4. NERVOZITATEA DE ORIGINE PSIHICA

Cand vorbim despre nervozitatea cuiva, noi nu ne referim numai la oboseala lui nervoasa sau la o stare de fragilitate a sistemului sau nervos, ci si la stari emotionale puternice care se traduc prin fenomene psihice ce produc tulburari ale functiunilor nervoase. In categoria acestor emotii puternice putem enumera: nelinistea si ingrijorarea, mania si iritabilitatea, nerabdarea si nestapanirea.

Din pricina stransei legaturi care exista intre trup si suflet, manifestarile emotive pot da nastere unor perturbari psihice care sa produca spasme ale diferitelor organe insotite de toata gama de tulburari functionale deja mentionate.

Emotiile si tulburarile nervoase au adesea cauze comune, dar de cele mai mutle ori izvorul lor este greu de depistat fiind plasat de preferinta in domeniul subconstientului. Iata de ce pentru inlaturarea neajunsurilor este necesar un control amanuntit al vietii afective. Nu vom ajunge cu adevarat la vindecare decat atunci cand vom reusi sa identificam si sa inlaturam sursa emotiilor devastatoare. Fara aceasta operatie nu vom obtine decat o ameliorare trecatoare cu un pronostic sigur de recidiva.

Pentru depistarea surselor subconstiente producatorare de emotii nici sfatuitorul spiritual, nici psihiatrul nu sunt suficienti. Trebuie sa spunem deschis ca ne lipseste capacitatea de a sonda lantrul fiintei omenesti. Cum am putea patrunde in subconstientul altora, cand noi suntem incapabili de a intra in propriul nostru subconstient? Prezenta umana poate cel mult inlesni o astfel de investigatie, dar pentru operatia in sine avem nevoie de interventia Creatorului. Numai Duhul Sfant poate cerceta "lucrurile ascunse ale duhului" si numai El, tinandu-ne inaintea ochilor oglinda Cuvantului lui Dumnezeu, poate sa ne arate adevarata noastra infatisare.

In cartea Evrei 4:12 gasim scris: "Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri; patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii".

Avem aici garantia ca Dumnezeu poate sa dea lumina asupra surselor subconstiente de emotii, tuturor celor ce se apleaca cu sarguinta asupra Bibliei si se deschid lucrarii Duhului Sfant. Impreuna cu imparatul David trebuie sa ne rugam rostind si noi: "Cerceteaza-ma Dumnezeule si cunoaste-mi inima. Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei!" (Psalm 139: 23-24). Cand sunem umpluti de Duhul lui Isus (care "stia ce este in om"- Ioan 2:24,25) invatam noi insine sa ne cunoastem mai bine.

N-am vrea ca cele spuse mai sus sa fie luate drept un atac impotriva psihologiei si psihanalizei, care de cele mai multe ori fac o treaba destul de buna. Totusi, ar fi lipsit de modestie sa sustinem ca un psihanalist poate patrunde cu o certitudine absoluta in strafundurile inimii omenesti.

Crestinul are alte mijloace la indemana. Si daca totusi destui crestini nu se cunosc pe ei insisi si nu-si depisteaza defectele si slabiciunile, aceasta se intampla numai pentru ca ei neglijeaza rugaciunea si citirea Bibliei, intristand fara incetare Duhul Sfant printr-o viata de neascultare.

Duhul adevarului trebuie sa ne conduca in tot adevarul (Ioan 16:13). Dar cum s-o faca El cand noi preferam sa stam surzi la vocea lui Dumnezeu?

A. Neliniste si ingrijorare

Sa examinam acum, unele dupa altele, starile emotive specifice care il transforma pe cineva intr-o "persoana nervoasa". Vom pomeni mai intai despre neliniste si ingrijorare.

Putem spune ca nu este o alta emotie mai raspandita ca nelinistea; fiecare din noi o cunoaste, si-i simte, din cand in cand in suflet prezenta tulburatoare, chiar daca in exterior reusim de bine de rau sa afisam o expresie de pace si siguranta.

Care este continutul nelinistilor noastre?

Exista de exemplu teama de un nou razboi mondial. Ea a transformat intreaga societate intr-o societate nelinistita. Dar sunt alte temeri, mai personale si mai devastatoare:

a. teama de boli si de accidente

b. teama in fata celor care vor sa ne faca rau

c. teama nascuta din contactul cu caracterul dificil al sefului

d. teama unei constiinte vinovate de a nu fi descoperita

e. teama de moarte si nu numai teama la gandul unei agonii dureroase, ci si teama de judecata de dupa moarte. Nu exista om care sa nu se teama de Dumnezeu. Chiar si cel ii neaga existenta chiar si cel ce se lauda cu necredinta este apasat inlauntrul sau de teama de a sta intr-o buna zi inaintea "Dreptului Judecator".

