Index

 

1. Provocarea publica, 2. Tilharul pocait, 3.   Isus, Rascumparatorul, 4. Imposibila neutralitate, 5. Mesajul Invierii, 6. Tristetea Emausului, 7. Argumente in favoarea Invierii,  8. Harul dat noua la invierea Domnului,  9. Cum ne vede un inger ?, 10. Este Dumnezeul tau viu? 11. Usi deschise la Calvar, 12. Puterea invierii

 

1. Provocarea publica

Text: Luca 19:28-48

IntroducereIntroducere: V-ati gindit vreodata ca procesul Domnului Isus a fost unic prin faptul ca cel condamnat a fost gasit vinovat nu pentru ceea ce a facut, ci pentru cine a fost El?

Exista astazi oameni care se indoiesc de divinitatea lui Christos, dar o asemenea posibilitate nu le este lasata de Biblie. Evangheliile spun clar ca Domnul Isus a fost gasit vinovat pentru ceea ce a spus El despre Sine!

In fata Marelui Preot, dupa ce toti martorii mincinosi s-au contrazis unul pe celalalt, o ultima intrebare a fost pusa: "Esti Tu Fiul lui Dumnezeu?" "Da", a raspuns Domnul. si atunci, Marele Preot a exclamat: "L-am auzit cu urechile noastre. Numai avem nevoie de martori!"

In fata lui Pilat i s-a pus aceiasi intrebare: "Esti Tu imparatul Iudeilor?" si Dpomnul a raspuns iarasi: "Da sint".

Domnul Isus a fost dat mortii pentru ca omenirea era orbita de cel rau si pornita sa i se impotriveasca lui Dumnezeu din toate puterile. Lucrul acesta se vede clar din conflictul din saptamina mare.

(I.) Persoana. (I.) Persoana. Cine este Cel ce intra truimfator pe portile Ierusalimului? Este tinarul rabin din Nazaret. Dupa 30 de ani de anonimat, El isi incepuse misiunea publica si timp de trei ani si jumatate uimise lumea si-i enervase pe mai marii religiosi ai Israelului. Activitatea Lui era considerata de majoritatea drept "mesianica" si asa ceva era o jignire de nesuportat pentru farisei, carturari si preoti.

(II.) Profetiile. (II.) Profetiile. In ciuda impotrivirii, Domnul Isus mergea inainte implinind una dupa alta profetiile biblice despre activitatea Sa. Cu ocazia intrarii in Ierusalim, alte texte profetice se trezisera la viata: Zaharia 9:9; 1 Regi 1:33,44: Psalmul 118:25-26.

(III.) Provocarea. (III.) Provocarea. De parca stia ca mai marii poporului hotarisera sa-L omoare dupa Pasti (Mat. 26:3-5), Domnul Isus le da planurile peste cap, le forteaza mina si stirneste valul de entuzism public care tulbura intreaga sarbatoare. Ioan Il proclamase deja: "Mielul lui Dumnezeu" si Isus stia ca trebuie sa moara in timpul sarbatorii.

(IV.) Pedeapsa. (IV.) Pedeapsa. Nu vorbim acum despre pedepsirea Lui, ci despre pedepsirea lor. Domnul Isus plinge, nu pentru El, ci pentru ei. Cuvintele Domnului Isus ("Ierusalime, Ierusalime, ...") arunca o privire in trecut, una in prezent si una inspre viitor. Totul este sumbru, pentru ca ei s-au incapatinat mesreu sa refuze lumina si mintuirea.

Incheiere: Incheiere: Astazi lumea, vrind, nevrind, sarbatoreste intrarea Domnului in Ierusalim. Este si aceasta un fel de perpetua provocare pe care o arunca Dumnezeu lumii. Care este atitudinea ta fata de Fiul lui Dumnezeu? ti se ofera harul, dar nu uita ca pentru cei ce-L refuza ramine amenintatoare in viitor: pedeapsa.

2. Tilharul pocait

Text: Luca 23:35-43

Introducere: Introducere: Exista in noi toti o dorinta de a fi "cineva", de a iesi din rindul anonimilor si de a ne bucura plenar de renume.

(I.) Tilharul a batjocorit societatea. (I.) Tilharul a batjocorit societatea. El ales sa sara peste legile si rinduielile sociale, ca sa ajunga inaintea tuturor la "ce i se cuvine".

(II.) Tilharul a batjocorit pe Domnul Isus. (II.) Tilharul a batjocorit pe Domnul Isus. Este instinctul josnic al bucuriei cind ai pe altul mai jos decit tine. Desi pe cruce, tilharii se simteau mai bine daca puteau batjocori pe un altul.

(III.) Tilharul a avut o clipa a cercetarii. (III.) Tilharul a avut o clipa a cercetarii. Nu se poate ca acest tilhar sa nu fii auzit de Isus si de lucrarile Lui minunate. Israelul este o tara minuscula. Dragostea lui Dumnezeu care inunda irezistibil l-a cucerit prin ades repetata cerere: "Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac". Nici el nu a stiut sa-si traiasca viata cum trebuie.

(IV.) Tilharul a fost primit in har. (IV.) Tilharul a fost primit in har. Domnul Isus nu a avut timp sa-l mustre pentru felul in care a pus el problema: "Doamne, adu-ti aminte de mine ...". Cum sa-si aduca aminte de ceea ce n-a uitat niciodata? Pentru el venise! Pentru el si pentru mine si tine!

Incheiere: Incheiere: Domnul Isus te stie si pe tine si vrea sa te duca azi in rai.

 

3.  Isus, Rascumparatorul

Text: "Rascumparatorul nostru se cheama, Domnul ostirilor, Sfintul lui Israel." - Isaia 47:4

Introducere: Introducere: Tema aceasta, ne trimite la o realitate din vremuri strabune, cind oamenii se vindeau si se cumparau, ca orice marfa de pe piata. Este interesant saa remarcam ca termenul de "Rascumparator" nu este pomenit in Bilie decit in Vechiul Testament, si acolo doar in doua carti: Iov si Isaia. Iata aceste texte:

In disperarea perplexa a situatiei lui chinuitoare, parasit de toti prietenii sai, neinteles de nevasta, dat de Dumnezeu ca prada Diavolului ca sa-l incerce prin suferinte, patriarhul Iov se agata de aceasta ultima, dar luminoasa nadejde:

"Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamint. Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. "l voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei "l vor vedea si nu ai altuia. Sufletul meu tinjeste de dorul acesta inlauntrul meu. Atunci veti zice: "Pentru ce-l urmaream noi?" Caci dreptatea pricinii mele va fi cunoscuta" (Iov 19:25-28).

Vorbind unui popor corupt si gata sa fie vindut de Dumnezeu Babilonienilor pentru o grea robie, profetul Isaia le vorbeste evreilor despre nadejdea rascumpararii prin Iehova:

"Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul vostru, Sfintul lui Israel: "Din pricina voastra, trimit pe vrajmas impotriva Babilonului, ... Eu sint Domnul, Sfintul vostru, Facatorul lui Israel, "mparatul vostru"(Isaia 43:14-15).

