3. FRAGILITATE NERVOASA CONGENITALA Oboseala temporara a sistemului nervos este cu desavarsire vindecabila, chiar si in cazul in care in urma unei conduite nerationale (condamnabile) ea a fost prelungita pe parcursul a catorva ani bun (de cele mai multe ori, oboseala nervoasa ete restabilita complect in cateva saptamani, sau in cel mai rau caz luni). Spre deosebire de oboseala temporara, fragilitatea nervoasa congenitala persista si este pururea prezenta chiar si atunci cand persoana in cauza incearca sa-si intareasca sistemul nervos urmand prescriptii medicale si refugiindu-se intr-un climat de multumire oferit de credinta in Dumnezeu. In astfel de cazuri, sistemul nervos respectiv este inca de la nastere foarte sensibil si oboseste extrem de repede. Cel mai mic efort fizix sau mental, orice emotie, nu neaparat trista, ci chiar si aducatoare de fericire, o schimbare brusca a vremii, o tigara fumata, sau un mic exces de alcool sunt cauze suficiente pentru a declansa un dezechilibru al sistemului nervos. De cele mai multe ori, astfel de persoane au membri de familie sau stramosi chinuiti de tulburari asemanatoare. Primele simptome ale suferintei se manifesta de obicei in copilarie sau adolescenta, uneori prin dureri de cap, alteori prin oboseli nejustificate si prin insomnii. De altfel tulburarile cauzate fie de fragilitatea congenitala, fie de oboseala nervoasa sunt foarte asemanatoare unele cu altele. Nu de putine ori, in urma unei boli insotite de febra mare sau in urma unor puternice tensiuni psihologice, se ajunge la o adevarata depresiune nervoasa. Aceasta se repercuteaza asupra capacitatii de munca si este necesar un climat de crutare cu dese perioade de odihna. Daca inca de la nastere ati suferit de o astfel de slabiciune, este absolut necesar sa incredintati sistemul nervos in mainile Domnului. A. Nu va lasati invinsi de descurajare si nici cuprinsi de un sentiment de inferioritate in fata celor mai puternici. Nu cadeti in disperare si nu va pierdeti gustul pentru viata. Nu-L dusmaniti pe Dumnezeu pentru destinul pe care vi l-a pregatit si nu-i invidiati prosteste pe cei care au "nervii tari". B. Nu deveniti "maestri ai autocompatimirii" invinuindu-i mereu pe ceilalti ca nu se ocupa suficient de dumnevoastra sau pentru ca nu va menajeaza destul. Nu lasati starea dumeavoastra sa devina o scuza pentru a nu duce nimic pana la capat. De cele mai multe ori, nu oboseala mentala este cauza greutatii de a va ruga si a lipsei de dragoste fata de Dumnezeu. Adevaratul motiv, nu indeajuns de ascuns, pentru a fi depistat, este o credinta sovaielnica. Acceptati cu seninatate fragilitatea sistemului dumnevoastra nervos, primindu-l ca pe un dar venti din partea Creatorului. Dumnezeu stie ce face, iar actiunile Lui au intotdeauna o motivatie pozitiva superioara. Mai devreme sau mai tarziu veti ajunge sa intelegeti de ce a trebuit sa fie asa. Fiti siguri insa inca de pe acum ca aparenta dumneavoastra infirmitate este o parte integranta a planlui pe care iubirea lui Dumnezeu l-a faurit pentru viata dumneavoastra. Si fata de cei cu nervii slabi, Dumnezeu este acelasi Tata plin de intelepciune si dragoste. Poate ca slabiciunea dumneavoastra este un "tepus" pe care, ca si apostolui Pavel, trebuie sa-l purtati mereu ca o piedica in calea mandriei. Daca ati fi fost cu nervii tari si v-ati fi putut implini toate dorintele, poate ca v-ati fi transformat intr-o persoana aroganta, iritandu-i pe toti din jur cu egoismul dumneavoastra. Sau poate ca fragilitatea care va caracterizeaza este un mediu tocmai potrivit pentru desavarsirea dumneavoastra interioara. Ganditi-va ca fara cruce (si suferinta dumneavoastra poate sa fie privita ca o astfel de cruce, daca o