Index

17. Ce credem noi?

 O scurta marturisire de credinta scrisa de Beniamin Cocar - doctor in teologie, Detroit



Biblia - Cuvintul lui Dumnezeu 
Noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu plin de autoritate, dat omului prin inspiraţie divină. Inspiraţia este fenomenul supranatural prin care Dumnezeu a dirijat scrierea Scripturii în aşa fel încât acesta să poarte pecetea autorităţii şi aprobării divine. Fiecare cuvânt al Bibliei este inspirat (2 Tim. 3:16). Oamenii au comunicat cuvântul sfânt "mânaţi de Duhul Sfânt" (2 Pet. 1:21). 

Noi credem că Biblia este fără greşeală aşa cum a fost scrisă ea în manuscrisele originale (Mat. 4:4; 5:17-18). Biblia este singura regulă şi normă de credinţă şi comportare creştină (Ioan 5:39; 1 Tim. 3:16-17). "Inspiraţia" se referă în primul rând la manuscrisele originale. Copiile şi traducerile corecte sunt inspirate într-un sens derivat. Sunt mii de manuscrise ale Cuvântului Lui Dumnezeu, manuscrise venind spre noi din locuri şi vremuri diferite, dar marea lor majoritate concură la susţinerea faptului că ceea ce avem noi în mâinile noastre este Cuvântul inspirat al Lui Dumnezeu

Biblia nu are nevoie de verificare externă, ci se auto-dovedeşte (1 Tes. 2:13); este clară, nu are nimic obscur în natura ei (Ps.119:105). Omul firesc nu poate înţelege semnificaţia Scripturii (1 Cor.2:14), dar cei ce o primesc în credinţă vor beneficia de adevărul ei etern (Evrei 4:2). Una din lucrurile Duhului Sfânt este să mărturisească credinciosului despre veridicitatea acestor Scripturi şi de a-i dezvolta abilitatea de a înţelege însemnătatea adevărului revelat (1 Ioan 2:20, 27). 

Canonul Scripturii este închis şi este constituit din cele 66 de cărţi. Procesul revelaţiei speciale şi al inspiraţiei au încetat odată cu încheierea canonului (Apoc. 22:18-19). 

Canonicitatea este regula sau testul prin care o carte este acceptată ca aparţinând Scripturii. Singurul test al cononcităţii este inspiraţia (2 Tim. 3:16); recunoaşterea canonicităţii este responsabilitatea credincioşilor (Ioan 8:47; 1 Ioan 4:6). Inspiraţia ne spune cum Biblia i-a primit autoritatea; canonicitatea ne spune cum ea a fost acceptată. Biblia trebuie interpretată prin metoda gramaticală, istorică şi teologică . O interpretare dispensaţionalistă este esenţială pentru orice pasaj biblic (Evrei 1:1). Dumnezeu a vorbit în multe feluri, revalaţia fiind diferită pentru diferitele epoci în care Dumnezeu a vorbit şi este necesar să se ţină cont de acest lucru la interpretarea Scripturii. 
Noi credem ferm în suficienţa şi finalitatea Scripturii. Nici o tradiţie, revelaţie sau iluminare nu poate înlocui autoritatea Cuvântului inscripturat al lui Dumnezeu (Ps. 119:89; 2 Tim 3:16). 

Oricit de interesante sunt vietile si scrierile "sfintilor parinti bisericesti," acestea nu trebuie puse pe picior de egalitate cu Cuvintul inspirat al Lui Dumnezeu. Adevaratii crestini siunt cei care adoptă 
lozinca Reformaţiei: "Sola Scriptura", Scriptura plus nimic, minus nimic. 

Dumnezeu 
Noi credem într-un singur Dumnezeu, care este Spiritul infinit şi perfect (Deut. 6:4; Ioan 4:24), în care toate îşi iau sursa, suportul şi sfârşitul (Ps. 104). 