"Asa vorbeste Domnul, "mparatul lui Israel si Rascumparatorul lui, Domnul ostirilor: "Eu sint Cel dintii si Cel de pe urma, si afara de Mine, nu este alt Dumnezeu. ... Eu iti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele ca o ceata; intoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat" (Isaia 46:6, 22).

"Rascumparatorul nostru se chiama Domnul ostirilor, Sfintul lui Israel" (Isaia 47:4).

"Eu voi da asupritorilor tai sa-si manince carnea, si se vor imbata ca de must de insasi singele lor. si va sti orice faptura, ca Eu sint Domnul, Rascumparatorul tau, Puternicul lui Iacov" (Isaia 49:26).

"Da, va veni un Rascumparator pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor intoarce de la pacatele lor, zice Domnul. si iata legamintul Meu, cu ei, zice Domnul: "Duhul Meu, care se odihneste peste tine, si cuvintele Mele, pe care le-am pus in gura ta, nu se vor mai departa din gura ta, nici din gura copiilor tai, nici din gura copiilor copiilor tai, de acum si pina-n veac, zice Domnul" (Isaia 59:21).

Procesul de rascumparare

Anuntat in Vechiul Testament si ilustrat prin izbavirea din robia Babiloniana, procesul de rascumparare al intregii omeniri din robia pacatului si a desertaciunii s-a realizat pe deplin in vremea Noului Testament, prin viata, moartea si invierea Domnului Isus Hristos. "n urma rascumpararii savirsite d la Cruce, Domnul Isus a devenit: Mintuitorul nostru.

Orice proces de rascumparare implica o tranzactie intre un proprietar actual si unul viitor al lucrului care face obiectul racumpararii.

Cu siguranta ca, in calitate de Rascumparator, Dumnezeu nu s-a aflat in tranzactie cu Diavolul. Rascumpararea omului trebuie inteleasa primordial ca o tranzactie intre atributele lui Dumnezeu pe care este cladit universul. Procesul de rascumparare al celor cazuti in pacat scoate in evodenta mila infinita a lui Dumnezeu si draptetea Sa incoruptibila. Rascumpararea noastra prin Hristos s-a facut in interiorul Sfintei treimi ca o satisfacere a echilibrului sfint pe care este cladita lumea si existenta tuturor lucrurilor.

Preocupat sa dea un raspuns cosmogonic filosofilor greci care tulburau in vremea aceea Biserica, apostolul Pavel le scrie celor din Colose:

"El (Dumnezeu) ne-a izbavit de sub puterea intunerecului, si ne-a stramutat in "mparatia Fiului dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin singele Lui, iertarea pacatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevazut, cel intii nascut din toata zidirea. Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sint in ceruri si pe pamint, cele vazute si cele nevazute; fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapiniri. Toate au fost facute prin El si pentru El. El este mai inainte de toate lucrurile, si toate se tin prin El. ... Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El, si sa impace totul cu Sine prin El, atit ce este pe pamint cit si ce este in ceruri, facind pace, prin singele crucii" (Colos. 1:13-20).

Fara nici o indoiala ca Pavel are dreptate, rascumpararea savirsita de Hristos, desi include mintuirea oamenilor, depaseste cu mult sfera existentei noastre, extinzindu-se in consecinte asupra intregului univers. Cea mai plastica imagine a acestui proces de rascumparare ne este data in cartea Apocalipsei.

Prin hotarire Dumnezeuiasca, apostolul Ioan a fost rapit la cer si i s-a dat sa vada anumite lucruri pe care Dumnezeu a vrut sa ni le lamureasca. "n capitolul 5 al cartii ni se vorbeste despre procesul rascumpararii. Dupa tipicul legii Vechi Testamentale, ne intilnim in acest pasaj cu cartea (sulul) pecetluita in care se aflau conditiile vinzarii si rascumpararii:

"si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?" si nu se gasea nimeni nici in cer, nici pe pamint, nici sub pamint, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea".

Nu este de mirare ca, in fata unei asemenea infaptuiri, nu s-a gasit nimeni. Toate domniile si toate stapinirile au incremenit in neputinta. Numai Dumnezeu insusi putea infaptui rascumpararea. "n reactia lui Ioan, regasim ceva din deznadejdea lui Iov: "si am plins mult, pentru ca nimeni nu fusese gasit vrednic sa deschida cartea si sa se uite in ea."

Iata ce ne descrie Ioan mai departe:

"si (Dar) unul dintre batrini mi-a zis: "Nu plinge: Iata ca Leul din semintia lui IUda, Radacina lui David, a biruit ca sa deschida cartea, si cele sapte peceti ale ei". si la mijloc, intre scaunul de domnie si cele patru fapturi vii, si intre batrini, am vazut stind in picioare un Miel. Parea junghiat, ..." Cind a luat Mielul cartea in mina, fapturile ceresti au izbucnit in cintec zicind: "Vrednic esti Tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile; cai ai fost junghiat, si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu singele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam" (Apoc. 5:1-9).

Ce mare trebuie sa fi fost sarbatoarea aceea in cer! Ni se spune ca participantii au fost in numar de "zece mii de ori zece mii si mii de mii" (Apoc. 5:11). La acest maret cor ceresc sau adaugat apoi cei din toate partile universului, "toate fapturile care sint in cer, pe pamint, sub pamint, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri". Intreaga creatie proclama gloria Rascumparatorului: "Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!" (Apoc. 5:12).

Care este astazi consecinta practica a rascumpararii pentru fiecare dintre noi?

(I.) Rascumpararea este mai intii doar o posibilitate. (I.) Rascumpararea este mai intii doar o posibilitate. Dumnezeu a planuit- o, Domnul Isus a realizat-o, Duhul Sfint a pecetluit-o, dar multi au ... refuzat-o. Unii oameni continua sa traiasca in pacat si vor merge in pierzarea vesnica, nu pentru ca Dumnezeu nu a avut un plan de rascumparare si pentru ei, ci pentru ca ei au ales sa zadarniceasca acest plan de rascumparare.

(II.) In al doilea rind, rascumpararea este astazi o realitate. ... pentru toti aceia care, prin credinta, au acceptat Jertfa de la Calvar si au fost stramutati in "mparatia Fiului dragostei divine.

(III.) In al treilea rind, rascumpararea este astazi o responsabilitate. (III.) In al treilea rind, rascumpararea este astazi o responsabilitate. Noi nu mai sintem robi ai pacatului, dar nu mai sintem nici "ai nostrii". Cei mintuiti sint "ai lui Hristos" si "cine zice ca ramine in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Hristos" (1 Ioan 3:16).

Petru le scrie celor credinciosi: "si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre; caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mostenisera-ti de la parintii vostrii, ci cu singele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana" (1 Petru 1:17-18).

