"C"

CALITATE

Numai un om mediocru este intotdeauna egal cu sine insusi. 

Dumnezeu este partenerul nevazut in orice lucrare de calitate.

Dumnezeu nu ne vrea intotdeauna sa facem lucruri extraordinare; 
de cele mai multe ori El ne vrea sa facem lucruri ordinare, 
dar extraordinar de bine.

CARACTER

La originea cuvantului "caracter" este semnul sau "litera" facuta in piatra sau metal cu dalta sau priboiul gravorului. Caracterul nu se stergea, ci ramanea uneori peste veacuri. Asa ceva este si la om. Caracterul este o "inscriere" in launtrul lui, care ramane si ii directioneaza gandurile, gusturile, nazuintele, actiunile si intregul lui comportament.

Biblia nu da definitii, ci prezinta caractere si face referiri la caracter, numindu-l "omul dinlauntru." Omul din afara reprezinta persoana; omul dinlauntru reprezinta personalitatea. Omul de afara imbatraneste, omul din launtru nu imbatraneste, nu este supus entropiei (2 Cor. 4:16).

Personalitatea are adevarata valoare: "Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut" (2 Cor. 4:7). Nu vasul de lut are valoare, ci comoara din vas. Unii cauta sa impodobeasca vasul de lut, omul de afara, dar apostolul Petru a scris: "Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare ret inaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3:3,4). si aici se arata ca valoarea cea mare nu o are omul de afara, ci omul din launtru. O persoana poate avea o fata frumoasa, dar daca nu are caracter, nu are valoare. Frumusetea de afara nu este mai adanca decat pielea si e atat de trecatoare! Frumusetea launtrica este cea care fericeste viata si care are valoare si inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Ce valoare are o fata frumoasa la fata, daca e lipsita de caracter, e usuratica?

Caracterul trebuie format, dezvoltat. Tim LaHaye a scris: "Caracterul nu se naste odata cu persoana. El se formeaza prin dragostea si grija parintilor. Este datoria lor sa instileze in inima copiilor principiile pe care Dumezeu le-a instilat inlauntrul lor."

Vrand sa arate importanta preocuparilor pentru caracter, Ioan Gura de Aur a scris: "Mai presus de orice pictor, mai presus de orice sculptor sau orice alt artist, eu il pretiuesc pe cel ce este dibaci in arta formarii sufletului copiilor."

Distinsul predicator S.D. Gordon a scris: "Instruirea unui copil este cea mai inalta, cea mai sfanta si cea mai fascinanta ocupatie."

Cu mult inainte de Christos, oamenii intelepti au dat o foarte mare importanta cunoasterii de sine. Pittacus din Mitilene (652-569 i.Ch) considerat unul din cei sapte intelepti ai lumii antice, avea dictonul: "Cunoaste-te pe tine insuti", care a fost sapat cu litere de aur in templul lui Apolo din Delfi. Acest principiu a fost preluat mai tarziu de Socrate, ca principiu de baza al filosofiei. Acest Socrate a spus: "Caracterul omului este ca umbra ce il insoteste pretutindeni; cateodata merge inapoia lui, altadata merge inaintea lui; uneori e mai lunga, alteori e mai scurta."

Caracterul ne da adevarata identitate. De aceea trebuie sa acordam o mare atentie formarii lui. Stanley C. Baldwin a scris: "Intrebam ce ar trebui sa facem, nu ce ar trebui sa fim. Intrebam cum am putea schimba mediul inconjuratr, dar nu cum am putea schimba caracterul nostru. Ceea ce suntem are valoare, de aceea trebuie sa ne formam un caracter bun. 

Johann Amos Comenius a scris: "Omul trebuie format ca sa devina om." Omul se naste cu un mare potential de atitudini, dar trebuie format, altfel creste deformat. Trebuie sa veghem asupra formarii caracterului nostru. 