Temerile enumerate mai sus si multe altele au consecinte nefaste asupra intregii noastre fiinte. Ele ne tin sufletul intr-o tensiune constanta din care se nasc tot soiul de tulburari funtionale, cu precadere palpitatii, dureri de stomac si tulburari intestinale. Aceleasi lucruri se pot spune si despre ingrijorari, despre raspandirea lor si despre influenta lor nefasta asupra organismului uman.

O sumedenie de ingrijorari se napustesc asupra noastra, ca un stol de corbi negri si agresivi. Ingrijorari asupra sanatatii noastre, asupra fericirii celor dragi, asupra viitorului tarii noastre. La toate acestea se mai adauga si o serie intreaga de ganduri negre care ne vin de aiurea, nejustificate de realitate, dar suficient de obraznice ca sa ne spulbere adesea buna dispozitie. O multime de grijuri ne framanta inutil, caci niciodata lucrurile ne se petrec asa cum anticipam noi excesiv de pesimisti.

Vai cat de daunatoare sunt toate aceste framantari pentru echilibrul sistemului nostru nervos si pentru linistea inimii noastre! Atata timp cat ne lasam inrobiti de grijuri, purtam in suflet lanturile descurajarii si nelinstii, iar mintea noastra nu cunoaste linistea. Atunci, din proprie experienta, putem fi de acord cu spusa inteleptului Sirah: "Grijurile ne fac sa imbatranim inainte de vreme".

O manifestare caracteristica a ingrijorarilor este grija exagerata pe care ne-o acordam noua insine. Ceea ce se ascunde sub acest aparent instinct de conservare este o dubla teama: teama de viata si de incercarile ei si teama de moarte. Amandoua atrag dupa ele tulburari majore ale sistemului nervos. Cel care persevereaza intr-o atentie exagerata acordata lui insusi examinandu-se de orice aparenta manifestare anormala, intrebandu-se de fiecare data: "Nu cumva sunt atins de o boala grava si ireversibila?", cel care nu vorbeste toata ziua decat despre durerile lui de cap si nu se poate concentra decat asupra a ceea ce ii poate aduce nenorocirea, trebuie sa stie ca intr-o astfel de stare gandurile il vor imbolnavi mai mult decat microbii de care se crede bantuit.

Daca am inteles ca nelinistea si ingrijorarile nu ne sunt aliati, ci dusmani, nu ne mai ramane decat sa gasim un raspuns la intrebarea: "Putem scapa de ele? Putem iesi de sub actiunea lor nefasta?"

Raspunsul este unul singur: "Da, se poate. Cu conditia sa iesim din noi insine si sa apelam la ajutorul lui Dumnezeu".

Incredintati temerile dumneavoastra in mainile lui Dumnezeu, "si aruncati asupra Lui taote ingrijorarile voastre caci El insusi ingrijeste de voi"(1 Petru 5:2). Invatati sa nu va mai ingrijorati inutul si incepeti sa acceptati cu voiosie "voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si desavarsita".

Numai procedand astfel veti reusi sa gasiti mult dorita pace launtrica. Nu refuzul vietii ne scuteste de grijuri, nu setea de viata ne face fericiti si nici fuga de realitatile neplacute ale existentie nu ne garanteaza seninatatea. A trece prin toate impreuna cu Dumnezeu si a le primi pe toate ca pe un dar din partea Celui care "face ca toate lucrurile sa lucreze impreuna spre binele celor ce-L iubesc", iata singura modalitate de a ne ridica deasupra nelinistii si ingrijorarilor. Adevarata biruinta asupra acestor dusmani nu poate fi obtinuta decat prin Domnul Isus, care a invins pentru noi lumea si moartea (Ioan 16:33). Numai prin increderea in El puteti depasi ne’ncrederile dumneavoastra si numai prin constientizarea insotirii Lui permanente va puteti linisti sufletul (Psalm 23:4).

Ori de cate ori va incearca nelinistea si teama ganditi-va ca sunteti un ucenic al Domnului Isus (2 Corinteni 6:4) si ca nimic nu va poate desparti de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:35).

"Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere va va pazi inimile si gandurile in Christos Isus" (Filipeni 4:6-7; Matei 6:25-34).

