ieşiri.
Primind, acum, adresa de sub numărul 3545 din 13. VIII. 936 mă bucur că mi se dă
şi de data aceasta prilej să-mi exprim dragostea şi alipirea mea de biserică şi
dorul şi dorinţa vie de a-mi pune darul şi viaţa în slujba Ei până la sfârşit.
Aceasta şi pentru evitarea tulburării din mişcarea "Oastei
Domnului".
Stăpânit de aceste dorinţe răspund următoarele:
I. - Fac solemna mărturisire de credinţă că am ţinut şi ţin să
rămân în toate învăţăturile de credinţă şi de dogmă ale sfintei noastre Biserici
ortodoxe, retractând tot ce eventual din greşeală s-ar fi strecurat în scrierile
şi declaraţiile mele de până acum.
Timp de 12 ani am muncit până la jertfă în slujba bisericii,
neabătându-mă cu nimic de la învăţăturile şi dogmele Ei. Iar dacă, după eruperea
conflictului de la "Oastea Domnului", sub imperiul amărăciunilor şi al
împrejurărilor, am avut poate ieşiri şi expresii contrare doctrinelor de
credinţă, ca un fiu credincios al Bisericii ortodoxe - le retractez, iar Î.P.S.
Sale Mitropolitului Nicolae îi păstrez toată recunoştinţa pentru tot binele ce
mi l-a făcut.
II. - În ceea ce priveşte gestiunea de la "Lumina Satelor" eu
nu am fost administratorul propriu-zis al bunurilor materiale de aici.
Împrejurările ulterioare au făcut numai ca eu să rămân şi să mă îngrijesc şi de
aceste lucruri care de abia la sfârşitul anului 1931 le-am luat în mână aşa cum
le-am găsit. Registre de contabilitate n-am găsit şi nici nu s-au ţinut. Am
găsit doar o situaţie deficitară. Tot împrejurările au adus în vara anului 1934
la trecerea administraţiei pe seama Arhiepiscopiei delegat de ea fiind preotul
Gh. Secaş.
Gestiunea foii s-a predat aşa cum se găsea - cu creditori şi debitori. Asupra
trecutului posed doar acte justificative: mandate poştele specificate registrul
de casă etc. pe care sunt gata să le pun la dispoziţia unor delegaţi ai
Arhiepiscopiei care, împreună cu mine şi fostul administrator să verifice şi să
constate ÎNTREAGA GESTIUNE.
III. Tipografia "Oastea Domnului" după cum am declarat în
repetate rânduri, a fost şi este pusă în slujba mişcării "Oastea Domnului". Aşa
am înţeles şi în consecinţă aşa am lucrat cu ea.
Dintru început tipografia a fost scrisă pe numele meu conform
contractului cu firma "Schelter & Giesecke" din 24/X anul 1929, - brevetul de
industrie Nr. 362 anul 1929 etc..., deoarece legile ţării cer ca orice
proprietate să aibă un proprietar juridic. "Oastea Domnului" ca organizaţie n-a
fost şi nu este persoană juridică. De aceea nu putea poseda proprietăţi. În
cazul de faţă, dacă biserica şi fraţii ostaşi n-ar mai avea încredere în felul
cum este pusă, de mine, în slujba "Oastei Domnului", această tipografie, eu sunt
gata şi declar că cedez, ca titlu juridic tipografia "Oastea Domnului"
credincioşilor din "Oastea Domnului" constituiţi ca persoană juridică sub
auspiciile Arhiepiscopiei din Sibiu, rămânând ca aceştia să constate cât am pus
prin sacrificiu propriu în cumpărarea şi susţinerea ei, şi să o administreze ei
pentru scopurile "Oastei Domnului".
IV. - Foaia "Isus Biruitorul" am scos-o şi în urma faptului că
gestul meu din pragulanului 1935 fusese în parte greşit înţeles, dându-mi-se
absolvire totală de a mai avea vreo legătură cu mişcarea "Oastei Domnului". Ori
eu aveam datoria morală faţă de credincioşii pe care i-am trezit la o viaţă
nouă, să le trimit hrană sufletească spre creşterea lor duhovnicească şi mai
ales spre întărirea celor mai slabi de credinţă, care, tulburaţi de conflictul
ce transpirase deja în opinia publică, începu-seră a fi îndrumaţi de alte
învăţături.
Desfăşurarea ulterioară a conflictului a menţinut în stare de
apariţie această foaie.
În momentul, în care conflictul este aplanat şi clarificat în
faţa credincioşilor din mişcarea "Oastea Domnului" şi mi se dă posibilitatea ca
printr-un alt organ nou de presă pus, ca şi tipografia, în serviciul, sub
conducerea şi administrarea "Oastei Domnului", constituită juridic, sub
patronajul şi auspiciile Arhiepiscopiei din Sibiu - să pot lucra şi eu mai
departe, după puterile mele, pentru hrănirea şi creşterea duhovnicească a celor
din "Oastea Domnului" - eu sunt gata să sistez imediat apariţia foii "Isus
Biruitorul" ţinând fireşte seamă, pentru anul acesta şi de obligaţia morală şi
materială faţă de miile de abonaţi ce-i am.
V. Mă supun întru totul disciplinei bisericii, fără nici o
rezervă. Recunosc doctrina bisericii creştine ortodoxe în toată întregimea şi
curăţenie Ei şi declar că voi lucra în cadrul canoanelor şi legiuirilor
bisericeşti.
Timp de 12 ani de zile mi-am pus darul, sănătatea şi viaţa în o muncă
istovitoare pusă în slujba bisericii, şi în slujba "Oastei Domnului". Doresc din
tot sufletul să continui această muncă, care îmi este dragă, cu singura, umila
rugare să mi se dea putinţa de-a putea lucra nestânjenit şi nejignit, dar având
contactul şi controlul direct al Ierarhului meu.