Existenta lui Dumnezeu nu este demonstrata direct in Biblie, ci subinteleasa (Gen. 1:1). Revelatia generala il descopera pe Dumnezeu intregii omeniri prin creatie (Ps. 19:1-2; Romani 1:20) si prin constiinta (Romani 1:18-32). Revelatia speciala, Cuvintul Lui Dumnezeu prezinta pe tot cuprinsul 
Bibliei un Dumnezeu plin de iubire, mila si indurare. Dumnezeu nu este o putere cosmica sau o forta impersonala, ci este un Dumnezeu personal. Personalitatea Lui este demonstrata prin calitatile 
ce le poseda: 

- constienta de sine (Exod. 3:14), 
- auto-determinare (Efeseni 1:11). 
- Dumnezeu poseda viata (Tim. 4:10), 
- inteligenta (Fapte 15:18), 
- scop (Isaia 14:26-27), 
- actiune (Ioan 5:17), 
- libertate (Efes. 1:11), 
- sentimente (Ioan 3:16) 
- vointa (Ioan 6:38-39). 

Caracterul lui Dumnezeu este manifestat in atributele pe care le poseda. Aceste atribute se impart in doua categorii: 

(1) naturale sau legate de maretia Sa, 
(2) morale sau legate de bunatatea Sa. 

Din atributele naturale fac parte: 

- atotputernicia (Apoc 19:6), 
- atotstiinta (Ps. 147:5), 
- atotprezenta (Ps. 139:7-10), 
- vesnicia (Deut. 33:27), 
- infinitatea (Ps. 147:5) 
- imutabilitatea sau neschimbarea (Iacov 1:17; Ps. 33:11). 

Din atributele morale fac parte:

- sfintenia (Ps. 99:9; 1 Pet. 1:15-16), 
- neprihanirea (Ps. 11:7), 
- dreptatea (Rom. 2:6), 
- adevarul (1 Ioan 3:33; 1 Sam. 15:29), 
- harul (Efes. 1:7; Rom. 5:17), 
- dragostea (1 Ioan 4:8,16), 
- mila (Efes. 2:4). 

Din vesnicie Dumnezeu exista in Trinitate: Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfint (Matei 28:19). Aceste trei persoane sint absolut egale in esenta, iar aceasta esenta exist nedespartita, simultan si etern. In aspectul "Trinitatii economice," Dumnezeu Tatal actioneaz ca autoritate, iar Fiul si Duhul Sfint sint subordonati (Ioan 14:26; 1 Cor 11:3). "Trintate Economica" este termenul dat aspectului Trinitatii in perioada ce a inceput la nasterea Domnului Isus in aceasta lume, si se va incheia dupa ce se va termina imparatia de o mie de ani. 

Ca suveran al acestui univers, Dumnezeu a rinduit sau decretat tot ce se intimpla, dupa sfatul voii sale si pentru slava Sa (Efes 1:11). Voia Lui Dumnezeu suverana include tot ce se petrece in acest univers, bine sau rau. Este ceva ce noi nu putem controla, si nici nu putem cunoaste dinainte, 
ci doar dupa ce se intimpla. 
Dumnezeu a creat universul printr-un act direct de creatie, in sase zile de douazeci si patru de ore, nu printr-un proces de evolutie (Gen 1-2; Exod 20:11). El a creat aceasta lume si tot ce exista din nimic (Evrei 11:3). 
Caderea Satanei nu a intervenit intre versetul 1 si 2 din Geneza capitolul 1. (Gen 1:31). 

Cristologie - despre Isus Cristos 
Noi credem ca Isus Hristos din Nazaret este a doua persoana din Trinitate (Ioan 1:1). El este din vesnicie egal cu Dumnezeu Tatal si Duhul Sfint in esenta Lor (Mat. 28:19; Fil. 2:6). El este din ve nicie, iar prin nasterea din fecioara a intrat in lume (Mat. 1:18-25; Luca 1:26-38). El este deplin Dumnezeu si pe deplin om; o persoana cu doua naturi distincte (Coloseni 2:9; 1 Tim 2:5). Ca Dumnezeu-Om, aceste dou naturi sint indisolubil unite, fara a fi confundate intr-o singur persoana (Rom. 1:3-4; Fil. 2:6-8). In mod real a fost ispitit de Satan, dar fiind impecabil, El a fost incapabil sa pacatuiasc (Evrei 4:15; Iacov 1:13). 