(IV.) In al patrulea rind, rascumpararea este o anticipare. (IV.) In al patrulea rind, rascumpararea este o anticipare. Dumnezeu lucreaza in vesnicie, dar noi ne tirim inca prin spatiu si timp. Stramutarea noastra nu s-a realizat inca decit "de drept". "De fapt" o mai asteptam inca si gemem. Iata ce scrie Pavel: "Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sint vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi. De asemenea, si firea asteapta cu o dorinta infocata descoperirea fiilor lui Dumnezeu. ... si nu nuami ea, dar si noi, care avem cele dintii roade ale Duhului, suspinam in noi, si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru. Caci in nadejdea aceasta am fost mintuiti" (Rom 8:18-24).

Incheiere: Incheiere: Fata de toate cele spune mai sus, nu ne ramine decit sa exclamam impreuna cu autorul epistolei catre Evrei: "Hristos a capatat o rascumparare vesnica. Cum vom scapa noi daca stam nepasatori fata de o mintuire asa de mare?" (Evrei 9:12; 2:3).

 

4. Imposibila neutralitate

Text: Ioan 18:28-38

Introducere: Singele Domnului Isus nu reprezinta un subiect popular de discutie. Totusi, Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus ca sa ne aduca, nu aur si argint, nu computere sau nave cosmice, ci: singele iertarii. Fiecare dintre noi va trebui sa raspundem de felul in care ne-am purtat fata de singele Domnului Isus. Iata un exemplu de felul in care NU trebuie sa facem: Pilat din Pont, guvernatorul roman al Iudeii.

(I.) Cine a fost Pilat?

a. Al saselea guvernator roman al Iudeii. Reprezentantul celei mai formidabile supraputeri a vremii.

b. Un om crud. El este acela despre care citim in Luca 13 ca a "amestecat singele unor Galileieni cu jertfele lor" (Luca 13:1). "mprejurarea a aratat tuturor ca Pilat nu are respect nici pentru lucrurile sfinte si nici pentru vietile oamenilor. Din pricina acelui eveniment, Irod, dregatorul Galileii a rupt relatiile de prietenie cu Pilat.

c. Un om viclean. El cauta sa cistige inimile evreilor prin crucificarea lui Isus. Pilat cauta sa cumpere simpatia evreilor cu singele lui Isus. Totusi, el nu-si poate ascunde dispretul fata de iudei, ci porunceste sa fie atirnata deasupra crucii o insemnare batjocoritoare: "Isus din Nazaret, imparatul Iudeilor".

Cind aude ca Isus este din Galileia, Pilat adulmeca o posibilitate de a se impaca cu Irod si i-l trimite spre judecata.

(II.) Ce a facut Pilat?

a. A incercat sa scape de Isus. si cind L-a trimis la Irod si cind a apelat la stratagema cu Baraba, Pilat a vrut de fapt sa scape de raspunderea de a fi confruntat cu Isus. Visul avut de nevasta lui Pilat, in loc sa fie un avertisment spre corectitudine, a fost primit doar ca un indemn la descotorosire.

b. A incercat sa scape de raspundere. Gestul lui cu spalarea miinilor ca un semn al trecerii intr-o neutralitate iluzorie, ne vorbeste despre fuga lui Pilat de raspundere.

(III.) Ce a capatat Pilat?

a. O vinovatie perpetua. Degeaba s-a spalat el pe miini, palmele lui vor ramine mereu patate de singe dumnezeiesc nevinovat. Toata lumea stie astazi ca Pilat a fost acela care l-a dat la moarte pe Mintuitorul lumii.

b. O osinda vesnica. Pilat va mai sta o data fata in fata cu Isus: la judecata de apoi. Rolurile se vor inversa atunci si Pilat va intelege ce sansa mare i-a dat Dumnezeu si ce tragic a pierdut-o el. Ce va spune Pilat inaintea Domnului?

Incheiere: Incheiere: Pilat a cautat sa fie "neutru" fata de Isus Hristos. El a crezut ca poate fi "curat de singele acestui nevinovat". Nu se apote asa ceva! Poti fi curat, nu "de singele lui Isus", ci "prin singele lui Isus". Apocalipsa 7:14 ne vorbeste despre cei care "si-au spalat hainele , si le-au albit in singele Mielului". Ce faci tu cu singele Domnului Isus?

 

5. Mesajul Invierii

Text:

Introducere: Introducere: Daca totul s-ar fi terminat fara inviere, viata ar avea astazi un alt sens. Exista un mesaj al invierii care traverseaza veacurile si chiama pe oameni la valori etice si spirituale vesnice.

(I.) Adevarul este mai tare decit minciuna. (I.) Adevarul este mai tare decit minciuna. Domnul Isus a venit ca Adevar sa ne aduca adevarurile din partea lui Dumnezeu (Ioan 1:14; 3:33; 8:24,45-46; 18:37-38). Oamenii l-au omorit pentru ca faptele lor erau rele, si, iubind pacatul, n-au vrut adevarul (Ioan 3:19-21). Oamenii au omorit adevarul, dar el n-a ramas in mormint, ci a inviat, dovedind ca este invincibil.  Lupta dintre adevar si minciuna continua si astazi (Matei 28:11-15). Cei de atunci au preferat sa spuna ca Hristos nu a inviat. S-au cheltuit bani pentru a raspindi aceasta minciuna. Noi stim insa astazi ca adevarul este mai tare decit minciuna.

(II.) Dragostea este mai tare decit ura. (II.) Dragostea este mai tare decit ura. Ura L-a aruncat pe Isus pe cruce si l-a coborit intr-un mormint. Dragostea a luat asupra ei si aceasta vinovatie si a ispasit-o, murind. A urmat apoi invierea glorioasa. Dragostea a iesit afara aducindu-ne vestea iertarii. Ura este vremelnica, dragostea este vesnica.

(III.) Binele este mai tare decit raul. (III.) Binele este mai tare decit raul. Toata viata Sa, Domnul Isus a facut bine. A fost ca un Miel in mijlocul lupilor. Desi stia ca are la dispozitie 12 legiuni de ingeri, El nu a vrut sa faca rau dusmanilor Sai. Raul a fost biruit prin bine. "Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine". Finalul va dovedi intotdeauna ca binele triumfa. "Cei blinzi vor mosteni pamintul". Dumnezeu este de partea binelui, caci El este Bun.

(IV.) Viata este mai tare decit moartea. (IV.) Viata este mai tare decit moartea. "Cu moartea pe moarte calcind". Ispasind pacatul, Domnul a distrus boldul mortii (1 Cor. 15:55-57). Firicelul de iarba va sparge intotdeauna asfaltul. Ghiocelul va ridica mereu capul deasupra zapezii. "nvierea Lui este argumentul biruintei noastre finale.

Incheiere: Incheiere: Stai de partea adevarului, dragostei, binelui si vietii. Numai asa vei birui la urma.

