Index

4. Stil si ... substanta

Problema "lipsei de nivel academic" in limbajul cartilor scrise ín U.S.A.

 

Continua sa ne vina din tara intrebari "nedumerite" despre calitatea cartilor tiparite de noi in U.S.A si ni se reclama lipsa unui limbaj academic contemporan" aceasta carenta duce la lipsa de "relevanta" a cartilor noastre in "climatul actul" in care "Biserica din Romania este chemata sa faca un impact social semnificativ si sa influenteze benific toate nivelele si sectoarele sociale."

In acest context, suntem informati, cartile scrise de fratele Petru Popovici par puerile si, desi au un continut bogat, nu trezesc decit interesul celor cu o "formatie intelectuala submedie."

Nici eu, Daniel, n-am scapat mai usor, cartile scrise sau traduse de mine: "Grija de frati", "Introducere in Teologie", "Biserica locala" au fost declarate si ele "populiste" si lipsite de o terminologie adecvata. Reclamantii se arata nemultumiti mai ales de faptul ca si o lucrare monumentala ca "Biblia cu explicatii", destinata sa devina un instrument pentru educarea crestina a neamului "pacatuieste" prin aceiasi lipsa de "nivel academic" in terminologie si stil.

M-am framintat daca se cade sau nu sa raspund acestor critici. Un timp am fost convins ca nu sunt chemat de Dumnezeu sa intru in polemici neroditoare. O maxima adecvata acestei situatii spune ca "Un critic literar este deobicei cineva care are destul talent ca sa-si dea o parere, dar nu suficient pentru a scrie el insusi o carte".

Am ajuns insa astazi la concluzia ca, daca nu un raspuns polemic, cel putin o lamurire plina de dragoste este necesara.

De ce am produs noi carti "lipsite de limbaj academic"? Nu pot raspunde pentru fiecare dintre autorii din America, dar pot spune ce s-a intimplat in cazul meu.

Pina pe la virsta de 20 de ani, am fost fascinat de literatura si pasionat peste masura de filosofie (Da, asa se scrie, cu "s". "Filozofie" inseamna cu totul altceva, un fel de dragoste de intuneric, cum bine m-a invatat Henry Wald, unul dintre cei mai straluciti specialisti in limbaj si semantica pe care i-a avut Romania).

A urmat apoi chemarea spre slujire in lucrarea cu Evanghelia si procesul de formare ca seminarist si, apoi, ca pastor. Venirea in America mi-a prilejuit continuarea studiilor si largirea domeniului de cunostinte in sfera lucrarilor de literatura religioasa aparuta de-a lungul secolelor.

De ce ma straduiesc eu sa caut intotdeauna cel mai simplu si mai direct sens al cuvintelor?

Iata de ce:

- Cind Biblia a fost scrisa in limba greaca, ea a fost scrisa in "koinee", dialectul stradal, folosit de lumea pestrita a intimplarilor cotidiene. Exista si o alta varianta a limbii grece, mult mai elevata si mai eleganta: greaca literara. De ce o fi rinduit Dumnezeu, in intelepciunea Lui desavirsita, ca inspiratia divina sa fie inscrisa in limbajul, uneori teribil de stingaci, al dialectului grec popular? Nu cred ca a fost hotarirea lui Pavel sau a vreunui alt apostol! Dumnezeu a fost suveran absolut in aceasta problema.

- Cind a fost tradusa pentru prima data in limba latina, Biblia s-a intitulat "Vulgata". Nu pentru ca ar fi avut un caracter "vulgar" (termenul derivat din limba romina), ci pentru ca era scrisa in latina folosita de cei din popor ("Vulg" inseamna popor). Denumirea, la fel ca si in cazul traducerii grecesti, accentueaza ca forma si calitatea limbajului nu apartinea clasei erudite, paturii intelectuale selecte a tribunilor, senatorilor si patricienilor. Intreb iarasi: "De ce, in providenta Lui absoluta, Dumnezeu a voit ca Biblia sa fie tradusa in limba "vulgului" din gloriosul Imperiu Roman si nu in cea a gloriosilor patricieni?