Prin incarnarea sau intruparea Sa, El si-a pastrat personalitatea si natura divina, dar de buna voie a renuntat la folosirea independenta a atributelor Sale divine (Fil. 2:6-8), si a devenit supus voii Tatalui (Ioan 10:18),si in unele cazuri Duhului Sfint (Mat.4:1). Acesta "dezbracare de Sine" a 
fost voluntara si a durat pina la inaltarea la cer cind Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, (Fil. 2:9-10). 

Intruparea a fost necesara pentru calitatea de Mintuitor a Domnului Isus; ca Dumnezeu nu putea sa moara, a trebuit sa devina om pentru a muri. Dar nu a renuntat la natura divina deoarece moartea unui simplu om nu avea valoare. Ambele naturi au fost absolut esentiale in personalitatea 
Domnului Isus. Ca Om a putut muri, iar ca Dumnezeu moartea Lui are o valoare infinita. 

Noi credem ca Isus a murit ca jertfa de ispaire pentru pacatul omului (1 Ioan 1:2). 
Moartea Lui a fost reala si a completat lucrarea de ispasire (Ioan 19:30). 
Moartea Lui a fost in planul vesnic al lui Dumnezeu (Fapte 2:23), si este de o valoare inestimabila (1 Ioan 2:2). Moartea este:

- rascumparatoare (Matei 20:28), 
- ispasitoare (1 Ioan 2:22), 
- de impacare (2 Cor. 5:18) 
- si inlocuitoare (Is. 53:6). 

Rascumpararea este universala in valoarea si suficienta ei (1 Ioan 2:2; Evrei 2:9), adica moartea Domnului Isus a produs o asa de mare mintuire incit acesta acopera intregul univers. Nu exista pacat pe care aceasta Jertfa sa nu-l poata acoperi. Nu doar pamintul, ci chiar daca ar fi fost mii de lumi pacatoase, Jertfa Unui Dumnezeu etern ar fi fost suficienta. 

Noi credem ca Isus a inviat in trup a treia zi din morti (Luca 24:39), validind sacrificiul pentru pacat si pregatind baza pentru nadejdea credinciosul. Invierea este un act al Trinitatii (Fapte 2:24; 1 Pet 3:18; Ioan 2:19). Invierea reprezinta cele dintii roade ale invierii credinciosilor (1 Cor. 15:23)si da valoare predicarii Evangheliei, credintei, si mintuirii (1 Cor. 15:14-17). Daca Isus n-ar fi inviat toata predicarea ar fi zadarnica si la fel credinta in Criostos ar fi zadarnica. 

Isus s-a inaltat la Tatal in cer (Fapte 1:9-11), unde sade la dreapta Tatalui ca Mare Preot pentru noi (Evrei 4:14-16), Avocat (1 Ioan 2:2), si Mijlocitor (Evrei 7:25; 4:15). Tot ce urmeaza este ca El sa revena pentru a-si lua Biserica (1 Tes. 4:16) si stabilirea imparatiei Sale (Apoc. 19:11). 

Pneumatologie - despre Duhul Sfint 
Noi credem ca Duhul Sfint exista din vesnicie ca a Treia persoana din Dumnezeire (Fapte 5:3-4), si este egala in esenta cu Tatal si cu Fiul (Matei 28:19; 2 Cor. 13:14). Poseda atributele personalitatii:

- intelect (1 Cor. 2:11; Rom. 8:26-27), 
- vointa (1 Cor. 12:11), 
- sentimente (Efes. 4:30) 
- comunicare (Fapte 8:29). 