Caracterul este o carte de vizita, nescrisa pe hartie, dar sapata in adancul fiintei, care te prezinta oriunde, oricand si oricui. El se exprima prin felul in care te imbraci, cum te comporti in familie, in biserica, in societate, prin felul in care conduci bicicleta, caruta sau masina; prin felul in care iti alegi prietenii. Nu uita vorba din batrani: "Pasarile de aceleasi pene zboara impreuna" sau "Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti." Toate adeveresc, fara grai, ce fel de caracter ai tu. Faptul ca iti ti cuvantul sau ti-l calci, ca esti punctual sau vesnic intarziat, ca esti ordonat sau dezordonat, ca privesti lucrurile de fond sau doar pe cele de suprafata, ca iubesti curatia sau ca te complaci in murdarie, ca esti aprins sau bland, ca esti certaret sau pasnic, ca esti mandru sau smerit, ca te bucuri de lucrurile usuratice sau de cele serioase, toate acestea, absolut toate, spun ce fel de caracter ai. Nu putem sa ni-l ascundem. Toate vorbele, toate miscarile, toate faptele noastre ne tradeaza. Ele spun in gura mare ce fel de caracter avem.

Caracterul este o forta superioara care iti inlesneste succesul in actiune. Si aceasta fara prea mare efort din partea ta. Daca tu te preocupi de caracter, el va rezolva o serie intreaga de lucruri. Cuvantul tau, chiar si cu greseli de exprimare, va avea efect asupra celor ce te asculta. Ei nu se vor opri la greseli, ci vor avea in vedere scopul pe care-l urmaresti. Benjamin Fran\lin, care a urcat de la treapta de om de rand la aceea de sef al statului, si-a atribuit succesul sau nu atat de mult talentelor sale sau puterii in vorbire, caci a fost slab in aceste privinte, ci integritatii caracterului sau: "Acesta a facut sa am greutate in fata concetatenilor mei. Am fost un vorbitor slab, nu am fost niciodata elocvent. Eram supus multor ezitari in alegerea cuvintelor si n-am fost mereu corect in limbajul meu; totusi mi-am atins scopul."

Caracterul ajunge sa fie cunoscut pana la mari departari si iti asigura o protectie mai buna decat imbracamintea de zale a cavalerilor de altadata sau decat paza multor gardieni. E ceva divin in aceasta protectie. Se istoriseste descpre Michel de Montaigne (1533-1592), eseist si moralist francez, ca, in tipul razboaielor, el a fost singurul om din toata natiunea franceza care nu-si avea portile castelului barate si pazite de o garda. Caracterul lui era o forta mai mare decat un regient de cavalerie. Il pazea felul lui de a se impune atat prietenilor, cat si dusmanilor sai.

Caracterul este o invincibila forta launtrica. Dusmani iti pot rapi bunurile, iti pot rapi drepturile, libertatea, te pot imbraca in zdrente sau in straie de batjocura cu diavoli zugraviti pe ele, ca pe vremea inchizitiei, dar cu atat va straluci mai mult caracterul omului dinlauntru; ei pot, prin batai sa-ti striveasca trupul, dar nu-ti pot strivi caracterul. El este invincibil.