VI. Referitor la "vedenie", eu ţin să declar încă odată, că
prin aceasta n-am urmărit vreo ataşare a maselor de ostaşi faţă de mine. Eu am
împărtăşit doar credincioşilor de la fronturi un vis al meu pe care l-am avut şi
care nu l-aş putea nega ca realitate,
Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,
prin răspunsul acesta, dictat de conştiinţa mea de fiu credincios al bisericii
mele, îmi depun din nou cauza în părinteasca dragoste a Î.P.S. Voastre şi a
părinţilor din Sfântul Sinod. Îmi depun, în faţa Î.P.S. Voastre şi a părinţilor
din Sfântul Sinod, toată munca şi jertfa mea de preot, cu umila rugare şi
dorinţă să-mi pot săvârşi viaţa în munca şi jertfa aceasta.
Sibiu la 19 August 1936.
Cu fiască supunere
Iosif Trifa, preot
După acest răspuns, care din partea mea arăta vădit o dorinţă
de înţelegere şi soluţiona chestiunile într-un chip destul de potrivit, - a
urmat iarăşi o lungă tăcere (în acest răstimp, eu am căzut bolnav la Braşov).
După întoarcerea mea de la Braşov, au urmat câteva audienţe la
Î.P.S. Sa. Ajunsesem la o înţelegere aproape deplină în toate chestiunile cu
statutele.
Dacă şi chestiunea aceasta, de mare însemnătate, ar fi fost rezolvată, fără
grabă, cu răbdare (şi eventual prin un sfat al Oastei în care să-şi aibă
cuvântul şi iniţiatorul acestei mişcări); dacă în audienţa din urmă nu s-ar fi
bruscat din nou lucrurile cu somarea de a mă decide urgent6 într-o chestiune
atât de gingaşă; dacă s-ar fi convocat un sfat al Oastei pe care îl propusesem,
lucrurile s-ar fi rezolvat cu bine.
Conflictul s-ar fi putut aplana cu bine dacă toate chestiunile
de la Oaste s-ar fi discutat amănunţit, cu răgaz şi linişte. Spre acest scop, eu
propusesem şi un sfat al Oastei, cu toţi conducătorii ei mai de seamă, preoţi şi
laici, din toată ţara, în care să alcătuim, "ostăşeşte" Regulamentul (mai ales
după ce statutele nu fuseseră făcute într-un chip norocos şi însuşi Î.P:S. Sa
spunea că trebuie acoperite anumite lacune, prin Regulament). În acest sfat, (la
care Î.P.S. Sa se învoise la început) premergător intrării în statute, urma să
chibzuim frăţeşte, prin rugăciune, asupra tuturor chestiunilor, şi luptelor de
viitor ale Oastei.
Acest sfat ar fi adunat şi ar fi înfrăţit în dragostea cea
dintâi pe luptătorii Oastei şi el ar fi avut un viu răsunet şi pe fronturile
Oastei.
Dar în loc de acest răgaz care ar fi adus o binecuvântare, lucrurile s-au
grăbit. În ultima audienţă, cu toate că nu era, încă nimic definitiv soluţionat,
nici Regulamentul, nici chestiunea foilor etc..., am fost somat să mă decid
imediat. Iar ezitarea mea, în o chestiune atât de gingaşă, a fost luată drept o
declaraţie de rupere cu biserica.
Stau liniştit în faţa lui Dumnezeu, în faţa bisericii, în faţa
istoriei, că nu sunt vinovat de acuzele ce mi se aduc. Mai curând, ori mai
târziu, bunul Dumnezeu, biserica, neamul şi istoria îmi vor face dreptate.
Preotul Iosif Trifa, Sibiu
"Isus Biruitorul", nr. 5, 1937
VII. STATUTUL PROPUS
OASTEI DE BISERICĂ
1. TEXTUL STATUTULUI
CAP. I.
Numele, caracterul şi durata Societăţii.
ART. 1. - În cadrul Bisericii ortodoxe
române se înfiinţează Societatea religioasă "Oastea Domnului" sau prescurtat
"Oastea Domnului".
ART. 2. - Ea poate funcţiona numai cu
binecuvântarea bisericii şi sub îndrumările şi controlul ei exercitat:
a) prin episcopul locului;
b) prin delegaţii lui cu autorizaţia
scrisă;
c) prin Sf. Sinod.
ART. 3. - îşi recrutează membrii liberi,
fără nici un fel de constrângere din afară, constituind un voluntariat creştin
ortodox.
ART. 4. - Toate părţile componente ale
Frăţiei religioase "Oastea Domnului" (Cerc, Despărţământ, Secţie, Centrala) sunt
persoane morale.
ART. 5. - Timpul funcţionării este
nelimitat.
ART. 6. - Sediul central al Societăţii
"Oastea Domnului" rămâne oraşul Sibiu.
Va avea însă atâtea secţii, câte eparhii va
număra Biserica ortodoxă română.
ART. 7. - Numele de Frăţia religioasă
"Oastea Domnului" sau prescurtat "Oastea Domnului" nu poate fi uzurpat de nici o
altă asociaţie. Împotriva celor ce vor abuza de numele ei, se va cere scutul
legilor civile.
CAP. II.
Scopul şi mijloacele Frăţiei religioase
"Oastea Domnului".