Poseda de asemenea toate atributele divinitatii: 

- atotstiinta (1 Cor.2:10-11), 
- atotprezenta (Ps. 139:7-10), 
- atotputernicie (Gen. 1-2), 
- adevar (1 Ioan 5:7), 
- eternitate (Evrei 9:14). 

Lucrarile Duhului Sfint sint numeroase. 

In legatura cu lumea, El a fost activ in creatie (Gen. 1:2), il inalta pe Hristos (Ioan 16:14), convinge oameni (Ioan 16:7-11), si opreste pacatul spre a nu se manifesta in toata forta lui (2 Tes. 2:6-7). 

In legatura cu Scriptura, El a fost agentul activ in inspiratie (2 Pet. 1:21). 

In legatura cu cei credinciosi El regenereaza (Tit. 3:5), boteaza (1 Cor. 12:13), locuieste in ei (Rom. 8:9), pecetluieste (Efes. 1:13), controleaze (Efes. 5:18), asigura (Rom. 8:16), convinge (Rom. 8:14;Gal. 5:18), lumineaza (1 Cor. 2:15); 1 Ioan 2:20,27) si este arvuna noastra (Efes. 1:14). 

Credinciosul traieste prin Duhul Sfint, si duce un mod de viata in conformitate cu ceea ce Duhul Sfint vrea, (Galateni 5:16; 25; Efeseni 5:18). Toti credinciosii sint botezati cu Duhul Sfint (1 Cor 12:13), dar nu toti sint plini de Duh, adica nu toti au rastignit in aceasi masura firea lor paminteasca pentru ca Duhul Sfint sa-i poata umple. 

Noi credem ca darurile Duhului Sfint sint capacitati date de Dumnezeu pentru serviciul bisericii locale (1 Cor. 12:18; 1 Pet. 4:10). Darurile miraculoase ca: vorbirea in limbi, vindecarile, cunoasterea sau profetia au fost temporare si intentionate pentru a confirma mesagerii lui Dumnezeu in veacul apostolic (2 Cor. 12:12; Evrei 2:2-4), si ca au incetat odata ce Noul Testament a fost complet (1 Cor. 13:8-11). 

Aceste daruri au fost distribuite de Duhul Sfint dupa cum El a voit . Nimic nu-L impiedica sa daruiasca cui vrea El aceste daruri si astazi, dar in nici un caz El 
nu daruieste darurile lui pentru mindrie spirituala (1 Cor. 12:11). 

Ceea ce este absolut necesar in acest veac nu sint atit de mult darurile Duhului Sfint ci roada Lui, (Gal 5:22-23). Aceasta roada o produce Duhul Sfint si nu este produsul eforturilor umane. Crestinul trebuie sa faca ceea ce Galateni 5:24 "cei ce sint ai Lui Cristos Isus si-au rastignit 
firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei.". In astfel de credinciosi, Duhul Sfint are mediu prielnic sa rodeasca, si va rodi. 

Anghelologie - despre ingeri 
Noi credem ca toti ingerii au fost creati direct de Dumnezeu in primele momente ale primei zile de creatie (Iov 38:6-7; Coloseni 1:16). Ingerii sint fiinte spirituale limitate (Evrei 1:14), posedind putere si inteligenta supraomeneasca (2 Pet. 2:11; Daniel 9:21-23). 

Ei poseda constienta de sine (Is. 14:12-15) si autodeterminarea (Evrei 1:6). Sint diferite ranguri si ordine de ingeri: heruvimi, serafimi, arhangheli, si un mare numar de ingeri(Iuda 9; Ps. 80:1; Is.6:2; Ev. 12:22). Ei sint fara de pacat (Gen. 1:31), nemuritori (Luca 20:36) si incapabili de procreare (Mat. 20:30; Luca 20:35-36). 

In ultima instanta, ingerii pot fi clasificati si in doua mari categorii: 

- cei ce si-au pastrat vrednicia (Mat. 25:36), 
- cei ce si-au parasit pozitia initiala de sfintenie si l-au urmat pe Satan in rebeliunea lui impotriva lui Dumnezeu (Iuda 6; Apoc. 12:4). 