B. Manie si iritabilitate

Mai mult decat nelinistea si grijurile, semnele cele mai caracteristice ale tipului nervos si in acelasi timp cauzele celor mai diverse si acute tulburari functionale ale sistemului nervos sunt: mania si iritabilitatea. Cu precadere, ele produc un efect nefast asupra nervilor vascular ai capului, evidentiat fie printr-o paloare caracteristica a fetei fie printr-o imbujorare la fel de vizibila. Pe buna dreptate se vorbeste despre "veghe care se umfla la manie". Si aici, Sirah a avut dreptate: "gelozia si mania scurteaza zilele omului".

Exista doua feluri de enervari: una continua, provocata de obicei de propriile greseli, si alta exposiva sau instantanee, cauzata de greselile celor care ne inconjoara. Putem spune de la inceput ca toate formele de manie - exceptie facand poate "mania sfanta" - sunt forme ale egocentrismului.

Cel care se manie usor dovedeste prin chiar acest fapt ca "eul" sau continua sa fie tinta tuturor preocuparilor zilnice. El se tulbura cand ceva nu ii este pe plac, se irita atunci cand trebuie sa suporte smerirea si nu accepta cu nici un pret sa piarda intietatea asupra celorlalti. Tot asa, el se "scandalizeaza" cand ceilalti nu fac ceea ce spune el si se simte mereu tinta ironiilor si ofenselor lor. Cum nu este preocupat decat de propriile-i interese, orice obstacol care-i apare in drum il irita si-l poate face "sa-si iasa din sarite". Lui ii este cu totul imposibil sa admita ca si altcineva poate avea dreptate si de aceea se crede mereu persecutat si tratat cu mai putina atentie decat i s-ar cuveni. De obicei, iarta foarte greu greselile celorlati si este incapabil sa absolve de vinovatie pe cei care sunt bolnavi, mai putin educati, intr-o situatie materiala precara sau pe copiii care sunt inca la varsta "boacanelor".

Dati-mi voie sa devin iarasi sfatuitorul dumneavoastra indemnandu-va sa puneti in mana Domnului mania si iritabilitatea care va transforma in oameni "nervosi". Cu alte cuvinte, rugati-L pe Domnul sa va descopere adevaratul motiv al enervarilor dumneavoastra, fiind gata sa va recunoasteti greselile savarsite fata de Dumnezeu sau fata de semenii dumneavoastra. Incetati sa va mai credeti "buricul pamantului", incredintati-I Domnului lucrurile care va nelinistesc si in curand veti ajunge la pace si relaxare. Chiar si in cazul in care suferiti de o iritabilitate congenitala puteti face progrese continue ajungand in timp la o vindecare totala. Dumnezeu poate sa faca cu adevarat "toate lucrurile noi".

Poate ca sunteti din fire un om tare orgolios si acum Domnul vrea sa va umileasca si sa va invete sa aveti "o parere cumpatate fata de voi insiva". Nu zaboviti in indaratnicie, invatati cat mai repede aceasta lectie. Va va costa cu atat mai putin.

Cand veti simti iarasi fiorii maniei, rugati-L pe Domnul sa rodeasca in dumneavoastra iubire si bunavointa. Aduceti-va aminte ca Mantuitorul i-a indemnat pe ucenicii Sai din toate timpurile "sa invete de la El, umilinta si blandetea, o atitudine de slujire a celor din jur, ingaduinta fata de defectele altora si iubire fata de toti oamenii. Dragostea este plina de intelegere fata de ceilalti, incearca mereu sa se aseze in locul altora, nu se bucura sa scoata in evidenta greselile altora, ci prefera sa "inchida ochii". "Dragostea acopere totul, sufere totul" (1 Corinteni 13:7).

Sa recunoastem intre noi ca, de cele mai multe ori ne enervam pentru lucruri ne’nsemnate. Invatati sa priviti la toate acestea prin prisma vesniciei si veti vedea cum veti incepe sa va amuzati dumneavoastra insiva de "furtunile dintr-un pahar cu apa".

Numai facand asa, incetul cu incetul veti primi din partea Domnului puterea de a iesi de sub imperiul nervilor. Zadarnic incercati pe alte cai, inghitind calmante "cu pumnul" sau practicand exercitii de meditatie si relaxare. In cel mai bun caz, ameliorarea obtinuta va fi temporara. Singura cale adevarata spre un rezultat durabil este intoarcerea sincera la Dumnezeu si o umplere deplina cu Duhul Sfant.

C. Nerabdarea si nestapanirea

Iata alte doua manifestari ale nervilor slabi: nerabdarea si nestapanirea. Ele produc o crispare a sistemului nervos exteriorizata prin tulburari diverse din care se remarca cele de circulatie si durerile de stomac.