ART. 8. - Scopul asociaţiei este:
a) preamărirea lui Dumnezeu prin gândul,
cuvântul şi fapta de orice clipă a fiecărui membru al ei;
b) păstrarea şi practicarea ortodoxiei,
făcând din ea putere vie şi lucrătoare în toate împrejurările vieţii
creştineşti;
c) deprinderea virtuţilor dumnezeieşti şi
celor câştigate şi săvârşirea faptelor iubirii creştineşti, adică a faptelor
milosteniei trupeşti şi sufleteşti;
d) a face pe membrii ei să lupte fără
odihnă împotriva tuturor gândurilor, simţirilor şi cuvintelor care pot necinsti
pe Dumnezeu şi mâhni un suflet cu adevărat creştin;
e) a obişnui pe membrii ei la iubire de
adevăr şi de dreptate şi la trezire în orice împrejurări s-ar afla ei;
f) a îndemna pe membrii ei să ocolească
judecăţile, supunându-se hotărârilor Sfatului Păcii care va lua fiinţă în
cadrele asociaţiei;
g) a deprinde pe toţi membrii cu ascultare,
supunere şi bunăvoinţă faţă de mai marii "Oastei Domnului" şi faţă de
autorităţile bisericeşti şi civile, dovedind în aceeaşi vreme smerenie şi
dragoste creştinească faţă de toţi ostaşii şi bunăvoinţă faţă de toţi creştinii;
h) de a deprinde pe toţi membrii să fie
gata la împlinirea fără şovăire a tot ce este spre binele şi înaintarea
Bisericii ortodoxe şi a "Oastei Domnului";
i) a dobândi de la autoritatea bisericească
eparhială designarea în eparhie a unei mănăstiri cu călugări înţelegători şi
devotaţi lucrului Domnului urmărit de această asociaţiune, la care "Oastea
Domnului" să poată face pelerinaj anual pentru reculegere şi întărire la o zi
hotărâtă în deplină înţelegere cu Chiriarhul locului;
l) de a ridica pe pământul românesc, prin
munca şi obolul ostaşilor Domnului şi al binevoitorilor asociaţiei, o mănăstire
de călugări şi alta de călugăriţe, în primul rând pentru ostaşii, care luminaţi
de Domnul, ar vrea să intre în cinul monahal.
La aceste mănăstiri se vor întemeia:
1. Şcoala de misionari laici şi monahi;
2. Azile pentru bătrâni şi bătrâne
neputincioase, care n-au pe nimeni să-i îngrijească;
3. Orfelinate cu şcoala de lipsă pentru copii
fără ambii părinţi;
4. Spitale şi sanatorii pentru creştini;
5. Diverse ateliere, cum ar fi tipografie,
ţingografie, pictură bisericească, legătorie de cărţi, covoare, cusături, cu
angajaţi exclusiv dintre ostaşi probaţi;
6. Cu institute de îndreptare pentru cei sau
cele pierdute ori robite de diferite patimi.
m) de a se întemeia pe întreaga ţară, cu
cea mai mică cotizaţie posibilă, un fond de ajutorare la înmormântare, exclusiv
pentru cei din "Oastea Domnului";
n) de a împuţina analfabetismul, ţinând
cursuri de scris-citit în vederea citirii cărţilor sfinte;
o) de a feri pe membrii săi de scrisul şi
de programele distrugătoare de neam, de biserică şi ucigătoare de suflet, deci
de a lupta neobosit împotriva duşmanilor Bisericii ortodoxe şi ai neamului
nostru;
p) până la dezvoltarea unei mănăstiri cu
acest caracter, de a cere autorităţii bisericeşti înfiinţarea de şcoli sau
cursuri pentru pregătirea de misionari laici, colportori pentru îngrijirea
bolnavilor, neputincioşi, orfanilor, în legătură cu şcoala de cântăreţi din
eparhie;
r) a lupta împotriva scrierilor, cântecelor
şi reprezentaţiilor teatrale şi cinematograf cu caracter imoral;
s) a susţine şi lupta pentru sfinţenia şi
indisolubilitatea căsătoriei creştine şi împotriva divorţului;
ART. 9. - Mijloacele pentru ajutorarea
scopurilor propuse sunt cele care le pune la îndemâna fiilor săi Biserica
ortodoxă şi anume:
a) apa cea vie a Sf. Scripturi, numai
ediţia Sf. Sinod;
b) citirea din cărţile sfinţilor părinţi;
c) participarea în toate duminicile şi
sărbătorile la Sf. Liturghie şi la Sf. Vecernie, în frunte cu conducătorii
asociaţiei;
d) rugăciunea în comun în casa de adunare
şi în biserică afară de serviciile divine rânduite de biserică;
e) lămurirea cuvântului Domnului de către
preoţi şi de către cei autorizaţi de Episcopul locului;
f) împărtăşirea cu Sfintele Taine regulat
în fiecare din cele patru posturi de peste an şi la dorinţă şi mai des;
g) publicarea la centru şi la secţii a unor
foi de zidire sufletească, care vor primi colaborarea tuturor ostaşilor cu darul
scrisului;
h) publicarea şi colportarea de cărţi bune,
ziditoare şi mântuitoare de suflete, fie editate de societate sau de altcineva;
i) prin colportare de icoane şi alte
obiecte creştineşti ortodoxe;
l) prin pelerinaje la mănăstiri şi la
bisericile catedrale din centrele eparhiale;
m) prin mijloacele materiale ce se vor
putea agonisi la societate:
1. Din darurile benevole ale celor ce întră în
"Oastea Domnului";
2. Din daniile binevoitorilor societăţii;
3. Din câştigul ce eventual s-ar realiza prin
colportaj şi pe urma foilor;
4. Din dobânzile banilor depuşi de fondul de
înmormântare;
n) prin înfiinţarea unui fond al Milei
Creştine pentru ajutorarea celor lipsiţi, mai ales în vremea de iarnă, fie cu
hrană, fie cu lemne sau haine şi unde e posibil prin susţinere de cantine;
o) prin conferinţe şi şezători biblice;
1. Duminica şi sărbătoarea după vecernie;
2. În una sau două seri pe săptămână;
p) prin înfiinţarea şi conducerea de
biblioteci potrivite scopului propus;
r) prin înfiinţarea de fanfare şi coruri
religioase;
s) prin îngrijirea şi înfrumuseţarea
locaşurilor Domnului şi a cimitirelor, în spirit ortodox;
t) prin comunicare, între membrii, a
experienţelor de viaţă creştină;
u) prin sărbătorirea, cu demnitate, în
toate părţile, a martirilor bisericii noastre şi a eroilor naţionali;
v) prin colaborarea cu alte societăţi
ortodoxe cu scop similar din ţară şi chiar de peste hotare cu, aprobarea Sf.