Iata o ilustratie a acestor adevaruri printr-un caz din istorie. Bernard de Palisy a fost olarul care a redescoperit secretul egiptenilor de a pune un strat de zmalt pe oalele de pamant. El a fost u simplu olar deci, dar, datorita smaltului, a ajuns celebru, iar renumele sau i-a atras prietenia regelui Henric al III-lea al Frantei. Acest Palisy era insa crestin "hughenot" (reformat). Regele l-a ocrotit pentro o vreme de prigoana Inchizitiei. Dupa o vreme insa, cu toata mila regala, Henry i-a spus ca se vede fortat de imprejurari sa-l dea pe mana persecutorilor lui. Iata cum a raspuns Palisy: "Sire, adeseori mi-ai spus ca ti-este mila de mine. Astazi trebuie sa-ti spun ca mie mi-e mila de altetea voastra. Un rege ca tine a trebuit sa spui ca esti fortat. Astfel de cuvinte nu sunt potrivite pentru gura unui rege si eu iti spun, in cuvinte regesti, ca nici dinastia Guise, nici tot poporul tau, nici tu insuti nu vei fi in stare sa fortezi pe un biet olar sa-si plece genunchiul in fata statuilor tale de sfinti." Caracterul lui Palisy nu a putut fi infrant. El amurit moarte de martir. caracterul da statornicie in crez, indiferent de situatiile prin care trebuie sa treci. In lumea credintei de azi si in necazurile care vor urma, e nevoie de credinciosi cu caracter de otel. Numai acestia vor fi mai mult decat biruitori. O, Doamne, fa ca in generatia tanara sa fie multi oameni cu un asa caracter! - Petru Popovici - din cartea "Formarea caracterului"

Candva, un scorpion a rugat o broasca testoasa sa-l duca de pe un mal pe altul. 
"Si daca ai sa ma intepi> i-a replicat broasca. 
"N- am sa te intep", a raspuns scorpionul, "ca asta ar insemna sa mori, ne-am scufunda amandoi si asta n-ar avea nici o logica."
La mijlocul raului, scorpionul a intepat sarmana broasca. In timp ce murea tragandu-l si scorpionul la fund, ea a apucat sa-l mai intrebe: "De ce-ai facut-o? Care-i logica?" 
"N-are nimic de a face cu logica", i-a raspuns sufocandu-se scorpionul. "Asta-i felul meu de a fi si n-am ce-i face."

Nu ceea ce facem noi este important, ci ceea ce Dumnezeul atotputernic alege sa faca prin intermediul nostru. Dumnezeu nu are nevoie de succesele noastre, ci ne vrea pe noi insine. El nu asteapta infaptuirile noastre, ci ascultarea noastra deplina.

Poti judeca dimensiunile unui om prin marimea problemelor pe care le abordeaza. Aproape intotdeauna, oamenii se apuca instinctiv sa rezolve ceva pe masura lor, lasandu-le pe celelalte in seama unora mai mari sau mai mici ca ei insisi.

Deasupra unui impresionant raft de carti dintr-un anticariat din Louisville cineva a scris: "Toate aceste carti au apartinut unei doamne in varsta care nu putea sa citeasca mai repede de 50 de cuvinte pe minut."

Cartile si studiile sunt mai degraba asemanatoare treptelor unei scari pe care urcam inspre culme; de indata ce urcam o treapta, o lasam in urma. Totusi, majoritatea oamenilor, studiaza doar ca sa-si umple memoria cu date si fapte, in loc sa se suie pe treptele scarii le demonteaza si le iau pe umeri, ca sa le arate altora. Ei se plang pe drept de greutatea studiilor, caci in loc sa fie purtati mai sus de ele, se plaseaza sub ele, carandu-le in spate.

Cine pretinde, in numele libertatii de expresie, ca niste carti proaste si imorale (sau niste filme sau piese de teatru) nu sunt responsabile de depravarea tineretului, trebuie sa accepte si ca toate manualele din scoli nu au nici o valoare educativa. Cu alte cuvinte, cine crede ca arta este indiferenta in problemele morale, trebuie sa propuna in acelasi timp desfintarea sistemului de invatamant din motive de ineficacitate.

"Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa, ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite" (2 Tim. 4:3,4) Ca sa intelegem acest bizar sentiment de vinovatie trebuie sa ne intoarcem in timp, la vremea imaturitatii, cand omul, alienat de Dumnezeu si aflat in postura nefericitului "fiu risipitor", nu iubeste inca pe nimeni, pentru ca nu este inca iubit, pentru ca nu se iubeste pe el, isi cauta, febril si derutat, un corelativ, structuri pe care sa le imbratiseze ca un "volubilis" setos si parazit, idei, personaje, carti, versuri, cuvinte, imagine. Lipsit de experienta, de sentimente, de gandire personala, de identitate, el isi cauta cu disperare "dublul", consistenta sau ceea ce un personaj al lui Novalis numeste "fecioara cufundata-n somn, dupa care sufletul meu tanjeste" si care nu este altceva decat un alt el-insusi (o anima, i-ar spune Young). si e normal sa se indrepte, plin de speranta, spre nisipurile miscatoare ale paginilor de carti care par ca vorbesc despre el, ca vorbesc in locul lui. Despre ce? Despre singuratate, despre inadaptabilitate, despre vis, despre reverie, despre melancolie, despre geniu,despre nemurire, despre fuflet, despre iubire, despre sublim, despre contemplatie, despre spirit, despre cunoasterea ansoluta. Mintea goala se umple de cuvinte ametitoare care-i spun Totul tocmai pentru ca el este Nimic. Cuvintele se infoaie si tin loc de senzatii, de gandire, de orice. Astfel se infesteaza cu suferinte abstracte, singurul lui sentiment autentic fiind o penibila mila de sine. Urandu-si existenta proasta, hidoasa, o va uita. Ne va vorbi doar despre frumusete, putere, straluicre. Va insista ce carti a citit si ce destept a fost. Deschizand o carte e ca si cum s-ar asculta pe el. Cel mai mare hot este cel care se fura pe sine siesi, fiind pierdut pe veci.

Desi pare de necrezut, latinii numeau "cimitirium" locurile de popas, hanurile de la rascruci de drumuri. Influenta crestina si mai ales credinta in inviere a facut ca aceiasi numire sa fie atasata si locurile in care, trupurile noatre, sunt asezate pentru o vreme "la odihna"!

Cina Domnului este o comemorare, o comuniune si o consacrare. Ea ne aduce aminte de ceea ce a facut Christos, ne da prilejul sa stam in partasie unii cu altii in acelasi trup al lui Christos si ne indeamna la o noua consacrare personala in slujirea Evangheliei.

Nu exista circumstante, oricat ar fi ele de rele, din care un om intelept sa nu scoata ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi ele, pe care cel rau sa nu le foloseasca spre paguba lui - Fracois de Rochefoucald

Suntem si gandim pe masura Dumnezeului in care credem - spune Hegel - dupa cum popoarele au parte de stapaniri bune sau rele, potrivit cu Dumnezeul caruia i se inchina. (Constantin Noica)

Omul este o creatura inventiva, dar limitata. Avem astazi mai mult de 32.000.000 de legi, care n-au reusit sa spuna nimic mai mult decat Cele 10 Porunci.

"Multa carne, multi viermi; 
multa bogatie, multe griji; 
multe slujitoare, multa destrabalare; 
multi robi, multi hoti; 
multe femei, multe vrajitoare; 
mult studiu, multa viata; 
multa stiinta, multi ucenici; 
multa dreptate, multa pace." - Hilel

O natiune care face lucruri foarte bune, dar care nu reuseste sa produca si oameni de aceiasi calitate, este o natiune falimentara. Adevaratul test al unei civilizatii nu este in nivelul statisticilor, nici in marimea oraselor si nici in cantitatea recoltelor, 
ci in calitatea oamenilor pe care ii produce.

Ruinele Babilonului, daramaturile de la Palmira si Baalbeck, columnele frante din Forumul Roman vorbesc toate mai puternic decat glasul Sinaiului. Care le este mesajul? "Oricat de avansat ar ajunge un popor, oricat de puternic si oricat de irezistibile i-ar fi cuceririle, din clipa in care Il scoate pe Dumnezeu din calcule este sortit pieirii."