In esenta, si nerabdarea ca si mania este o forma a egocentrismului. Nu suportam sa intarzie implinirea dorintelor naostre. Totul trebuie sa ne slujeasca noua insine. Cat mai mult si cat mai repede posibil. Cel ce nu stie sa astepte isi da pe fata firea capricioasa.

Unii devin nerabdatori cand nu primesc un raspuns favorabil la rugaciunile lor. Ei sunt "credinciosi de cer senin" care se indoiesc de Domnul de indata de El zaboveste sa-i asculte. Si care dintre noi nu stie ce mare e ispita de a scurta timpul asteptarilor noastre prin cele mai felurite si mai ne’ntelepte interventii personale! Are oare nevoie Atotputernicul Dumnezeu de interventiile noastre?

Nu vom scapa de nerabdare decat atunci cand vom aceepta sa dam intaietate altora punandu-ne dorintele noastre pe planul doi. Si nu vom fi intr-o atitudine linistita in fata Domnului decat atunci cand ii vom incredinta lui chiar si nerabdarea nostra - altfel spus, atunci cand ii vom aduce la cunostinta dorintele noastre in nadejdea ca El ne va raspunde la timpul hotarat de El. "Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului" (Plangerile 3:26).

Nestapanirea este in parte strans legata cu nerabdarea. Asa ajungem adeseori sa ne justificam nerabdarea: "trebue sa ne grabim caci n-avem prea mult timp la dispozitie". Dar de ce avem asa de putin timp la dispozitie? Iata de ce: ne zbatem pentru prea multe lucruri ca Marta. Nu putem sta nici cand fara activitate. Alergam dupa lucruri neesentiale, ne agitam si nu ajungem nici odata la liman. Aproape ca nu mai suntem capabili sa citim o carte de la un capat la altul, neglijam sa citim chiar si Biblia, iar despre timpul necesar meditatiei, ce sa mai vorbim... Am devenit surzi la glasul Domnului.

Adeseori suntem atat de cuprinsi de nerabdare incat nu putem duce nimic pana la capat. Ne apucam de toate si nu reusim nimica dupa cum am vrea. Chiar si atunci cand avem timp, lucram de parca "ne-ar goni cineva de la spate". Chiar si in lucrarea Domnului, unii lucreaza nestapaniti si plini de nerabdare. Ei isi justifica tulburarea launtrica prin texte biblice rau intelese ca: "rascumparati vremea!" spus de apostolul Pavel si "trebuie sa fac lucrarea Celui ce M-a trimis; vine noaptea cand nu mai poate lucra nimeni" spus de Domnul Isus.

Fara nici o indoiala, aceste texte exista si au fost rostite de persoane care au avut de indeplinit lucrari impresionante. Apostolul le-a scris intr-o zi celor din Corint: "am lucrat mai mult ca ei toti". Dar acel "rascumparati vremea" spus de el nu este un indemn la precipitare si nestapinire. In mijlocul tuturor activitatilor, Pavel a stiut "sa se aseze" prin Christos in Dumnezeu si sa-si gaseasca linistea. El a gustat din pacea pe care o poate da "atarnarea de Domnul" si de aceea si-a inceput de obicei epistolele scriind: "Harul si pacea Domnului sa fie cu voi toti".

Si-L poate imagina cineva pe Christos cuprins de nerabdare? Poate fi atins de nestapanire Cel ce astepta implinirea planului lui Dumnezeu spunand celor ce-L zoreau: "Mie nu mi-a venit inca ceasul"? Pacea nu I-a lipsit niciodata din suflet, chiar daca uneori era atat de ocupat ca "n-avea vreme sa manance" (Marcu 6:31).

Trebuie sa intelegem bine ca tot asa trebuie sa stea lucrurile si cu noi insine. Voia lui Dumnezeu este ca pacea Lui sa nu ne paraseasca niciodata. In valtoarea preocuparilor zilnice si in mijlocul atacurilor lui Satan pacea lui Dumnezeu este singura care "poate sa ne pazeasca inimile si gandurile in Christos Isus" (Filip 4:7).

Starile de agitatie nu sunt sinomine numai cu crisparea sistemului nervos, ci si cu moartea spirituala. Un om agitat nu mai are timp pentru Dumnezeu.

Si inca ceva: agitatia este o boala contagioasa. Un om agitat ii tulbura pe toti cei care i se afla in preajma. Ganditi-va ce mult rau le faceti altora raspandind virusul enervarii!