Sinod.
CAP. III.
Despre membrii şi datorinţele lor.
ART. 10. - Membru al "Oastei Domnului"
poate fi orice credincios al Bisericii ortodoxe fie bărbat, fie femeie, laici
sau faţă sfinţită, care au trecut de vârsta de 15 ani împliniţi.
Nu se pot primi chiar dacă au 15 ani
împliniţi:
a) elevi şi elevele oricărei şcoli;
b) soţiile sau fiii sau fiicele nemajori care
nu aduc consimţământul soţului sau părintelui lor; soţiile, în cazuri
excepţionale, pot aduce recomandare a duhovnicului lor din parohie, recomandare
care nu trebuie motivată;
c) persoanele divorţate din pricina cărora s-a
desfăcut căsătoria, nu pot fi primiţi în "Oaste", până la pocăinţă.
ART. 11. - Cel ce vrea să intre în
asociaţie va face declaraţie scrisă, cu toate datele cerute de regulament, pe
care o va prezenta secretarului cercului.
ART. 12. - Nu se pot încasa cotizaţii de
membri.
Fiecare membru la intrare face un dar în bani
care nu poate fi mai mic de 50 lei. Darul acesta îl pot plăti în mai multe rate,
în cazul acesta, nu se consideră înscris decât de la data achitării întregii
sume promise.
Pentru cei săraci, Sfatul Cercului poate
hotărâ Scutirea şi de această obligaţie.
ART. 13. - Orice membru poate face danii şi
cu scop precis, dacă cadrează cu caracterul societăţii.
Asemenea donaţii pot face societăţii şi cei ce
nu vor să se înscrie ca membri.
Daniile cu scop precis la nici un caz nu pot
fi întrebuinţate altfel decât aşa cum a dispus donatorul.
ART. 14. - Membrii asociaţiei pot fi:
a) ostaşi începători;
b) ostaşi deplini;
c) ostaşi ostenitori.
a) Ostaşi începători se numesc membrii care
au cerut înscrierea în "Oastea Domnului", au primit aprobarea, au achitat darul
promis, dar n-auîmplinit încă un an de la primirea în asociaţie.
Împlinesc toate îndatoririle celorlalţi
membri, dându-şi fiecare silinţa a se arăta vrednic de primire definitivă în
"Oaste".
N-au drept de a vota în adunările "Oastei",
nici dreptul de a fi aleşi.
b) După împlinirea anului de începător, dacă
s-ar dovedi vrednic, va fi primit în "Oastea Domnului" cu titlul de ostaş
deplin. Primirea se face într-o adunare sărbătorească, când semnează legământul
în dublu exemplar.
Textul legământului se va stabili prin
regulamentul explicativ al acestor statute.
Legământul se contrasemnează în adunare de
preşedinte sau vicepreşedinte şi8 de secretar şi se prevede cu data depunerii.
Dacă ostaşul începător nu dă dovadă deajuns de
supunere la orânduielile "Oastei", va fi sfătuit să mai încerce un an, deci nu i
se va cere legământ.
c) Dacă ostaşul deplin a împlinit cu sfinţenie
timp de cinci ani tot ce s-a legat să ţie, ajunge ostaş ostenitor pentru cei
mulţi ai Domnului.
Ei nu mai depun legământ nou, dau însă o
declaraţie scrisă că primesc să fie.
Recunoaşterea, aceasta, de ostaş ostenitor se
face în chip sărbătoresc de către adunarea despărţămintelor.
ART. 15. - Drept de a fi aleşi în fruntea
organizaţiilor "Oastei Domnului", nu au decât ostaşii ostenitori.
ART. 16. - Asociaţia poate avea şi membrii
de onoare dintre credincioşii bisericii noastre cu merite deosebite. Ei se
proclamă de Congresul "Oastei Domnului".
Membrii de onoare, când sunt prezenţi, se
bucură de toate drepturile ostaşilor ostenitori.
ART. 17. - Cei ce fac Societăţii daruri în
bani, pământ sau clădiri până la valoarea de lei 5000 (cinci mii), chiar dacă nu
sunt înscrişi în "Oaste", primesc numele de "binefăcători" ai "Oastei Domnului".
Cei ce fac donaţii mai mari de 5000 lei, vor
purta numele de "mari binefăcători" ai "Oastei Domnului".
ART. 18. - Ostaşii începători nu pot purta
vre-un semn văzut deosebit.
Ostaşii deplini şi cei ostenitori pot purta o
insignă pe piept.
Forma insignei se va designa prin Regulamentul
explicativ.
ART. 19. - Dorinţele membrilor sunt cele
fixate prin scopurile şi mijloacele asociaţiei (art. 8 şi 9).
Regulamentul explicativ le va dezvolta pe
larg, arătând ce trebuie să facă din partea sa fiecare ostaş.
ART. 20. - Membrul sau membrii, care nu vor
îndeplini toate obligaţiile regulamentare, întâi vor fi făcuţi băgători de
seamă. Dacă nu se vor îndrepta, vor fi dojeniţi în scris de Sfatul
despărţământului, dacă nici după aceasta dojană nu dau semne de revenire la
calea cea bună, se vor da afară de către Sfatul secţiei din care face parte
cercul lor.
Înapoi nu se mai poate primi decât după o
căinţă de un an. Atunci iarăşi începe cu a fi ostaş începător şi cu celelalte de
rând.