- Cind Cel mai mare orator al tuturor veacurilor, trecute, prezente si viitoare, a coborit printre oameni ca sa le vorbeasca, El a ales sa li se adreseze intr-un limbaj naturalist, populist, simplu si lipsit de "teologismele sofisticate" ale marilor rabini ai vremii ("noroadele au ramas uimite de invatatura Lui; caci El iI invata ca unul care avea putere, nu cum ii invatau carturarii lor" - Mat. 7:28-29). Batjocorit atunci de carturari si clasificat drept unul "fara scoala", oare ar fi El tratat mai bine de criticii nostri de astazi?

- Cind providenta divina l-a ales pe Pavel pentru scrierea indreptarului de invatatura al Bisericii ("dupa ispravnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca sa intregesc Cuvintul lui Dumnezeu" - Col. 1:25), desi cunostea oratoria si stilul inalt al "vorbirilor induplecatoare ale intelepciunii", apostolul a hotarit sa li se adreseze crestinilor nu pe aceasta cale, ci in glasul simplu al omului de pe strada. "Cit despre mine, fratilor, cínd am venit la voi, n-am venit sa va vorbesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita" - 1 Cor. 2:1-5). De ce oare a simtit Pavel ca asa si numai asa trebuie sa faca?

Concluzia mea personala a fost ca eficienta maxima a limbajului sta in capacitatea lui de a comunica adevarul la un numar cit mai mare de oameni. Din acest punct de vedere, toata populatia unei natiuni intelege versiunea "vulgata" a limbii vorbite in tara respectiva. Cu cit ne ridicam la un "nivel mai inalt" al limbajului, cu atit numarul celor in stare sa-l inteleaga plenar se reduce.

Mi-a trebuit un timp si un proces de "simplificare" a felului meu de a vorbi. M-am silit si ma silesc si acum mereu, sa ating performanta simplitatii Evanghelice. Sa nu credeti ca este usor. Avem cu toti tendinta de a deveni sofisticati si specializati, pentru a-i impresiona pe cei din jur.

N-am sa uit impresia formidabila pe care mi-a produs-o rectorul Institutului "Logos", Greg Cantelmo, profesor la cursul de Religii comparate si Istoria Filosofiei. La prima noastra clasa, acest om extrem de prezentabil, a inceput prin a ne vorbi 10 minute intr-un limbaj atit de "inalt", ca ne uitam unul la altul sa vedem daca-l pricepem vreunul. La sfirsitul celor 10 minute, Greg s-a oprit, s-a uitat la noi serios si ... a izbucnit intr-un hohot de ris homeric, amplificat parca de ecoul din mintile noastre ramase dintr-o data ... goale.

Cind s-a potolit din ris, facindu-ne cu ochiul, Greg ne-a spus: "Vedeti, cursurile pe care le puteti face cu mine va pot transforma in astfel de oameni. Va dati seama ce caraghiosi puteti deveni? Eu am facut facultatea de filosofie. stiu si eu sa vorbesc ca filosofii si sa ma port ca ei, dar .. ar fi caraghios sa o fac zilnic! Limbajul este ca si un costum de haine cu care te imbraci. Unii se imbraca "sa faca impresie", altii ca sa arate ce posibilitati materiale au, altii ca sa-i atraga pe semeni in cursa pacatului. Majoritatea oamenilor se imbraca insa zilnic in haine obisnuite si merg obisnuit, printre oameni obisnuiti. Exista si costume de gala, pe care nu le imbracam decit la ocazii speciale. Noi, rectorii avem uniforme pentru serbarile de graduare. Acestea nu sunt insa hainele noastre de fiecare zi. Am fi caraghiosi daca am umbla prin piata cu ele sau daca ne-am duce, imbracati cu ele, in vizita la cineva."