Cei ce l-au urmat pe Satan sint activi in activitatea de a frina lucrarea lui Dumnezeu (Daniel 10:13), si de a lovi pe copiii lui Dumnezeu cu necazuri (2 Cor. 12:7). Printul hoardelor demonice este Satan (2 Cor. 4:4); el este o persoana (Efes. 6:11-12; Ioan 8:44) cu mare putere (Iuda 9). El este autorul pacatului (1 Ioan 3:8), fiind vrajmasul lui Dumnezeu si al copiilor Lui (Apoc. 12:10; 20:8-9). El este condamnat sa piarda batalia sa cu Dumnezeu (Everi 2:14), si va fi aruncat in Abis (Adinc) pentru o mie de ani in timpul Mileniului (Apoc. 20:2-3). Dupa aceea va fi dezlegat putina vreme, iar apoi va fi aruncat in iazul de foc cu toti ingerii lui pentru toat vesnicia (Apoc. 20:20;  Mat. 25:41). 

Noi credem ca acei ingeri care si-au pastrat vrednicica sint confirmati in sfintenie (1 Tim. 5:21) confirmarea venind din faptul ca nu au urmat pe Satan in razvratirea lui ci au ramas in pozitia lor de 
supunere si ascultare de Dumnezeu. Ei sint slujitorii lui Dumnezeu, care lucreaz pentru El (Dan. 10:12-13; 12:1), si vin in ajutorul sfintilor (Evrei 1:14). La revenirea Domnului Isus, ei il vor insoti (Mat. 25:31; 2 Tes. 1:7-8). 

Antropologie--despre om 
Noi credema c omul a fost creat dupa asemanarea lui Dumnezeu, printr-un act direct al lui Dumnezeu asa cum este descris in Geneza, si nu cum sustin cei ce predica teoria evolutiei (Gen. 1:26-27; 2:7; Col. 1:15-17). Imaginea, chipul Lui Dumnezeu in om, nu este fizica (Ioan 4:24), 
ci morala (Gen. 1:31), mintala (Gen. 1:28), si sociala (Gen. 2:18). Desi aceasta imagine a fost distorsionata la caderea omului in pacat, nu a fost pierduta complet (Gen. 9:6). 

Inainte de a cadea in pacat, Adam a posedat o sfintenie neconfirmata , sau neincercata (Gen. 1:31). Adam a cazut prin neascultare, aducind astfel moarte spirituala si fizica asupra lui, si ca reprezentant al omenirii, a adus moarte peste intreaga umanitate (Gen. 2:17; Romani 5:12-19). 

Omul a fost creat parte materiala si imateriala (Mat. 10:28; 1 Cor. 7:34; Iacov 2:26) si poate fi impartit in trei parti componente: trup, suflet si duh (Evrei 4:2; 1 Tes. 5:23). Trupul, sufletul si duhul sint propagate de la Adam prin generatie naturala (Fapte 17:26, Ps.139:13-14; Gen.5:3; Evrei 7:9-10). 

Noi credem ca omul este depravat si nu poate sa se mintuiasca singur, neavind nici un merit inaintea lui Dumnezeu (Rom. 3:10; Prov. 21:27). Omul este complet responsabil pentru pacatul lui si deci pentru condamnarea pentru pacat (Rom. 3:23; 6:23). 

Omul este pasibil de separare eterna de Dumnezeu daca nu se pocaieste de rebeliunea lui fata de Dumnezeu (Ioan 3:18; Apoc. 20:15). Singura lui sansa este credinta si pocainta prin Isus Hristos (Ioan 3:16). 

Coroana creatiunii divine, omul, superba fiinta neinteleasa de nimeni, capabila de cele mai inalte sentimente si in acelasi timp capabila de cele mai odioase si josnice crime, complexa componenta de materie si non-materie, dotat cu inteligenta, este in atentia Lui Dumnezeu asa de mult incit pentru el a murit Domnul Isus. Moartea Domnului Isus poate readuce pe om la starea de "om adevarat" stare in care-si poate implini destinul de a-L cunoaste pe Dumnezeu si a se pregati pentru lumea viitoare. 