ART. 21. - Despre membri se vor purta
registre în ordine cu toate datele din legământ atât la cerc, cât şi la
despărţământ.
La secţie şi la centru se va purta numai
evidenţă statică.
Amănuntele se vor stabili de Regulamentul
explicativ.
CAP. IV.
Organizarea Societăţii. Cerc. Despărţământ.
Secţie. Centru. Despre Adunările Asociaţiei.
ART. 22. - Toţi membrii, fie ostaşi
începători, deplini sau ostenitori, din toată ţara românească formează una şi
aceeaşi "Frăţie religioasă" - "Oastea Domnului".
Pentru o bună împărţire a lucrului, ea se
împarte în cercuri, despărţăminte, secţii şi organizare centrală, fiecare cu o
conducere asemănătoare şi sub ascultarea celei imediat superioare.
ART. 23. - Cel puţin 20 membri, aflaţi
într-o parohie, formează un cerc al "Oastei Domnului".
Dacă nu sunt 20, cei ce sunt se alătură la cel
mai apropiat cerc, până vor ajunge să fie 20 membri, când vor cere
despărţământul să-i recunoască drept cerc al parohiei respective.
Amănuntele de urmat în cazul înfiinţării şi
recunoaşterii unui Cerc, se vor stabili prin Regulamentul explicativ.
ART. 24. - Toate cercurile dintr-un
protopopiat formează un despărţământ, toate despărţămintele dintr-o eparhie vor
forma o secţie a "Oastei Domnului"; iar toate secţiile împreună alcătuiesc
asociaţia întreagă numită "Frăţia religioasă "Oastea Domnului" sau scurt "Oastea
Domnului".
ART. 25. - Fiecare parte componentă a
"Oastei Domnului" va avea o conducere alcătuită din:
a) un preşedinte;
b) doi vicepreşedinţi;
c) un secretar;
d) doi secretari ajutori;
e) un sfat compus din patru membri la cerc,
din şase membri la despărţământ, din 12 membri la secţie, iar cel al Centrului,
din 25 membri;
f) un casier;
g) trei cenzori, aleşi afară de preşedinte de
adunare, anume pentru alegere, chemată din bună vreme.
Felul cum se va urma în adunările de alegeri,
se va arăta amănunţit în Regulamentul explicativ.
ART. 26. - Preşedintele cercului este
preotul împuternicit de Episcopul locului, al despărţământului - protopopul, al
secţiei, Episcopul locului sau delegatul său, al centrului, Ierarhul locului.
Toţi vor avea numirea scrisă a Chiriarhului
local, afară de cel din urmă, care va primi încuviinţarea din partea Sf. Sinod
al Bisericii ortodoxe române.
ART. 27. - Toţi conducătorii trebuie să
primească binecuvântarea Ierarhului locului, conform sfintelor canoane.
Până nu primesc această binecuvântare, nu se
pot socoti în fruntea "Oastei", chiar dacă la alegere au întrunit totalitatea
voturilor.
ART. 28. - Alegerea tuturora se face pe
şase ani. După trecerea celor şase ani, pot fi realeşi fie toţi, fie numai
singuratici.
ART. 29. - Pentru mai bună ducere la
îndeplinire, asociaţia va mai alege:
a) în fiecare cerc şi despărţământ câte:
1. Un sfat al Păcii, compus din trei
membri, pentru împăcarea neînţelegerilor dintre membri;
2. Doi sau trei membri cercetători şi
ajutori ai celor bolnavi şi neputincioşi;
3. Unul sau doi purtători de grijî ai celor
orfani şi ai celor bătrâni fără sprijin.
Aceştia vor lucra cu toată grija sub
conducerea Sfatului cercului sau al despărţământului;
b) Un colportor de încredere, care va face şi
serviciul de bibliotecar, când asociaţia va avea şi biblioteci.
Regulamentul explicativ va arăta amănunţit
datoriile fiecăruia.
ART. 30. - Nimeni din cei aleşi nu poate
refuza cinstea ce i se face, afară de caz de boală şi de neputinţă trupească.
ART. 31. - În caz de moarte sau când unul
din cei aleşi în frunte se depărtează pe timp mai îndelungat din comună, va fi
înlocuit cu unul dintre cei aleşi pentru Sfatul păcii sau pentru bolnavi şi
orfani.
ART. 32. - Nimeni nu poate demisiona până
la împlinirea celor şase ani.
Dacă nu iau parte la lucrările ce i se cer,
poate ajunge să fie dat afară din asociaţie, conform Statului de faţă.
ART. 33. - Toate încredinţările "Oastei"
sunt onorifice, afară de cazul că sunt trimişi de cerc, despărţământ sau secţie,
undeva, unde li se cere cheltuială mare.
ART. 34. - Toate daniile ce se fac de
membri la înscrierea în oaste, jumătate rămân cercului, iar cealaltă jumătate se
trimite Sfatului secţiei, pentru a ajuta lucrul cel mare. Secţia va trimite 5%
despărţămintelor şi 4% centrului.
Celelalte danii cu scop precis se
administrează de organizaţia căreia i-au fost încredinţate.
Daniile pentru mănăstirile "Oastei" se vor
trimite la Sf. Sinod.
ART. 35. - Amănuntele cu privire la
funcţionarea şi activitatea cercurilor, despărţămintelor, secţiilor şi
centrului, cum şi cele cu privire la datoriile fiecărui ales în fruntea
acestora, se vor regula prin Regulamentul explicativ.
ART. 36. - Fiecare cerc, despărţământ,
secţie şi centru vor ţinea două feluri de adunări:
a) Adunări de zidire sufletească;
b) Adunări administrative şi de alegere.
ART. 37. - Cercul ţine adunări de zidire
sufletească de câte ori vrea săptămânal, Duminica şi sărbătoarea după vecernie,
obligator.