"Cred ca va dati seama care a fost intentia mea si prima voastra lectie de "Filosofie a Religiilor". Oricit de fascinante vor fi cunostintele pe care le veti acumula pe durata acestui studiu, nu uitati ca exista lucruri mult mai importante in viata, in primul rind "viata insasi". Daca nu veti pricepe tot, nu va omoriti cu firea, daca veti pricepe tot, nu-i omoriti pe altii cu un limbaj care sa va doveasca neaparat "superioritatea".

Intilnirea cu acest Greg Cantelmo a fost una dintre desfatarile vietii mele de student in America. Daca asa a fost prima lectie a cursurilor lui, cum credeti ca a fost examenul final? Pur si simplu s-a deghizat rind pe rind in exponent al tuturor "variantelor" false de religie si religiozitate si a venit sa stea de vorba cu noi, "crestinii", despre "adevarul nostru". Din felul in care reuseam sa ne "convingem" si "convertim" reciproc a rezultat nota finala. Nu uit ca, la un moment, dat a iesit din clasa si s-a intors imbracat ca un preot luteran, dar avind in mina o tigara aprinsa. Era, dupa cite imi aduc aminte, intruchiparea unui "teolog liberal".

Simplitatea si transparenta acestui genial profesor mi-au intarit si mai mult convingerea ca "idealul invataturii crestine trebuie sa ramina simplitatea Evanghelica".

Nu va grabiti sa spuneti ca pledez pentru bigotism si pentru ignoranta. Nu ma categorisiti drept "proletcultist".

La o conferinta a unei dioceze din Anglia, unul dintre preoti, adeptul unui stil calugaresc excentric, a vorbit cu patos, facind elogiul "ignorantei". Dupa el, a trebuit sa ia cuvintul unul dintre episcopi. Cu un umor intr-adevar englezesc, acesta a iesit in fata, a tacut un rastimp, iar apoi a spus cam asa: "Inteleg ca fratele nostru Ii multumeste lui Dumnezeu pentru ignoranta si dupa parerea mea, in ceea ce-l priveste, are cu prisosinta pentru ce sa multumeasca".

Stiu ca, anii de zile, conditiile de persecutie ne-au redus la o viata de "subterana culturala" si ca acum trebuie sa iesim cu capul sus si sa ducem marturia pina in cele mai inalte sfere ale existentei sociale. Daca ma credeti ignorant de aceste "noi realitati", n-aveti dreptate. Problema este cu mult mai adinca.

Pentru un crestin, alegerea limbajului folosit pentru raspindirea Evangheliei in marea masa a populatiei unei tari nu este usoara si nu trebuie luata in chip usuratic. Grabiti sa intram la galele selecte ale intelectualitatii citadine, s-ar putea sa ne intoarcem apoi intre oamenii de pe strada sau de pe ulita tot cu fracul sau redingota pe noi si sa ajungem "de risul lumii".

Intr-o convorbire pe care am avut-o de curind cu fratele Aurel Popescu, pastor in Portland, dinsul deplingea aceiasi folosire neinspirata a limbajului sofisticat in publicatii pe care le-a citit in tara: "Unii scriitori vor sa para mai "adinci" si folosesc cuvinte cu sensuri care ramin obscure pentru majoritatea cititorilor. Apa unor astfel de izvoare literare pare adinca pentru ca e ... tulbure. Dar daca te arunci in ea, dai cu capul de beton"

Dorinta de a ne insusi prea repede si prea superficial un limbaj "academic" sofisticat, plin de neologisme si teologisme la fel de esoterice ca si hieroglifele egiptene, ne poate duce spre o bufonerie caricaturizata deja, cum nu se poate mai bine, de nemuritorul Caragiale. S-ar putea prea bine ca "nerozia noastra" sa-i forteze pe oamenii simpli sa foloseasca si ei un limbaj din care ei insisi sa nu inteleaga prea mult! Vom ajunge astfel sa-i dam dreptate celui care a spus ca "cel care vorbeste despre ceea ce nu cunoaste este frate cu acela care se intoarce de acolo de unde n-a fost." Doamne, fereste-ne de confuzie!