6. Tristetea Emausului

Text: Luca 24:13-35

Introducere: Fiecare dintre noi avem Emausul nostru spre care ne indreptam tristi atunci cind suferim in credinta si nadejdea noastra. Boala credintei noastre are nevoie de acelasi doctor: Isus Hristos cel inviat! Remarcati faptul ca El nu le schimba realitatea pe care o stiu, ci le-o coloreaza in alte nuante ale sperantei. Starea noastra depinde de "ochii" cu care privim realitatea din jur. Dar de ce erau ochii lor impiedicati sa-L vada? Care a fost tratamentul aplicat de Domnul Isus? Ce le-a dat El?

(I.) Le-a explicat Scripturile. (v.25-27)

Ca intotdeauna, ne ratacim "pentru ca nu cunoastem nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu". Necunoasterea Bibliei produce multa suferinta, ingrijorare si chiar panica. Cunoasterea lor aduce temelia pe care poate zidi credinta.

(II.) Le-a semnalat lipsa de credinta. (v.25)

"O, nepriceputilor si zabavnici cu inima cind este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii!"  Lipsa de credinta transforma ziua in noapte si lumina in intunerec: tresalte de bucurie, ei se lamenteaza.

(III.) Le-a oferit partasia Lui. (v.28)

Cit de delicat este Dumnezeu! "S-a facut ca vrea sa mearga mai departe". El nu da buzna, nu se invita singur. Ii lasa pe ei sa aleaga, asteapta ca ei sa-L invite.

Incheiere: "L-au cunoscut la fringerea piinii". Va puteti inchipui scena. Abea atunci au priceput Golgota. El se dusese sa moara in locul lor. El "trebuiese sa moara"! (v.26)

Fie ca Dumnezeu sa ne recupereze si pe noi din drumul spre Emausurile tristetilor noastre. "Iata Eu stau la usa si bat. ..."

7. Argumente in favoarea Invierii

Text: 1 Corinteni 15:1-11

Introducere: Biserica din Corint traia in neorinduiala. Etica lor era necorespunzatoare si pacatul domnea in viata adunarii. Radacina raului era insa de natura teologica. Un grup din adunare, sub influenta stoicilor greci si a saducheilor evrei, raspindisera invatatura ca nu va fi o inviere a mortilor (v. 12). "n acest context, capitolul 15 al epistolei este un mic tratat de apologie crestina: Pavel apara credinta crestina in invierea trupeasca a celor credinciosi. Prima parte a capitolului este o apologie a invierii lui Hristos. Pe aceasta temelie, apostolul va cladi apoi apararea invataturii despre invierea noastra in trupuri de slava: "Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi, ca nu este o inviere a mortilor?" Oprindu-ne la acest Paste la prima parte a capitolului, sa vedem impreuna care sint argumentele apostului in favoarea invierii lui Hristos.

(I.) Importanta unei credinte corecte. (v. 1-2).

Cine nu crede tutol, nu crede suficient. Nu se poate sa fii crestin fara sa crezi in inviere! "...altfel degeaba ati crezut".

(II.) Importanta profetiilor. (v.3-4)

Invierea Domnului Isus fusese vestita in Scripturi (Ps. 22; Isaia 53:10-11).

(III.) Importanta aratarilor de dupa inviere. (v. 5-10)

Lantul de aparitii este o scara a argumentelor.

a. "lui Petru" - ca unuia care s-a lepadat.

b. "celor doisprezece" - ca unora care au pecetluit apoi cu moartea marturia despre invierea Lui. Transformarea unor fricosi in martiri nu poate fi explicata decit prin marturia invierii.

c. "la peste cinci sute de frati deoadata, dintre care cei mai multi sint inca in viata" - ca unora care pot fi inca intrebati personal. Exista parerea ca marturia ucenicilor a fost doar un produs al halucinatilor. Ei l-au vazut pentru ca "au vrut foarte mult" sa-L vada. Criticii spun ca totul a inceput de la niste femei isterice si s-a intins apoi la intreg grupul ucenicilor. Pavel aduce insa acest argument al aratarii la mai mult de cinci sute deodata. Nu exista astfel de halucinatii colective. Biblia spune ca totul sa fie sprijinit pe marturia "a doi sau trei martori". Dumnezeu da pe deasupra si are nu doi sau trei, nici macar doisprezece, ci mai mult de cinci sute. Care tribunal din lume ar indrazni sa nege marturia unanima a unui numar atit de mare de oameni?

d. "s-a aratat lui Iacov" - ca unui sceptic cinic. Acesta nu este nici Iacov cel mic si nici fratele lui Ioan. Este vorba despre Iacov, fratele Domnului. Omul acesta nu a rcrezut in Domnul Isus in timpul vietii Lui. El l-a batjocorit pentru pretentia Lui de a fi Mesia! (Ioan 7:3-8). Iacov inlatura teoria despre halucinatie. El nu era predispus la asa ceva. Pozitia lui Iacov in Biserica primara este pentru Pavel un argument foarte puternic in favoarea invierii.

e. "ca unei stirpituri, mi s-a aratat si mie" - ca unui impotrivitor inrait. Pavel persecuta Biserica si era ultima persoana din lume care ar fi acceptat crestinismul si invierea Domnului.

Incheiere: Un scotian tinar care se intorsese de la facultate cu capul plin si cu inima goala pleca in ziua de Paste cu tatal sau spre biserica din sat. Hotarit sa inceapa o discutie serioasa despre "iluziile crestinismului" si lipsa lui de actualitate, fiul intreaba: "Tata, la urma urmei de unde sti ca acest Isus chiar a inviat din morti?" Raspunsul a venit limpede si a curmat luminos discutia, lasindu-l pe cel tinar fara glas: "Cum sa nu stiu fiule ca a inviat? Am stat doar de vorba cu El in dimineata asta".

 

8. Harul dat noua la invierea Domnului

Text: 1 Corinteni 15:8-11

Introducere: Priviti ce a facut invierea din Pavel:

(I.) Harul iertarii.

Pavel este un om cu un trecut iertat.

(II.) Harul transformarii.

Pavel este un om cu un caracter schimbat. Dumnezeu ne iubeste asa cum sintem, dar ne iubeste prea mult ca sa ne lase asa cum sintem.

(III.) Harul lucrarii.

Pavel este un om cu preocupari noi. Dumnezeu poate sa ne faca folositori pentru Sine.

Incheiere: Te poti recunoaste in acest portret al lui Pavel?

 

 

 

9. Cum ne vede un inger ?

Text: Mat. 28:1-7

Introducere: In general, prima zi de dupa inviere a fost o zi a alergarilor. In Ioan 20 ni se spune ca Maria a alergat (v.2), ca Ioan si Petru au alergat (v.4). Transpare peste tot un freamat in care ucenicii sunt mai intii in panica, apoi "l cauta pe Domnul si , prin credinta, ajung in final la certitudinea ca El a inviat. Se implinea si cu ei promisiunea divina: "Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta din toata inima". As vrea insa sa va atrag atentia asupra unui alt personaj din text, ingerul vestitor al invierii. Putem vedea:

I. Misiunea Lui.

Probabil ca si el a fost unul din cele 12 legiuni despre care i-a spus Isus lui Petru ca asuistau gata de interventie in Ghetsimani. si el s-a infiorat vazindu-L pe Comandantul suprem al ostilor ceresti prins, batut, scuipat, batjocorit si atirnat pe lemnul crucii ca sa moara intre cei doi tilhari.