De alegere numai când se porunceşte a se face
alegere (la şase ani).
De controlare a mersului societăţii, de două
ori pe an, totdeauna însă înainte de a se ţinea adunarea despărţământului.
ART. 38. - Despărţământul ţine adunări de
zidire sufletească cel puţin o dată pe an, aranjând pelerinaje la protopopiat,
ori la alte locuri importante sub raport bisericesc.
Cu ocazia acestor adunări, în şedinţă
separată, se vor ţine şi celelalte feluri de adunări.
Toate adunările se vor ţine înainte de
adunările secţiei.
ART. 39. - Secţia va ţine adunările ca şi
despărţămintele, în tot anul, în timpul de la sărbătoarea Învierii Domnului până
la Pogorârea Duhului Sfânt, la centrul eparhiei sau unde aprobă Chiriarhul
locului.
ART. 40. - Asociaţia întreagă ţine adunări
în fiecare an, la sediul ei, în Sibiu, şi pe rând la centrul Mitropoliilor şi al
Episcopiilor.
Adunările de ţară ale "Oastei Domnului" se
numesc congrese.
Primul congres după reorganizare se va ţine la
Sibiu.
Zilele de congres se fixează cele ale
Pogorârii Duhului Sfânt.
ART. 41. - Regulamentul explicativ va da
amănuntele cu privire la funcţionarea şi activitatea adunărilor.
CAP. V.
Dispoziţii generale şi finale.
ART. 42. - Toţi ierarhii Bisericii ortodoxe
române, Î.P.S. Patriarh, IÎ.PP.SS. Mitropoliţi, PP.SS. Episcopi şi PP.SS.
Arhierei Vicari, sunt preşedinţi de onoare ai centralei Asociaţiei religioase
"Oastea Domnului".
Orice adunare a "Oastei" şi orice şedinţă de
Sfat o conduce efectiv ierarhul în cel mai înalt grad canonic.
ART. 43. - Dacă lângă o biserică sau
parohie există o asociaţie similară, acolo nu se poate înfiinţa "Oastea
Domnului".
ART. 44. - Asociaţia "Oastea Domnului"
singură nu se poate desfiinţa niciodată.
Autoritatea bisericească, conform dreptului
bisericesc şi a sf. Canoane, o poate desfinţa oricând, dacă se abate de la
ascultare faţă de învăţăturile şi rânduielile bisericii.
ART. 45. - "Oastea Domnului" nu poate lua
nici o altă direcţie afară de cea arătată prin aceste statute şi regulamentul
lor explicativ.
Cine va încerca abatere, va cădea sub
afurisanie arhierească, iar de este preot, sub judecată până la pedeapsa
caterisirii.
ART. 46. - În caz de desfinţare, fie a
cercului, fie a despărţământului, averea în bani, fondurile cu destinaţie
specială, sau orice altfel de avere, trec la organizarea imediat superioară, tot
în favorul "Oastei Domnului". Iar când s-ar stinge o secţie întreagă, atunci
averea ei trece la eparhie pentru un scop similar cu cel urmărit de "Oastea
Domnului".
ART. 47. - Între "ostaş" şi conducere,
între ostaş şi părţile ei componente, precum şi între asociaţie şi biserică nu
se pot naşte procese sub nici un motiv, afară de cazurile referitoare la
gestiunea incorectă sau furt din avere.
ART. 48. - Toţi membri actuali ai "Oastei
Domnului", care au împlinit cinci ani de la intrarea în asociaţie, se socotesc
ostaşi ostenitori iar cei ce n-au încă cinci ani, ostaşi deplini dacă au
împlinit vârsta de 25 ani.
ART. 49. - Prezentele statute vor fi
lămurite pe larg şi sub formă de chemare la înţeleaptă ajutare la lucrul
Domnului într-un Regulament explicativ, care se va împărtăşi şi el de aprobarea
Sf. Sinod.
ART. 50. - Nici statutele, nici
regulamentul explicativ nu pot fi modificate fără prealabila încuviinţare a Sf.
Sinod.
După această încuviinţare, modificările vor fi
supuse hotărârilor Congresului "Oastei Domnului".
ART. 51. - Statutele de faţă au fost
aprobate de Sf. Sinod în şedinţa sa de la 26 noiembrie 1936 şi de la această
dată devin obligatorii pentru toţi câţi se ţin de "Oastea Domnului".
Sibiu
"Isus Biruitorul", ianuarie 1937
2. REPLICA LA STATUT A
PĂRINTELUI IOSIF TRIFA
Am dat aici, în reproducere, statutele care
s-au făcut pentru "Oastea Domnului", pentru ca toţi fraţii să afle cuprinsul
lor.
În felul cum sunt făcute aceste statute, ele
înseamnă o Oaste nouă, care se face cu totul pe alte baze, şi în alt duh.
După aceste statute, Oastea încetează de a mai
fi un voluntariat de preoţi şi laici, pentru că statutele dau conducerea oastei
pe tot locul în mâinile preoţilor; ori lucru ştiut este că, pe cele mai multe
locuri, preoţii n-au nici o plăcere şi nici o atragere pentru Oaste; unii sunt
chiar contra ei şi o urăsc.
Ce ne facem cu acei păstori slabi, care, cu
scăderi văzute, vor fi puşi în fruntea unei mişcări de luptă dârză cu scăderile
şi păcatele lor?
Numai preoţii voluntari, preoţii ostaşi,
puteau - şi pot - face minuni în "Oastea Domnului".
Statutele sunt apoi o revărsare de alegeri,
grade, funcţii, taxe, fonduri, etc... lucruri streine de spiritul în care s-a
dezvoltat Oastea.
Tineretul şi elevii sunt scoşi din Oaste cu
opreliştea împlinirii celor 15 ani (şi cu tendinţa vădită de a-i atrage pe
tineri separat, în societatea Sf. Gheorghe).
