| |
Consiliile lui Hristos
Ortodocşii
cred că vocea lui Isus mai poate fi auzită în cele şapte consilii ecumenice.
de Stanley Samuel Harakas
Isus
Hristos a promis să trimită Duhul Sfânt pentru a călăuzi biserica „în tot
adevărul” (Ioan 16:13). Conform ortodocşilor, această promisiune îşi găseşte
împlinirea în consiliile ecumenice.
La
consiliile ecumenice (de la echivalentul grecesc al cuvântului „mondial”),
episcopii şi clericii din toată biserica s-au adunat pentru a emite două tipuri
de reguli. Canoanele reglementează aspectele administrative şi pot fi modificate
de consilii ulterioare. „Horoi”, formulările doctrinale, nu pot fi modificate;
ele exprimă în mod permanent învăţătura ortodoxă autentică.
De-a lungul secolelor, liderii ortodocşi s-au adunat în zeci de consilii pentru
a discuta doctrina şi practica religioasă. Totuşi, ortodocşii cred că au existat
doar şapte consilii cu adevărat ecumenice. În continuare sunt prezentate
principalele învăţături teologice, precum şi câteva exemple de canoane, aprobate
de fiecare consiliu.
1. Nicea (325)
|
318 episcopi |
|
S-a opus învăţăturilor lui Arius, afirmând că Isus este divin pe deplin. |
|
A emis prima versiune a crezului nicen. |
|
A aprobat 85 canoane: Roma este prima în creştinătate; diverse
restricţii trebuie puse creştinilor care s-au lepădat de la credinţă sub
persecuţie; rugăciunea trebuie să fie făcută în picioare. |
2. Constantinopol I (381)
|
150 episcopi |
|
A afirmat divinitatea Duhului Sfânt, deci a formulat doctrina Sfintei
Treimi: Un Dumnezeu în trei persoane (ipostaze), Tată, Fiu şi Duh Sfânt. |
|
A completat versiunea finala a crezului nicen (numit de asemenea crezul
niceano-constantinopolitan). |
|
A aprobat şapte canoane: episcopii nu trebuie să se implice în
problemele altor eparhii; episcopul Constantinopolului este secund doar
Romei. |
3. Efes (431)
|
200 episcopi |
|
A respins învăţătura lui Nestorius, afirmând că Isus Hristos a fost o
persoană cu două naturi. |
|
A declarat-o pe Maria – Theotokos- "Născătoare de Dumnezeu." |
|
A aprobat opt canoane: episcopii demişi de episcopii nestorieni sunt
repuşi în drepturi; este interzisă modificarea crezului nicen. |
4. Calcedon (451)
|
630 episcopi |
|
S-a opus vederilor monofizite, care susţineau că natura divină a lui
Isus Hristos copleşea natura Sa umană. A învăţat că divinul şi umanul în
Hristos erau unite fără confuzie, schimbare, diviziune sau separare. |
|
A aprobat 30 canoane: clericii şi călugării nu se pot implica în afaceri
sau în armată; femeile nu pot fi ordinate diaconese înainte de vârsta de
40 de ani; preoţii şi diaconii nu au voie să confişte bunurile materiale
ale episcopului lor, la moartea acestuia. |
5. Constantinopol II (553)
|
165 episcopi |
|
În lumina controverselor continue referitoare la persoana lui Hristos, a
reafirmat învăţăturile consiliilor ecumenice precedente referitoare la
Isus Hristos şi la Duhul Sfânt. |
|
Nu au fost aprobate canoane. |
6. Constantinopol
III
(680)
|
170 episcopi |
|
S-a opus învăţăturii monotelitiste (voinţa divină unică) referitoare la
Hristos, afirmând că Isus Hristos a avut atât voinţă umană deplină cât
şi divină, unite armonios sub conducerea voinţei divine. |
|
Nu au fost aprobate canoane. |
5. & 6. Consiliul V & VI (692)
|
327 episcopi |
|
Cunoscut de asemenea ca şi Consiliul de la Trullo, deoarece a avut loc
în – trullus - sau camera cu cupolă din palatul împărătesc de la
Constantinopol. |
|
Este văzut ca o extensie a Consiliilor Ecumenice al-V-lea, al-VI-lea; de
aici şi denumirea sa. |
|
A aprobat 102 canoane: celibatul obligatoriu al clericilor este
condamnat; postul de sâmbăta în perioada sărbătorii Lent este interzisă. |
7. Nicea II (787)
|
367 episcopi |
|
A avut loc în mijlocul unei controverse referitoare la icoane care a
ţinut mai mult de un secol (725-842). A concluzionat că doar Dumnezeu
poate fi venerat prin închinare, dar icoanele pot fi onorate ca mijloc
de exprimare a devoţiunii faţă de ceea ce este reprezentat în ele. |
|
A aprobat 22 de canoane: episcopii, preoţii şi diaconii nu pot fi numiţi
de autorităţile seculare; femeile nu pot locui în casele episcopilor sau
în mănăstiri de bărbaţi. |
Stanley Harakas este profesor emerit de teologie la Şcoala Ortodoxă de Teologie
Sfânta cruce (Holy Cross Greek Orthodox School of Theology) din Brookline,
Massachusetts. El este autorul cărţii „Despre viaţă şi mântuire” (Of
Life and Salvation) (Lumină şi viaţă - Light and
Life, 1996).
|