Ingerul traise insa si o alta experienta. El a vazut si invierea lui Isus, prin fisiile de pinza si prin piatra pusa la usa mormintului. Ingerul Il intilnise cu urale pe acest Isus in slava. Probabil ca s-a auzit un glas care a intrebat: "Cine vrea sa mearga sa-i anunte si pe ucenici despre invierea slavita?" si ingerul s-a oferit voluntar sau a fost trimis ca sa duca pe pamint aceasta veste.

II.Infatisarea lui.

Biblia ne spune ca "infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea ii era alba ca zapada." A venit ca un fascicol de energie pura. Lumina este o astfel de forma de energie. Viteza luminii este limita maxima la care poate circula cineva prin univers. Cit de caragioase sunt balivernele cu "omuletii verzi" coboriti din farfuriile zburatoare!

Un fascicol de energie pura, calatorind cu viteza luminii! Nu este de mirare ca impactul ingerului cu scoarta terestra a dat nastere unui "cutremur de pamint". Soldatii din garda romana, simbol al puterii omenesti, au cazut la pamint ca morti. Hainele lui erau albe ca zapada. Culorile sunt fragmente din spectrul total al luminii albe. Faptul ca hainele ingerului erau albe ca zapada ne spune ceva din natura ingerului: el nu oprea nimic pentru sine, ci reflecta in totul slava lui Dumnezeu.

III. Mesajul ingerului.

Sigur ca mesajul este despre inviere. Domnul Isus plecase de mult din mormint, dar fara piatra data la o parte, noi n-am fi stiut despre invierea Lui. Piatra nu a fost rostogolita pentru ca El sa iasa afara, ci pentru ca noi sa putem intra inauntru si sa ne convingem. Trupul slavit al invierii a aparut apoi ucenicilor trecind prin usi inchise si ziduri.

Ingerul a spus: "Nu este aici, a inviat".

Din cuvintele lui putem aflas insa si altceva si anume: parerea ingerului despre ucenici in special si despre natura omeneasca in general.

a.- Ingerul stie ce este in inima noastra. Cuvintele lui: "Nu va temeti!" sunt un diagnostic si o recomandare in acelasi timp. Nu uiatti ca ingerii tabarasc in jurul nostru si ne slujesc in situatiile de criza. Ce minunat ca ei stiu prin ce stari trecem si vin sa ne ajute. Eu am simtit de multe ori ajutorul acesta tainic. Cind am plins, am primit mingiiere, cind am ezitat, mi s-a dat curaj, cind eram dezorientat si in pericol, mi s-a acordat calauzire si paza.

b.- Ingerul stie ca noi nu tinem minte cuvintele Domnului si nu poate intelege de ce le uitam asa de usor.

"Dupa cum va spusese..."

Cit de adevarata este aceasta observatie a ingerului. In cer, ce spune Dumnezeu este cel mai important lucru si toatte fapturile sorb vorbele lui Dumnezeu si le intiparesc in mintea lor. "Dumnezeu spune si ... se face". Numai omul isi permite sa nu bage in seama sau sa uite ce spune Dumnezeu. Nu este de mirare ca ingerul sare aceasta nuanta usor mustratoare in mesajul sau: "Dupa cum va spusese..."

c.- Ingerul stie ca noi oamenii avem nevoie de o experienta personala ca sa ne convingem de ceva. "Veniti si vedeti locul unde zacea Domnul". Natura umana este sceptica si predispusa la necredinta: "Oare a zis Dumnezeu sa nu mincati din ..." Invitatia ingerului este un hatir pe care il face Dumnezeu pentru ucenicii din vremea aceea.

Incheiere: Incheiere: Mai este inca ceva in mesajul ingerului. "Iata ca v-am spus lucrul acesta". Orice mesaj din partea lui Dumnezeu aduce cu sine responsabilitatea ascultarii. "ngerul stia ca este necesara o alegere. Misiunea lui a fost doar sa aduca o veste si sa arate o directie: "iata ca El merge inaintea voastra in Galileia". Ingerul nu i-a luat insa pe ucenici pe sus si nu i-a dus cu forta in Galileia. Aceasta alegere trebuiau sa o faca ei.

Tu ce alegere faci astazi? Este ziua invierii o zi a bucuriei si a mintuirii tale? "Hristos a inviat!"

 

10. Este Dumnezeul tau viu ?

Mat. 16:16

Introducere: Dumnezeu este stinca noastra, turnul nostru de adapost. Fara El, noi nu suntem nimica. Ne0-am putea asemana cu niste "plante agatatoare" care nu pot sta altfel in picioare. Suntem ca si coardele de vita din vie care trebuiesc sprijinite de araci puternici. "Spune-mi cum este Dumnezeul tau si am sa-ti spun cum esti tu!" este piatra noastra de incercare. Doar cei care au avut un Dumnezeu viu, au putut sta in picioare in ziua incercarii. Iata cum s-a manifestat aceasta realitate in Vechiul Testament:

I. In viata lui Ghedeon - Jusua 8:4-21

Este o zi tragica in viata acestui om (Jud. 8:18). In ciuda biruintei extraordinare, inima lui era grea din pricina pierderii fratilor lui. Nu exista juruinta pe o autoritate mai inalta. "n problemele de viata si de moarte, Ghedeon "l ia ca martor pe Dumnezeu.

II. In viata lui Saul - 1 Sam. 14: 24-46 (39,45) 19:6

Saul n-a fost in toate un exemplu bun pentru noi. Totusi, felul in care foloseste el expresia "viu este Domnul" ne arata cit de importanta este aceasta realitate pentru el si pentru cei din poporul Israel. Saul se jura cu aceste cuvinte. Poporul face la fel. Acest fie de a vorbi, arata clar ca in viata lor, autoritatea suprema este Dumnezeul cel viu, care este o prezenta permanenta si coplesitoare in istorie.

III. In viata lui Petru - Mat. 16:16

Proclamatia rostita de Petru in textl citit la inceput, Mat. 16:16: "Tu esti Christosul, Fiul Dumnezeului cel viu", este la fel de solemna ca si vorbele lui Ghedeon si Saul. Ea este inspirata de Duhul lui Dumnezeu si de folos ca sa duca la mintuire. Pe aceasta "piatra" s-a cladit Biserica Domnului Isus: pe credinta intr-un Dumnezeu viu, care a venit printre noi ca sa moara si sa ne mintuiasca prin iertare si ispasire.