În "Oastea Domnului" avem şi o mulţime mare de
fraţi greco-catolici.
Întreg Nordul Ardealului e plin cu ostaşi
greco-catolici. Pe aceşti fraţi iubiţi pe care dragostea i-a adus în casa
noastră - statutele îi dau pur şi simplu afară.
Nici soţiile, nici minorii nu pot veni la
Oaste fără învoirea soţilor sau a părinţilor, ca nu cumva să se împlinească
cuvintele Domnului, că pentru El vor fi deosebiţi cei din aceeaşi casă (Matei
34,36).
Unde sunt şi alte societăţi religioase, nu se
poate forma "Oastea Domnului"; cei ce ard acolo de dorul şi dorinţa vie de a
intra în Oaste, sunt pedepsiţi să nu poată intra (cu o astfel de restrângere
unde este libertatea Domnului?).
Şi alte multe, multe sunt scăderile acestor
statute, despre care ne spunem cuvântul.
Nu suntem în principiu, contra statutelor, ca
legătură cu biserica, dar suntem contra formei în care s-au făcut aceste
statute.
În numărul 5 din foaia "Isus Biruitorul", pag.
6 din 31 ian. 1937, ne ocupam pe larg de statutele care s-au făcut pentru
"Oastea Domnului". Ca unul care am iniţiat această mişcare şi m-am jertfit 14
ani de zile pentru animarea şi creşterea ei cea duhovnicească, aveam şi eu un
cuvânt de spus referitor la legiuirea ce i s-a făcut.
Acest cuvânt era o datorie faţă de Dumnezeu,
care m-a folosit în această mişcare, faţă de conştiinţa şi răspunderea mea
sufletească, faţă de fraţii ostaşi de la fronturi, faţă de biserica şi neamul
meu. Dar nu mi s-a dat.
Pe viitor însă, după acest cuvânt, nu mă voi
mai ocupa cu aceste statute, înţelegând să nu critic şi să nu tulbur un lucru pe
care şi l-a însuşit Sf. Sinod; înţelegând peste tot să nu fac vreo tulburare sau
ruptură în biserica noastră ortodoxă.
Preot Iosif Trifa
"Isus Biruitorul", ianuarie 1937
3. O COMPLETARE CUVENITĂ
Aşa cum s-a putut vedea şi constata,
programul ce înşira într-o anumită ordine, prin articole, aceste statute, nu
erau decât nişte idei şchioape, iscodite de nişte mi9nţi, de oameni
neduhovniceşti, cu scopul vădit de a lovi în voluntariatul "Oastei Domnului".
Fapt pentru care, atât preotul Iosif Trifa, iniţiatorul acestei mişcări, cât şi
adepţii lui care îl urmau cu hotărâre şi devotament, erau huiduiţi şi condamnaţi
ca nesupuşi şi răzvrătiţi.
În sprijinul celor de mai sus, iată ce scrie
şi poetul T. Dorz în cartea sa "Zile şi Adevăruri istorice", apărută în editura
"Oastea Domnului" din Sibiu în anul 1993.
Cităm din pag. 29-30, următoarele:
"La Mitropolia Sibiului, unde era centrul
Oastei, tabăra ostilă părintelui Iosif Trifa, din anturajul mitropolitului lucra
cu hărnicie aţâţând gelozie şi răzbunare, învinuind Oastea că este o schismă, o
sectă, o dezbinare, iar părintele Iosif, că are ambiţii de mărire lumească,
tendinţe de îmbogăţire, gânduri de sectarism.
Astfel, au hotărât în ascuns lichidarea
părintelui Iosif şi nimicirea "Oastei Domnului". Dar totul trebuia pregătit cu
grijă şi să nu se vadă în afară nimic bănuitor. Astfel au pregătit un proiect de
statute care îngrădeau şi nimiceau orice activitate vie şi sănătoasă a Oastei,
punând-o sub cel mai strict şi ucigaş control oficial.
Prin aceste statute, părintele Iosif era
înlăturat imediat şi definitiv de la îndrumarea Oastei pe care o crescuse şi
îndrumase de doisprezece ani. I se luă tot avutul său moral şi material pus în
slujba Domnului şi, practic, Oastea era desfiinţată pentru totdeauna. Aceste
statute urmau să fie prezentate, ca din partea Autorităţii bisericeşti, pe
neaşteptate, părintelui Iosif, pentru a le semna şi el ca iniţiator şi
coordonator al "Oastei Domnului". "Dacă le va semna" - ziceau ei - "îşi semnează
singur moartea lui şi a lucrului său. Dacă nu le semnează, înseamnă că este un
răzvrătit şi un nesupus Autorităţii Supreme. Prin urmare, putem lua orice măsuri
canonice împotriva lui..."
Cursa întinsă s-a dovedit destul de şiret
pregătită şi Dumnezeu a îngăduit ca lucrurile să meargă după cum plănuiseră ei.
Astfel, la sfârşitul anului 1934, părintele
Iosif Trifa a fost convocat la mitropolie şi i s-a pus în faţă semnarea
condiţiilor pregătite fără ştirea sa.
După citirea lor, fireşte că nu le-a putut
semna. A cerut un timp de amânare pentru gândire şi clarificare. Dar această
ezitare a semnării i s-a considerat, întocmai după cum se urzise, un act de
nesupunere şi de trufie faţă de biserică.
Ca un prim pas, a fost demis oficial din toate
posturile pe care le deţinea, inclusiv cel de redactor al gazetei "Lumina
Satelor" şi conducător al "Oastei Domnului". La toate protestele sale
îndreptăţite, la toate cererile, memoriile şi rugăminţile sale de dezvinovăţire,
nu i s-a răspuns decât cu lovituri, cu jigniri şi cu măsuri din ce în ce mai
drastice şi mai nimicitoare.