Bine’nteles ca Dumnezeu doreste ca sa dam timpului nostru cea mai buna utilizare posibila. Dar trebuie sa ne dam seama ca exista o mare deosebire intre folosirea fructoasa a timpului si robia unei vieti irationale de activitate cu orice pret; intre a fi pur si simplu activ si a fi pus in slujba Domnului. Slujirea lui Dumnezeu se face asa cum doreste Dumnezeu si El vrea ca "in liniste si seninatate sa fie mantuirea voastra" (Isaia 30:15).

Sa spunem inca o data: incredintati Domnului nerabdarea si nestapanirea voastra! Cereti-I un "duh smerit si linistit" si invatati sa va "asezati in Christos" si in harul si pacea Domnului. Sunt trei conditii pe care trebuie sa le impliniti pentru a trai zilnic o astfel de stare linistita.

Mai intai, incredintati-I inca de dimineata, munca voastra lui Dumnezeu. Invatati sa va faceti planurile impreuna cu Suveranul Universului. Daca veti reusi sa-I primiti incuviintarea, sa stiti sigur ca toate resursele universului va vor ajuta sa va atingeti implinirea. Incepeti-va ziua cu seninatate si amintiti-va apoi mereu, mereu, ca insusi Dumnezeu este alaturi de dumnevoastra. Intr-o zi El a dat 24 de ore si cu siguranta ca nu ne va cere sa implinim mai multe activitati decat incap in24 de ore.

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa primiti ca din partea Domnului tot ceea ce vi se intampla in timpul zilei. Faceti aceasta chiar daca este vorba de ceva neplacut sau neasteptat. Ori de cate ori progamul pe care vi l-ati facut este dat peste cap de intamplari neprevazute, nu va lasati cuprinsi de neliniste, ci dimpotriva: ramaneti tari in incredintarea ca Dumnezeu este Cel care v-a trimis ceva nou modificandu-va planul dupa cum a socotit El de cuviinta. Fiti siguri ca tot El va fi si cel ce va va da energii suplimentare si va va ajuta sa duceti pana la capat totul. Increzatori in ajutorul Sau, veti putea sa va pastrati pacea launtrica in ciuda unei activitati intensive.

Si iata acum si o a treia conditie: obisnuiti-va sa lucrati rugandu-va. Nu uitati ca prin rugaciune va conectati la priza de energie a cerurui. In cele mai mici pauze de munca inaltati-va gandul inspre Dumnezeu. Amintiti-va mereu ca sunteti in atentia Lui si ca de fapt El este acela care va da "si vointa si indeplinirea". Daca veti face asa, chiar si cand vi se va parea ca sunteti gata sa va prabusiti sub povara veti murmura impreuna cu David: "Da, numai in Dumnezeu mi se increde sufletul; de la El imi vine ajutorul, nicidecum nu ma voi clatina. Pana cand va veti napusti asupra unui om, pana cand veti cauta cu totii sa-l doborati ca pe un zid gata sa cada, ca pe un gard gata sa se supre? Da suflete, increde-te in Dumnezeu, caci de la El imi vine nadejdea"(Psalm 62:1-5).

Fie ca sunteti cuprinsi de neliniste si ingrijorare, de manie si iritabilitate sau de nerabdare si nestapanire exista vindecare pentru fiecare dintre dumneavoastra. Incredintati-va nervii dumneavoastra obositi in mainile Domnului. Veti primi in schimb puterea de a veni de hac tuturor atacurilor celui rau. Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul Sfant sunt cei mai competenti medici pentru vindecarea dumneavoastra. Actiunea Creatorului intrece cu mult, orice alta actiune mai mult sau mai putin medicamentoasa.

Aveti posibilitatea sa experimentati dumneavoastra insiva, in fiecare zi, actiunea acestor forte de vindecare a sufletului si trupului dumneavoastra.

Credinta, acceptare, multumire!

Dumnezeu stie ce face.

Arad - 29 Martie 1982

 

O complectare strict necesara: Nevroza este o boala mintala. Totusi, tensiunile inmagazinate pot rabufni sub forma simptomelor psihice sau mentale. Aceste simptome actioneaza asemenea unor supape de siguranta; fara ele, tensiunea interioara, mereu in crestere, ar putea provoca o reala stare psihica. O nevroza netratata poate sfarsi intr-o psihoza. Cazurile sunt insa, din fericire, foarte rare si nu s-au intalnit decat la subiecti cu predispozitii.

 

 - Introducere
 - Sistemul nervos, capodopera creatiei divine
 - Un sistem nervos obosit
 - Fragilitatea nervoasa congenitala
 - Nervozitatea de origine psihica