primiti ca din partea lui Dumnezeu) nu v-ati putea asemana cu Domnul Isus (Filip.2:5-8). Oamenii deosebiti ai lui Dumnezeu nu s-au format in lipsa greutatilor, ci tocmai in prezenta lor, caci nu absenta obstacolelor dovedeste maiestria cuiva, ci felul in care acesta stie sa le depaseasca pe fiecare dintre ele. Cine stie daca nu cumva Dumnezeu a ingaduit sa fiti fragil tocmai pentru a va invata dependenta absoluta de atotputernicia Lui? Poate ca El vrea sa va invete lectia unei supouneri totale intr-o acceptare deplina a suveranitatii Sale. Sau, tot la fel de bine poate ca El vrea sa va purifice prin suferinta pana veti intelege ca trebuie sa renuntati la dorintele dumneavoastra proprii. Numai cand ne recunoastem neputinciosi, ne intoarcem cu toata fiinta noastra inspre Dumnezeu si asteptam ajutorul Lui. Ganditi-va la suferinta dumneavoastra si ca la o incercare venita din partea Domnului. El vrea sa afle daca increderea dumneavoastra in El ramane neclintita si in ceasul furtunii. Intr-o buna zi incercarea va trece. Pana atunci, stati in credinta stiind ca :"Nu ne-a ajuns nici o incercare care sa nu fi fost potrivita cu masura omeneasca". Daca indurati in liniste suferinta, Dumnezeu va fi onorat, iar cei din jur vor fi martori a ceea ce Duhul Sfant a lucrat in dumneavoatra. In cazul apostolului Pavel "tepusul in trup" a contribuit la evidentierea "nemaipomenitei puteri venite de la Dumnezeu" (2 Cor. 4:7). Cat de repede v-ati fi umplut de manie daca ati fi fost un om plin de putere si de incredere in sine? Acum slabiciunea va poate transforma intr-un adevarat discipol al lui Christos prin care, in ciuda slabiciunilor trupesti, se poate vedea harul si puterea lui Dumnezeu. (2 Cor. 12:9). Daca va intrebati cumva: "Oare nu trebuie sa sufar din pricina pacatelor parintior mei? Nu este cumva suferinta mea o pedeapsa de la Domnul?" Dati-mi voie sa va raspund ca: mai mare decat ereditatea este puterea si harul lui Dumnezeu care poate transforma in binecuvantare chiar si urmarile pacatelor parintilor nostri. Daca ati devenit un copil al lui Dumnezeu, nu mai sunteti sub mania Lui, ci puteti beneficia de iubirea Sa fara margini (Ezechiel 18). Daca v-am ajutat intr-o oarecare masura sa gasiti in cele scrise mai sus o justificare a suferintelor prin care treceti, daca am reusit sa le gasim impreuna un sens, atunci am trecut "hopul" cel mare. "Intelegerea" este mai mult de jumatate din drumul inspre relaxarea nervoasa. Iar relaxarea nervoasa este singurul mediu in care puteti sa va pastrati o conditie sufleteasca multumitoare. Al doilea pas pe care trebuie sa-l faceti consta in discernarea unor limite rezonabile pentru viata dumneavoastra. Este strict necesar sa cunoasteti limita intre ceea ce Dumnezeu asteapta de la dumneavoastra si ceea ce El nu va va pretinde niciodata, stiind ca aveti o sanatate fragila. Nu va propuneti scopuri care va depasesc posibilitatile. Cu siguranta ca nu asa ceva asteapta Domnul de la dumnevoastra. Exista lucuri pe care nu le puteti face. Fiti siguri insa ca exista suficiente lucruri pe care le veti putea face si care va vor da satisfactii atotsuficiente. Obisnuiti-va sa vedeti partea buna a lucrurilor. Multi oameni care se afla in aceasi situatie ca a dumneavoastra au invatat sa-si insuseasca un stil de viata cu totul normal care-i fereste de caderi, ce le-ar runia sanatatea. Ei si-au stabilit limitele proprii si stiu sa-si "economiseasca" puterile, reusind sa ajunga chiar si la varste inaintate cu "baterille inca pline". Va indemn sa mai reflectati si la altceva, nu mai putin important: nimeni in lumea aceasta nu-i poate intelege si ajuta pe cei suferinzi ca aceia ce trec ei insisi prin aceleasi suferinte. Sunt atatea persoane