A fost dat în judecata forurilor bisericeşti,
pentru a fi caterisit.
De-a lungul anilor 1935-37 a avut trei
judecăţi, la cele trei instanţe bisericeşti: două la Sibiu şi ultima la
Bucureşti.
La toate aceste instanţe, mitropolitul era şi
pârâşul şi tot el şi judecătorul părintelui nevinovat."
Am încheiat citatul de T. Dorz.
În urma acestui protest al preotului Iosif
Trifa, faţă de acele statute, care, prin faptul cum erau concepute, condamnau la
moarte o mişcare de mare amploare pe plan spiritual, din ţară şi din biserica
noastră, cei de la mitropolia din Sibiu s-au grăbit să-şi pună în aplicare
ambiţiile, prin organizarea adunărilor de ostaşi din întreaga ţară, după noua
disciplină din statute. Astfel, din acel moment, "Oastea Domnului" s-a rupt în
două şi s-au format două extreme, care au primit din acel moment şi câte o
poreclă. La cei cu statutele, li se spunea "ostaşii lui Bălan", iar celorlalţi
"Trifişti", pentru că au rămas statornici principiilor de la început, aşa cum
le-au primit prin părintele Iosif Trifa.
Organizarea adunărilor de ostaşi după statute
(acolo unde a mers) a scos la iveală o mulţime de linguşitori care atentau la
pacea şi liniştea din sânul mişcării "Oastea Domnului" şi îşi înmuiau condeiul
în fiere, otrăvind sufletele multor ostaşi, creând astfel o prăpastie spre care
îi îndruma.
Prin acţiunile lor de răzgâiere şi adulare cu
plecăciuni până la pământ, linguşitorii care îl înconjurau pe Mitropolitul
Nicolae Bălan, înghesuindu-se să-l alinte, şi căutând să-i intre în graţii, mai
ales prin a-l defăima pe părintele Trifa, considerat de-acum, "oaia neagră",
sperau fiecare să fie răsplătiţi cum se cuvine, pentru că s-au "străduit" atâta,
dând dovadă de multă fidelitate.
Toţi aceşti "pigmei" anonimi, au fost mai mult
sau mai puţin "recompensaţi" de către mitropolit, pe lângă binecuvântări
arhiereşti, şi cu posturi şi alte avantaje, fiindcă au reuşit ca, prin
activitatea lor nedreaptă, să compromită unitatea "Oastei Domnului" dezbinând-o
şi învrăjbind-o, pentru ca apoi, pe cioburile rămase, să se constituie o nouă
Oaste după noile statute, condamnată şi ea la moarte încă din faşă.
În acel timp de grea cumpănă, gornistul de la
Sibiu, părintele Iosif, împotriva căruia se îndreptau toate săgeţile vrăjmaşe,
stătea adânc înfipt în stânca Golgotei, apărând, dincolo de interesele mărunte,
omeneşti, obiectul sfânt al "Oastei Domnului", pentru care Dumnezeu l-a ales
spre a-i da viaţă.
credinţa şi statornicia sa au fost bine
răsplătite de Dumnezeu, fiindcă unitatea "Oastei Domnului", deasupra tuturor
furtunilor, s-a refăcut în timp, majoritatea membrilor ei au revenit la matcă,
în timp ce "monolitul" de paie al mitropoliei a intrat într-un colaps, apoi în
dezagregare, până la desfinţarea definitivă, nemaiputând fi salvat cu nici un
fel de binecuvântări.
A doua desfinţare avea să aibă loc în anul
1948, când stăpânirea comunistă de atunci, printr-un decret, a scos, în afara
legii, "Oastea Domnului", dar nu înainte de a lua, aceeaşi hotărâre, chiar
conducerea superioară a Bisericii Ortodoxe Române.
Rămasă fără nici un sprijin pământesc,
mişcarea "Oastea Domnului" activa în subteran, ocrotită numai de puterea lui
Dumnezeu. Adunările se ţineau în locuri ascunse, prin păduri şi văgăuni greu de
depistat, prin case conspirative, pivniţe şi alte locuri bine ferite de ochiul
vigilent al Securităţii. De biserici nu ne puteam apropia, preoţii aveau frică
să stea de vorbă cu noi, iar unii ne şi turnau la Securitate descoperind locul
unde ne adunam.
Odată intrată în clandestinitate, pentru
"Oastea Domnului" au urmat ani grei de prigoane şi închisori, pentru cei mai
activi membri ai ei.
*
Începutul acestor serii de prigoane s-a
făcut, aşa cum am mai arătat, cu succesorul părintelui Iosif Trifa, Ioan Marini.
Între anii 1940-43, prin arestări periodice, acesta a fost pus în cătuşe şi
încarcerat, iar apoi condamnat, prin cele două procese de la Sibiu şi Galaţi, la
mai multe luni de închisoare. Era ştiut deja că, de aceste acţiuni poliţieneşti,
Mitropolia din Sibiu nu era străină, întru cât se continua prigoana împotriva
urmaşilor părintelui Iosif Trifa. Din cauza aceasta cei doi redactori, Marini şi
Dorz, au părăsit acest "Ierusalim" cu atâtea dureri şi triste amintiri, în
căutarea unei alte primăveri, lăsând acolo mormântul care închidea în el pe
părintele lor iubit, împreună cu toate bucuriile şi durerile de altă dată.
În legătură cu perioada de după 1940, când au
avut loc arestările şi procesele fr. Ioan Marini, mai ales în 1942 la Curtea
Marţială din Sibiu, când reclamant era chiar preotul Stoicuţa din Săsciori,
materialele ce cuprind toate aceste cauze, vor fi publicate într-o biografie -
în curs de apariţie - referitor la viaţa şi activitatea fr. Ioan Marini.
|