III. Care sunt consecintele practice ale acestei convingeri launtrice?

Daca Dumnezeul tau este viu, atunci:

a. RELAX!

Ce bine este sa sti ca nu tu , ci El este stapinul tuturor lucrurilor. "Doamne, convinge-ne ca esti prea mare ca sa se poata intimpla ceva fara aprobarea Ta, si prea bun ca sa lasi sa ni se intimple ceva care sa fie rau in perspectiva vesniciei!"

b. REJOICE!

Nu exista motiv mai mare de bucurie ca acesta. Este scris despre fiecare ucenic care a aflat despre invierea Domnului ca "s-a bucura!" Chiar si pe noi ne umple de hristos a inviat! Adevarat a inviat!"

c. RESPOND!

Daca Dumnezeul tau este viu, atunci El porunceste si tu asculti! Nu poti trai oricul in prezenta Domnului! "De ce "mi spuneti: Doamne, Doamne!, daca nu faceti ce va poruncesc Eu!"

d. REPENT!

"si pentru ca iti voi face asa, Israele, pregateste-te sa te intilnesti cu Dumnezeul tau!"

Pocainta este calea de armonizare cu natura si cu intentiile divine. Un dirijor nu poate conduce o orchestra neacordata. Pocainta este sansa noastra de a ne lasa facuti "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu!"

I Tineti minte ce ne-a spus Domnul Isus in Apocalipsa 1:17-18: "Nu te teme! Eu sunt Cel dintii si Cel de pe urma, Cel viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor."

 

11. Usi deschise la calvar.

1.Usa locuintei mortilor.
Desi fusese pecetluita de pacatul stramosesc,acum usa morti a fost deschisa prin sangele lui Cristos pentru vesnicii.

2.Usa comuniunii cu Dumnezeu.
Perdeaua din Templu s-a rupt in doua de sus pina jos.Avem intrare libera la Tatal prin Isus Cristos.De acum avem nadejde.

3.Usa inimi umane.
Sutasul de langa cruce a crezut in El,fiinta lui la picioarele crucii a fost deschisa larg
pentru Dumnezeu.De atunci incoace mii si mii de inimi sunt deschise larg spre Dumnezeu.

Aceste usi nu pot fi inchise niciodata de nimeni si nimic,
sunt cu totul in stapanirea lui Dumnezeu                                                                                                                            Adi Neiconi.  

12. Puterea invierii

Apostolul Pavel vorbeste despre "valoarea nespus de mare a cunoasterii lui Hristos Isus" si adauga ca el personal are ca tel suprem "sa-L cunosc pe El si puterea  invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui" (Fil.3:7 si 10). Intre telurile acestea vedem stand la loc central telul de a cunoaste "puterea invierii Lui". 

Ce este aceasta, cum o putem cunoaste si, mai ales, cum ne-o putem insusi, ca sa beneficiem de ea in mod practic? Fiindca Scriprura se explica cu Sciptura, trebuie sa ne uitam la celalalt loc unde Pavel vorbeste despre puterea invierii, si anume, in epistola catre Efeseni. Discutia despre puterea invierii incepe in cap.1 (v.17) si se incheie abia la sfarsitul cap.3. De multe ori noi nu intelegem  un text
fiinca nu urmarim dezvoltarea unei idei pe tot parcursul textului. Veniti sa o urmarim impreuna.

Pavel incepe prin a se ruga ca Dumnezeu sa ne dea "un duh de descoperire si de pricepere" si sa ne "lumineze ochii inimii" ca sa putem pricepe "care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui,  pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a
inviat din morti".

Sunt doua lucruri esentiale pe care incepe Pavel sa le discute aici, si anume, intai, nemarginita marime a puterii pe care a desfasurat-o Dumnezeu atunci cand L-a inviat pe Isus Cristos din morti" (aceasta este "puterea invierii") si al doilea, modul in care aceasta uriasa putere a invierii lucreaza sau actioneaza acum catre, spre, si in noi cei credinciosi. 
Sa le analizam pe rand. 

I. Nemariginita marime a puterii invierii
De ce trebuia o atat de imensa putere pentru invierea lui Isus? 

1. Pentru ca invierea Lui nu a fost numai o "resuscitare", o reintoarcere a sufletului in trup. Acolo a avut loc o transformare uriase, radicala, a unui trup uman, in asa fel incat acel trup uman sa fie dus cu Cristos "in locurile ceresti", asa incat la dreapta lui Dumnezeu sa stea "omul Isus Cristos" (I Tim.2:5). Acolo putem spune ca Dumnezeu a creat un nou tip de materie, cum n-a mai existat inainte; a creat un "trup al slavei sale" (Fil.3:21), adica un trup glorificat, un "trup spiritual" (I Cor.15:44), un
"trup imbracat in neputrezire" si "trup imbracat in nemurire" (I Cor.15:54). 

Dar nu numai transformarea aceasta formidabila a fost realizata de nemaipomenita marime a puterii invierii. Trebuie sa stim ca in original fraza continua pe toata durata acelui capitol intai din Efeseni. Sa citim deci in continuare ce a realizat puterea invierii in Isus Cristos: Intai, "L-a inviat din morti" (trasnformandu-I trupul pamantesc in trup ceresc), apoi "L-a pus sa sada la dreapta Sa in locurile ceresti", apoi I-a dat autoritate suprema "mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de
orice autoritate, de orice dregatorie", cu alte cuvinte "I-a pus totul sub picioare" si, deasupra tuturor acestor lucruri formidabile, L-a facut Cap al Bisericii si a constituit Biserica in asa mod incat ea sa fie trupul Lui, intr-o unire cosmica atat de profunda incat El o implineste pe ea si ea Il implineste pe El.
Toate aceste lucruri cosmice formidabile le-a realizat nemaipomenita marime a puterii lui Dumnezeu care este puterea invierii. 

II. Lucrarea puterii invierii in noi
Dar sa privim acum cu atentie la lucrul al doilea pe care il realizeaza puterea invierii, adica ceea ce realizeaza ea in noi, cand Dumnezeu o indreapta spre noi, cei ce credem in Cristos. Vorbind cu anticipatie, putem spune ca aceasta putere a invierii ne uneste cu Cristos intr-un mod asa de
strans incat tot ce a realizat aceasta putere in Cristos realizeaza si in noi! Sa urmarim textul in continuare. Am vazut deja afirmatia generalizatoare ca aceasta putere a invierii ne-a constituit ca trup al lui Cristos ca sa devenim parte a plinatatii Lui. Cu aceasta se incheie in Bibliile noastre capitolui 1. Dar Pavel n-a scris pe capitole! In ceea ce la noi este capitolul doi si ne creiaza impresia ca Pavel incepe o tema noua, la Pavel era doar  o continuare a discutiei despre ce face "catre noi credinciosii"
nemaipomenita marime a puterii prin care Dumnezeu L-a inviat pe Cristos. 