Hamartologie - despre pacat 
Noi credem ca pacatul este abaterea sau neconformarea la legea morala a lui Dumnezeu (Ioan 3:4) in actiune, in dispozitie, sau in gindire (Ps.51:4; Evrei 9:7). Originea pacatului este odata cu caderea lui Satan (Isaia 14:12-15), apoi a intrat in rasa uman prin Adam (Rom. 5:12) si este astazi universal (Rom. 3:10-12). Pacatul include necuratie si in acelasi timp vinovatie (Efes. 4:22). Pacatul este in esenta egoism, deoarece cauta sa inalte voia creaturii deasupra Creatorului (Rom. 1:21; Gen. 3:5-6). 

Adam, reprezentantul rasei umane, a atras intreaga omenire in depravare totala si condamnare in fata lui Dumnezeu (Rom. 5:12; Gen. 3:17; Efes. 4:17-19). Pacatul este imputat tuturor oamenilor, deoarece Adam a fost reprezentantul rasei umane. Consecinta pacatului este moartea (Rom. 6:23) fizica -- separarea sufletului de trup ( Iacov 2:26); spirituala -- separarea duhului de Dumnezeu (Efes. 2:1); si moartea a doua -- consumarea finala a mortii spirituale a tuturor celor nenascuti din nou (Apoc. 20:14-15). 

Cel credincios a fost eliberat de pedeapsa si puterea pacatului (Rom. 6:2; 8:1), dar nu este liber de prezenta pacatului (Rom. 7:14-25) deoarece natura pacatului nu a fost eradicata (1 Ioan 1:8). Cu toate acestea, cel credincios poate trai o viata placuta lui Dumnezeu ascultind de Cuvintul Sfint (Rom. 6:1-14). 

Pacatul are presa destul de negativa in acest final de veac, multora nemaiplacindu-le numele acesta hidos "pacat." Societatea incurajeaza pacatul, dar nu tolereaza vinovatia ce-o produce acesta. 

Soteriologie - despre mintuire 
Noi credem ca omenirea este condamnata (Rom. 5:23) si ca are nevoie de mintuire din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregatit mintuire prin Isus Hristos (Ioan 14:6). Mintuirea este un dar de la Dumnezeu (Rom. 6:23) si nu poate fi meritata prin nici o virtute sau lucrare omeneasca (Tit. 
3:5). Mintuirea se primeste prin credinta personala si incredere in Isus Hristos Domnul (Fapte. 16:31; Efes 2:8-9) pe baza singelui varsat ca singura jertfa pentru pacat (Efes. 1:7; Evrei 9:22-26). Duhul Sfint aplica Cuvintul lui Dumnezeu inimii omului pentru a aduce convingere de pacat (Ioan 15:26; 16:7-11), si mintuirea credinciosului (Tit. 3:5; 1 Pet. 1:23). 

Mintuirea este sigura si vesnica in Hristos, deoarece mintuirea este de la Dumnezeu (Rom. 8:35-39; Ioan 10:27-29; Fil. 1:6). In mintuire se cuprind: 

Alegerea -- alegerea suverana pe care o face Dumnezeu unor indivizi pentru mintuirea in Hristos cu toate bunecuvintarile ce decurg din ea, fara vre-un merit din partea cuiva (Efes. 1:4; 1 Tes. 1:4); 

Chemarea -- operatia directa a lui Dumnezeu prin Duhul Sfint, care aduce pe pacatos la mintuire (Rom. 8:30); 

Regenerarea -- daruirea vietii spirituale acelor care sint morti spiritual (Efes. 2:1; Tit. 3:5); Pocainta -- o schimbare a mintii, sentimentelor si scopului  fata de Dumnezeu, pacat, si sine (Fapte. 20:21; Evrei 6:1); 