De ce mi-a fost mie atit de greu sa ma deprind sa vorbesc simplu si sa scriu cu o pana usoara si chiar mingiietoare uneori? De ce mi-e greu sa ramin asa si de ce doar prin stradanie pot sa ma pastrez asa? Iata de ce: Am observat ca si eu ma imbrac cu cuvintele ca altii cu hainele si umblu asa de lesne "dupa slava pe care v-o dati unii altora" (Ioan 5:44). Dati-mi voie sa cred ca nu sunt singurul care sunt bintuit de aceasta ispita.

Va rog sincer sa analizati fondul (nu forma) celor scrise mai sus si, in masura in care gasiti de cuvinta si in acord cu buna cuviinta, sa cautam impreuna sa "transmitem" adevarul Evangheliei "dupa chipul si asemanarea" Celui ce ne-a vorbit pe pamint si dupa pilda celorlati vestitori ai Sai care I-au purtat mesajul inaintea noastra.

Pentru totdeauna in slujirea Lui

Daniel Branzai

10 Oct. 1996

Adaug aici un fragment din cartea "Alexander Fleming" scrisa de Andre Maurois, tadusa si aparuta in limba romina in Editura Medicala, 1965:

"Descoperirea penicilinei a deschis o era noua in tratarea bolilor. Medicul zilelor noastre abia poate sa-si inchipuie cit de dezarmati se simteau inaintasii lui in fata unor anumite infectii. El nu cunoaste disperarea lor in fata anumitor boli, pe atunci mortale, care acum sunt vindecabile, ba chiar inlaturate cu totul. ...

De ce tocmai acest cercetator, modest si tacut, a fost beneficiarul celei mai fericite intimplari a epocii sale? ... "n stinta nu exista nimic mai usor decit ceea ce s-a descoperit ieri, dar nimic mai greu decit ceea ce se va descoperi miine. ...

Iata doi oameni: Wright si Fleming. Amindoi au fost la fel de devotati stiintei. Dar Fleming, lipsit de orice retorica, nu cunostea arta de a ului publicul, asa cum stia s-o faca atit de bine Wright. Acesta avea dusmani, si inca foarte multi, dar nici chiar dusmanii, in fata acestei personalitati puternice, nu indrazneau sa-i conteste o anumita maretie. Nimeni nu ignora ca, cine indraznea sa puna la indoiala valoarea lucrarilor lui Wright, se expunea unui torent de argumente stralucite si sarcastice. Dimpotriva, ce putea fi mai ispititor decit credinta de a fi superior unui om maruntel, stoic si rezervat, care n-ar fi facut nimic ca sa risipeasca aceasta iluzie? Putea fi combatut fara nici un pericol, pentru ca niciodata n-ar fi spart formidabila sa carcasa de tacere, pentru un motiv atit de neinsemnat in ochii lui.

"Omul de geniu, a scris lordul Beaverbrook, este adesea egoist. Cind - a sa cum se intimpla uneori - este insa modest si simplu, lumea este inclinata sa-l subestimeze. Sir Alexander Fleming era un geniu care facea parte din aceasta rara speta. Acum, desigur, gloria lui este universala ... In timpul vietii sale, insa, in propria lui tara, meritele lui n-au fost decit cu greu recunoscute." (pag. 266-267).

"Omul se uita la ce izbeste privirea", la floricele de stil si la limbajul elevat si esoteric. Dumnezeu se uita la inima si pretuieste modestia care nu-i zdrobeste cu apasarea ei pe cei din jur. Domnul Isus a fost un exponent al geniului batjocorit din pricina modestiei in atitudine si-n aspectul exterior.

Apostolul Pavel a simtit si el aceiasi lipsa de resprect si pretuire din partea unora din Biserica din cauza "simplitatii" sale: "De vreme ce muti se lauda dupa firea paminteasca, ma voi lauda si eu. Doar voi suferiti cu placere pe nebuni, voi, care sunteti intelepti! Daca va robeste cineva, daca va maninca cineva, daca pune cineva mina pe voi, daca va priveste cineva de sus, daca va bate cineva pe obraz, suferiti!" (2 Cor. 11:18-20).