1. El incepe prin a ne spune ce am fost noi inainte de actiunea acestei formidabile puteri a invierii: am fost morti in pacatele noastre si traiam sub autoritatea si stapanirea Diavolului. Dar uriasa putere a dragostei lui Dumnezeu "ne-a adus la viata impreuna cu Cristos" adica "ne-a inviat impreuna" cu El, si mai mult, "ne-a pus sa sedem impreuna cu El in locurile ceresti, in Cristos Isus" (2:1-6).

2. Dar tratarea ideii nu se opreste nici aici. Pavel face doar o paranteza (versetele 7-9) ca sa ne spuna ca aceasta uriasa putere a lui Dumnezeu se mai numeste si "har" (lucru indicat mai intai in paranteza din v.5) si ca atunci cand vorbim de mantuire trebuie sa intelegem tot procesul acesta al actului prin care Dumnezeu ne-a unit cu Cristos si a facut cu noi ceea ce a facut cu Cristos. Apoi isi reia ideea in v.10 si spune tot ce a spus inainte, doar ca acum o spune in mod rezumativ, sau cu alte cuvinte: Noi suntem capodopera lui Dumnezeu ("poema" Lui) prin faptul ca am fost "creati (termenul original pentru "ziditi"!) in Cristos Isus" in vederea faptelor bune pe care tot Dumnezeu le-a pregatit pentru noi, doar noi "sa umblam in ele" adica sa le realizam in practica vietii.

3. Dar Pavel nu termina discutia nici aici. El o reia printr-o noua explicatie. Intai ne-a spus ca eram morti si ne spune cum, prin unirea cu Cristos, realizata de uriasa putere a lui Dumnezeu, am devenit o noua creatie (asa cum si trupul inviat al Domnului Isus a fost o noua creatie). Acum (incepand cu 2:11) ne re-explica fenomenul prin conceptul de instrainare. Prin jertfa Sa de pe cruce, Domnul Isus a distrus instrainarea, ne-a adus la pace cu Dumnezeu, ne-a deschis intrare libera la Dumnezeu prin Duhul Sfant si ne-a facut membri ai familiei lui Dumnezeu, ne-a pus pe temelie dumnezeiasca, ne-a facut "un templu sfant in Domnul", "un locas al lui Dumnezeu prin Duhul".

4. Discutia nu se termina nici aici. Ea se incheie prin minunata si profunda rugaciune lui Pavel pentru noi, din 3:14-21. Observati cum aproape de incheierea acestei rugaciuni el mentioneaza "puterea care lucreaza in noi", puterea prin care Dumnezeu "poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi". Pavel a inceput sa vorbeasca despre aceasta putere in 1:17-20, unde a numit-o "nemarginita marime a puterii Sale…pe care a desfasurat-o in Cristos prin faptul ca L-a inviat din morti" si care actioneaza acum "fata de noi credinciosii".

5. Sa observam ca in rugaciunea din cap.3 ni se arata ca aceasta putere actioneaza in noi prin Duhul Sfant (v.16). In 2:5, si 8-9, aceasta putere a fost identificata cu harul. Harul este nemaipomenita marime a puterii lui Dumnezeu care ne-a unit cu Cristos si realizeaza in noi tot ce a realizat si realizeaza in Cristos si puterea aceasta o manuieste in noi Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Aceasta este
puterea invierii. Duhul Sfant ne indreapta totdeauna privirile spre Domnul Isus. Isus trebuie sa fie in inima noastra (v.17), adica El trebuie sa fie dragostea noastra, viata noastra, modelul nostru, iubitul nostru, partenerul nostru de viata, stapanul nostru, Domnul nostrru si Dumnezeul nostru. Daca este El asa in noi, atunci suntem plini de toata plinatatea lui Dumnezeu (v.19). 

Asa cunoastem puterea invierii. Asa actioneaza in noi si prin noi puterea invierii.  
Va doresc la toti sa o aveti din belsug. Cristos a inviat!

Iosif Ton

 

13. Patru actiuni in ziua invierii
 
Text: Mat. 28:5-7

Pastele sunt sarbataore puterii in misiune divina. Dincolo de reveria melancolica si de inchinarea uimita, mesajul Pastelui trebuie sa ne puna in miscare. Ce trebuie sa facem in aceasta zi in care Dumnezeu a facut totul ?  Sa ascultam impreuna indemnul ingerului:

 
1. Veniti
O chemare repetata mereu din partea lui Dumnezeu. Is. 55
O invitatie personala. Mat. 11:28
 
2. Vedeti
O mare diferenta intre "priviti" si "vedeti"
O chemare la cercetare
O chemare la convingere
 
3. Duceti-va
O misiune personala
O directie precisa: ascultarea
 
4. Spuneti
O mare responsabilitate
O minunata veste
O extraordinara proclamatie

Ce vei face de acest Paste?

 

14. Implicatii ale Invierii

Ce binecuvantare nemarginita !
Mantuirea noastra presupunea: Viata vesnica, venirea Duhului Sfant, iertarea pacatelor, un mijlocitor, daruri spirituale, putere spirituala, un izvor ceresc de binecuvantare, .. Si toate acestea nu s-ar fi putut realiza … niciunul dintre ele …
daca Christos n-ar fi murit … si daca n-ar fi inviat!

“Dar acum, Christos a inviat din morti, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Christos.” 1 Corinteni 15:20

I. Ne-a dat viata vesnica
 „Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” - Ioan 11:25

II. Ne-a dat Duhul Sfant
“Totus, va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc; caci, daca nu Ma duc Eu, mangaietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.” - Ioan 16:7

III. Ne-a iertat pacatele
 “ca sa faca ispasirea pentru pacatele norodului” - Evrei 2:17

IV. Ne-a dat un Mijlocitor
“… avem la Tatal un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceste: Paraclet, adica aparator, ajutor), pe Isus Hristos, Cel neprihanit.” - 1 Ioan 2:1-2, Evrei 4, 7

V. Ne-a dat darurile Duhului
 „S-a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor.” - Efes 4:7

VI. Ne-a dat putere de viata
Matei 28:18, Fapte 1:8

VII.Ne-a dat o noua pozitie a binecuvantarii
“in locurile ceresti” - Efes 1:3, Efes 2:6-7

 

15. Mesajul crucii
(Adrian Sebesteanu)

Ai avea curajul sa mergi cu mine la Golgota? Este dealul din fata portilor orasului Ierusalim. Pe acest deal nu se mai fac glume. Nu se mai spun vorbe de doua parale. Pe acest deal nici macar filozofii nu mai au nimic de spus. Nici locuitorii din oras nu mai au nici o placere sa mearga acolo, iar esteticienii Il ocolesc. De ce? Pentru ca pe acest deal se moare - se moare crunt.

Dar daca ai avea curajul sa te opresti odata si sa-L privesti pe Cel rastignit - aceasta atit de cumplita suferinta -, atunci ti s-ar transmite de la cruce unul dintre cele mai cutremuratoare mesaje care pot fi auzite In aceasta lume.