         Cateva lucruri pe care le putem invata de la un caine:
Nu rata nici o ocazie sa te scoata cineva la plimbare.
Cand iesi la plimbare, bucura-te si uita de toate. Lasa vantul sa-ti alunge toate gandurile rele.
Cand vin cunosciti in vizita, iesi vesel in intampinarea lor.
Cand este spre binele tau, supune-te si asculta.
Fa-i pe cei din jur sa stie cand ti-au invadat "teritoriul."
Trage din cand in cand cate un pui de somn si intinde-ti bine oasele cand te scoli dimineata.
Alearga, topaie si joaca-te zilnic.
Cand mananci, fa-o cu entuziasm.
Fii loial.
Nu cauta niciodata sa pari ceea ce nu esti.
Daca ce doresti este ingropat in pamant, sapa cu ravna.
Daca dai de un prieten suparat, apropie-te tacut, stai linistit si gudara-te pe langa el.
Fi fericit cand ti se da atentie si lasa-i pe altii sa te mangaie.
Nu-i musca, daca poti rezolva doar cu un latrat.
In zile caniculare, bea multa apa si stai cat mai mult la umbra.
Cand esti fericit trage o raita si scutura-ti tot corpul.
Oricat ai fi de mustrat, nu pune la inima si lasa sa-ti treaca repede. Cand inceteaza mustrarea, du-te repede si reinoieste-ti prieteniile.
Uneori, este in folosul tau sa fi tinut "in lesa."
Cauta bucuria simpla a umei plimbari.

Un om de nimic care se ridica si-l critica pe cel virtuos se aseamana cu cel care scuipa inspre cer; obraznicia lui nu va intina cerul, ci se va intoarce sa-i intineze obrazul.

Un jefuitor de banca i-a inmanat unui functionar de la ghiseul bancii un bilet care ar fi trebuit sa spuna in esenta: "banii sau viata". Mesajul continea insa nu mai putin de 68 de cuvinte si pana sa-l citeasca functionarul se adunase deja atata lume ca hotul a fost prins.

CLERICI

Exista o categorica diferenta intre binecuvantatul "om al lui Dumnezeu" (man of God) si scrobitul "om al sutanei" (man of cloth). Cel dintai este "aproapele lui Dumnezeu" printre noi, cel din urma este "aproapele Bisericii" printre oameni.
Exista o inchistare functionareasca; o intepenire a grumazului si a "buzei de sus" (stiff upper lip) in cei care, uitandu-si propria fragilitate umana, se dau drept "iluminatii cu puteri supra umane" printre muritorii de rand.
Orice vestitor al Cuvantului este in pericol sa decada din calitatea de slujitor al lui Dumnezeu si al oamenilor in pozitia de functionar sau demnitar al Bisericii.

Orice Biserica este in pericolul de a cadea sub dominatia umana a "specialistilor" in lucrurile sfinte. Teologia ii "te-ologeste" pe unii si-i impiedica sa mai paseasca normal printre ceilalti crestini. - C.H. Spurgeon

Clericarismul este goana dupa putere, in special dupa puterea politica, exersata in interiorul ierarhiilor religioase, prin metode seculare si pentru scopul nedeclarat al dominatiei sociale.

Mesajul Domnului Isus pentru "clerici"? Paziti-va de carturari, carora le place sa umble in haine lungi si sa le faca lumea plecaciuni prin piete. Ei umbla dupa scaunele dintai in sinagogi si dupa locurile dintai la ospete; casele vaduvelor le mananca si fac rugaciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osanda va veni peste ei." " ...le place sa le faca oamenii plecaciuni prin piete si sa le zica: "Rabi! Rabi!" Voi sa nu va numiti Rabi! fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Christos, si voi toti sunteti frati. Si Tata (parinte) sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti "Dascali"; caci Unul singur este Dascalul vostru: Christosul" (Marcu 12:38,39; Matei 23:7-10).

La intoarcerea de la cea de a treizecea reuniune a promotiei sale, sotul a declarat: "Draga, au ajuns cu toti intr-atat de grasi, de ridati si de cheli, ca niciunul nu m-a recunoscut!"