Credinta -- cunoasterea, primirea si increderea fara rezerve in rascumpararea realizata de Isus, si descoperita in Scriptura (Evrei 11:6); 

Justificarea -- actul juridic prin care Dumnezeu declara pe pacatos ca fiind neprihanit si il trateaza ca atare (Rom. 5:1); 

Infierea -- plasarea juridica a credinciosului in pozitia de Fiu al Lui Dumnezeu si revarsarea tuturor drepturilor si privilegiilor ce decurg din aceasta plasare (Gal. 3:26; Efes. 1:5); 

Sfintirea -- lucrarea Duhului Sfint, prin care El pune deoparte oameni pentru El; continua operatie a Duhului Sfint, prin care dispozitia sfinta care a fost daruita in clipa regenerarii este mentinut si amplificat (2 Cor. 3:18); 

Pastrarea sfintilor in har -- Perseverenta -- pastrarea de catre Dumnezeu a tuturor celor credinciosi, determinindu-i sa persevereze in har pina in ziua aceea (1 Ioan 3:9; Iuda 24). 

Noi credem in oferta universala a Evangheliei si nu credem ca suveranitatea Lui Dumnezeu se contrazice cu obligatia de a evangheliza sau cu responsabilitatea omului de a raspunde Evangheliei (10:13). 

Eclesiologie -- despre Biserica
Noi credem ca biserica este trupul lui Hristos, uneori numit Biserica Universala (Col. 1:18;1:24). Este alcatuit din toti credinciosii botezati cu Duhul Sfint, fie in cer, fie pe pamint (1 Cor. 12:13), mintuiti intre ziua Rusaliilor si Rapirea bisericii (Fapte 1:5; 11; 15-16). 

Biserica este distincta fata de Israel (1 Cor. 10:32), si de Imparatia Lui Dumnezeu (1 Cor. 1:13). 

Biserica locala este un grup de credinciosi botezati prin cufundare, care se intilnesc pentru evanghelizare, edificare, partasie si inchinare (Fapte 2:41-47). Hristos este capul bisericii (Efes. 1:22-23), si singurul conducator in materie de practica si credinta este Cuvintul Lui Dumnezeu (1 Tim. 3:15; 1 Cor. 14:37-38). 

Bisericii i-au fost date citeva privilegii de Dumnezeu spre a se bucura de ele in aceast dispensatie a harului. Acestea sint: 

- Botezul cu Duh Sfint (Mat. 3:11), 
- a fi in Hristos si Hristos in Biserica (Col. 1:27), 
- Biblia (Apoc. 22:18-19), 
- preotia credinciosilor (1 Pet. 2:9), 
- si o partasie universala in Trup (Efes. 2:11-22). 

Privilegiile pe care are inca sa le primeasca sint: 

- Noul Ierusalim (Ioan 14:1-6; Evrei 12:22), 
- si o pozitie speciala in imparatia lui Dumnezeu (Evrei 12:23; Apoc. 3:21). 

Noi credem in forma congregationalista de guvernamint in biserica (Fapte 6:3; 14:23). Biserica locala este autonoma (Mat. 18:15-17; Fapte 14:23; 6:3). 

Slujitorul bisericii sint pastorul si diaconii (1 Tim. 3:1,6). Biblia este limpede cu privire la calitatile acestora (1 Tim. 3; Fapte 6:3). Desi exista in unele pasagii din Scriptura pluralitate de pastori, nu se gaseste niciodata inegalitate intre ei (Fil. 1:1; Tit. 1:5; Fapte 15:13; Gal. 2:12). Termenii pastor, episcop, batrin, se refera la aceeasi slujba (Fapte 20:17-28; 1 Pet. 5:1-2).  

Cele dou simboluri ale Bisericii sint: Botezul si Cina Domnului. Botezul este cufundarea celui ce marturiseste pe Isus in apa ca simbol al unirii cu Hristos in moarte, ingroparea si invierea Lui (1 Cor. 12:13; Rom. 6:4). 