cu nervii slabiti care au nevoie de ajutorul dumneavoastra. Multi suferinzi de nervi au asternut pe hartie istoria propriei lor infrangeri si biruinte si marturia lor a ajutat enorm altora ca ei. Marturisesc deschis ca toate cuvintele acestei carti nu sunt "vorbe goale" si nici "teorii" invatate din manuale de psihiatrie. Tot ceea ce cititi este experimentat de mine insumi pe propria mea piele. Pentru crestini vreau sa mai adaug ceva. Biblia ne ofera multe "versete-medicament". Este bine sa nu le neglijam si sa le administram sufletelui nostru, cel putin cu tot aceasi ravna si constiinciozitate cu care altii inghit "hapuri" medicamentoase. Iata aici numai cateva din ele: "El da tarie celui obosit, si mareste puterea celui ce cade in lesin" (Isaia 40:29). "Veniti la Mine voi toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da ohihna" (Matei 11:28). "De aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru din afara se trece, totusi omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi" (2 Cor. 4:16). Biblia ni-L arata pe Domnul Isus venind in lume pentru cei clabi si neputinciosi, adica tocmai pentru cei ce "au trebuinta de doctor" (Matei 9:12). El poate sa suplineasca lipsurile celor slabi. Moise n-avea oare o vorbire greoaie? (Exod. 4:10) si totusi prin el a hotarat Domnul sa-Si arate puterea! Apostolul Pavel nu era oare suferind in trup? (1 Cor. 2:3) si totusi pe el l-a ales Dumnezeu pentru cea mai istovitoare apostolie printre neamuri! Ganditi-va la alti si alti copii ai Domnului care in ciuda slabiciunilor trupesti nu au zabovit si nu zabovesc sa-L slujeasca cu credinciosie pe Mantuitorul lor. Da, Dumnezeu i-a umplut cu Duhul Sfant si pe cei cu nervii slabiti si i-a transformat in adevarate binecuvantari pentru cei din jurul lor. Cereti-i si dumneavoastra in rugaciune aceasi plinatate si atunci veti putea repeta mereu cuvintele lui David: "Binecuvantat sa fie Domnul , care ne poarta zilnic povara, Dumnezeul mantuirii noastre" (Psalm 68:19). Daca Domnul a asezat asupra dumneavoastra povare unei fragilitati a sistemului nervos, tot El va fi si cel ce va va ajuta sa o purtati in fiecare zi. In ciuda poverii, sau tocmai din cauza ei, puteti ajunge curand sa cunoasteti fericirea si sa priviti inainte cu optimism. Asa a trait si apostolul Pavel: "De aceea, simt placere in slabiciuni, in prigoniri, in stramtorari pentru Christos; caci cand sunt slab atunci sunt tare" (2 Cor. 12:10). Asezati povara slabiciunii dumeavoastra in mainile lui Dumnezeu si asteptati in liniste, asa cum a facut si Domnul Isus. Si El a trebuit sa accepte suferinta din partea Tatalui sau ceresc. Prin aceasi atitudine de acceptare va faceti partasi cu Cristos si intrati in comuniune cu El. Nu-i asa ca este o mare mangaiere sa stii ca si Domnul a cunoscut suferinta, ca si El a fost tulburat, cuprins de tristete de moarte, infiorat in Duhul sau, curpins de sentimentul parasirii totalesi sfasiat de chinurile aceptarii "paharului"? Astazi El ne poate intelege si pe noi cand trecem prin stari asemanatoare. Meditati o clipa la Isaia 53:4: "Totusi El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui" (chiar si pe acelea provocate de nervii nostrii slabiti). Cristos a vrut sa fie si vrea sa fie tovarasul dumnevoastra de suferinta. Daca aici suferiti impreuna cu El, intr-o zi veti avea parte si de slava si de gloria Lui. Tot asa cum El a fost inaltat cu atat mai mult cu cat a suferit mai mult (Filip. 2:9) si noi vom fi proslaviti impreuna cu El, daca acceptam sa si suferim impreuna cu El (Rom. 8:17-18).
- Introducere  - Sistemul nervos, capodopera creatiei divine  - Un sistem nervos obosit  - Fragilitatea nervoasa congenitala  - Nervozitatea de origine psihica