Nenorocirea pe care o vezi aici la Golgota este aceea a unei lumi Intregi pe care Dumnezeul cel Viu a pus-o pe umerii Fiului Sau.

Priveste miinile. Miinile care sunt pironite aici, sunt miinile unei lumi Intregi. Imi pare ca si cum, In ceasul acela al Golgotei, Dumnezeul cel Viu ar fi luat miinile murdare ale unei lumi Intregi, Impreuna cu blestemul care statea asupra lor, si ar fi spus: "Fiul Meu, poarta Tu blestemul unei lumi Intregi, ia Tu toate astea In miinile Tale!"

Nu ai nimic care sa te fi minjit miinile si de care ai vrea sa scapi? Doar sti bine cite se pot face cu miinile! Cu ele se Incarca arme, se tinteste si se percuteaza. Cu miinile sunt seduse trupurile si tot cu ele se distruge embrionul din pintecele mamei. Cu miinile sunt scrise scrisori care mai bine n-ar fi fost niciodata scrise. Cu miinile se fac lucruri la care, dupa aceea, n-am vrea sa ne mai gindim niciodata...

Un om temator de Dumnezeu spunea odata: "Miinile, atit ale mele cit si ale dvs.; poarta o taina a fiecaruia." Imi permiti atunci sa te Intreb: Ce se va alege de miinile murdare ale omenirii?

Ce se va Intimpla cu miinile unei lumi care merge spre ziua judecatii de apoi, daca n-ar fi nimeni care sa ne spele aceste miini?

In ceasul de la Golgota, Dumnezeul cel Viu a transmis asupra miinilor nevinovate ale Fiului Sau blestemul tuturor oamenilor, iar Fiul a purtat blestemul miinilor, murdare din est si din vest, din nord si din sud, ale celor virstnici si ale celor tineri.

Atunci miinile fara vina ale Domnului Isus au fost pironite pe lemnul crucii, In locul miinilor vinovate ale unei omeniri pierdute.

Dar miinile tale si ale mele nu au fost atinse. Acesta este mesajul de la cruce.

Priveste picioarele Celui rastignit, picioare care au umblat facind numai bine; acum, ele sunt pironite In locul picioarelor vinovate ale unei lumi pierdute. Nu este aici nimic din nelinistea care salasluieste In noi si care ne-a purtat In nopti de care nu mai vrem sa ne amintim vreodata.

Nu ai In urma ta cai la care nici nu vrei sa te mai gindesti? N-ai experimentat si tu ce se Intimpla cu omul care traieste In placeri si astfel, Inca Inainte de a intra bine In viata, a si ruinat-o?

Citi dintre noi nu vor sa se mai gindeasca la anumite cai pe care au mers, fiindca li se cere sa nu se mai gindeasca la ele: ei nici nu vor sa mai recunoasca macar ca au umblat pe niste cai pe care, cel mai bine, n-ar fi umblat niciodata...

Insa Dumnezeul cel Viu, Creatorul universului, a luat nelinistea lumii Intregi, a adunat vina cailor gresite ale Intregii omeniri si le-a pus asupra picioarelor Fiului Sau, lasind ca EI sa poarte blestemul din pricina cailor noastre vinovate.

Astfel, picioarele Sale nevinovate au fost pironite pe lemnul crucii, acolo unde era locul picioarelor noastre vinovate.

Dar picioarele tale nu au fost lovite. Acesta este mesajul de la cruce.

Si trupul? Priveste trupul acesta biciuit.

Am vazut o emisiune In care erau aratate trupuri ale prizonierilor din lagarele de concentrare, iar la scurt timp dupa aceea; alte imagini cu trupuri mutilate din Vietnam. Este neInchipuit de groaznic ce se poate face cu trupul omului...

Citi oare n-au trait asemenea momente, cind trupurile lor sau ale altora au fost sfisiate si sfirtecate?

Dar iata ca Dumnezeul cel Viu a luat blestemele trupurilor omenesti si le-a trecut asupra Fiului Sau cind a fost rastignit pe cruce; fiindca oamenii nu aveau nici o alta posibilitate de a scapa de blestemele trupurilor lor.

Si acest trup al Domnului Isus a fost biciuit crunt.

Dar trupul tau nu a fost atins. Asa este mesajul de la cruce.

Si capul? Sediul acesta al ratiunii si inteligentei umane? Nu ti se Intimpla si tie sa fii uneori atit de mindru de gindurile care-ti trec prin minte? Ginduri care mai bine le-am Inabusi, daca am putea...

Ura - are si ea legatura cu gindurile noastre.

Patima - are si ea ceva comun cu gindirea noastra.

Dorinta de a uita, deoarece nu mai putem suporta - are si ea ceva comun cu gindurile noastre. Inainte de a porni la razboi, sunt concepute bombele. Inainte de a corupe pe cineva, gindim ispita. Inainte de a face anumite lucruri precise pentru Inlaturarea cuiva, trebuie Intii pus la cale totul.

Cindva, Dumnezeul cel Viu a luat toate gindurile omenirii, tot blestemul care apasa asupra noastra, tot ceea ce a fost gindit vreodata si se va mai gindi, si a facut sa treaca In Intregime asupra capului Fiului Sau.

Si capul Domnului Isus a fost Incununat cu o coroana de spini.

Dar capul tau nu a fost atins. Acesta este mesajul de la cruce.

Cind cineva nu mai poate pricepe ce mai ofera lumea aceasta In privinta dragostei si uneori putem fi Intr-adevar disperati - sau cind cineva spune: "Nu mai stiu daca exista un Dumnezeu care sa se intereseze cu adevarat de mine", as dori sa merg cu el In clipa aceea la Golgota, sa-l pun In fata Domnului Isus crucificat si sa-i spun:

"Priveste, atit de mult te-a iubit Dumnezeul cel Viu, ca a pus toate nenorocirile tale asupra Fiului Sau, pentru ca tu sa ai un loc unde sa-ti depui toata povara acestor nenorociri."

Acesta este mesajul de la cruce.

Ai Inteles vreodata ca Domnul Isus a platit pentru vina, pentru pacatul tau? Ca EI a atirnat In locul tau pe crucea de la Golgota? Ca EI a ispasit In Intregime pentru toate greselile tale? Ca aceasta este adetvarata iertare? Ca astfel avind In vedere mintuirea ta vesnica - deja a fost platit si Implinit totul, si nu mai trebuie decit sa accepti cu Incredere pentru tine personal aceasta oferta? Ca, prin propriile tale realizari si fapte nu vei putea ajunge In ceruri? Intr-adevar, ca trebuie sa Incetezi cu aceste stradanii si, In schimb, sa te Incredintezi Domnului Isus Cristos?

Adevarata libertate nu Incepe decit acolo unde domneste iertarea si, prin ea, eliberarea de propriul pacat. Aceasta noua libertate este capabila sa patrunda Intreaga fiinta, Intreaga existenta - si noi ti-o dorim din toata inima.