Cina Domnului a fost instituita de Hristos (Mat. 26:26-28); este un memorial al mortii Lui, o proclamare a acesteia si o promisiune a revenirii Lui (1 Cor. 11:20-26). 

Noi credem in semnele distinctive ale bisericii baptiste: 

1. Autoritatea absoluta a Scripturii, (2 Tim 3:16) 
2. Membrii nascuti din nou (Fapte 2:41-47) 
3. Botezul celor ce cred, prin cufundare (Marcu 1:9; Fapte 8:38-39) 
4. Autonomia bisericii locale ( 1Cor 6:1-5) 
5. Separarea de lume si de tot ce este pacat (Matei 22:21) 
6. Libertatea sufletului (Fapte 5:29; 1 Ioan 2:27). 

Noi credem ca biserica trebuie sa fie separata de lume si de orice alianta nebiblica spre a pastra puritatea mesajului evangheliei (Iuda 3-4). Biserica locala trebuie sa refuze coloborarea cu orice organizatie care deviaza de la normele Scripturii (Matei 7:15; Rom 16:17; 1 Tim 6:5). Credem de asemenea ca biserica trebuie sa se separe de crestinii care traiesc in neorinduiala, care nu traiesc dupa Cuvântul Lui Dumnezeu, care deviaza de la docrtinele credintei crestine, sau se angajeaza in aliante pagine (2 Cor 6:14-17; 2 Ioan 9-10). Cuvintul Lui Dumnezeu ne invata sa ne ferim de cei ce aduc invataturi straine de Cuvântul Lui Dumnezeu (2 Tes 3:6; 14-15). 

Ziua de inchinare publica este ziua de Duminica , sau ziua "intii a saptaminii," (Marcu 16:9); iar sarbatori inchinate sfintilor, biserica noastra nu celebreaza. 

Biserica are dreptul si obligatia de a exercita disciplina asupra celor ce se abat de la invatatura Bibliei, aduc dezbinari, traiesc in neorinduiala (Matei 18:15-17; 1 Cor 5:11-13; 2 Tes 3:6; Tit 3:10). 

Noi credem ca darnicia crestina este o virtute care trebuie sa impodobeasca pe fiecare membru al bisericii. Tot ce avem este de la Dumnezeu, ale Lui sint toate, dar in bunatatea Lui El ne poarta de griaja daruindu-ne ce avem nevoie pentru trairea zilnica. A zecea parte ii apartine Lui prin hotarirea Lui, Maleahi 3:10, si toti crestinii trebuie sa dea Domnului zece la suta. Ceea ce dam peste 10% se numeste cu adevarat darnicie crestina (2 Cor 9:6-7; Rom 12:8; Exod 25:2; 35:5; 1 Cron 2:5). 

Escatologie--despre lucrarile sfirsitului 
Noi credem ca Isus a initiat perioada numita "zilele din urma," atunci cind a venit in ieslea din Betleem. El a promis ca se va intoarce, Ioan 14:3, aceasta intoarcere poate surveni in orice clipa. In clipa revenirii Sale, Domnul Isus va incepe mult profetita "Zi a Domnului," prin rapirea bisericii (1 Tes 4:16-17). In acel moment, biserica, trupul Lui Cristos va fi luata in cer pentru desavirsirea mintuirii lor (Filipeni 1:6), pentru a sta inaintea Scaunului de judecata al Lui Cristos (2 Cor 5:10), si 
pentru "ospatul nuntii Mielului," (Apoc 19:7). 

Dup Rapire, pe pamint va urma o perioada de necaz cum n-a mai fost vreo data pe pamint. Anticrist va semna un tratat de pace cu Israelul (Dan 9:27), dar legamitul de pace nu va avea durabilitate. Pamintul va experimenta un timp de judecata si de minie de necomparat cu orice alta perioada din istoria omenirii, scopul fiind redobindirea pamintului pentru imparatia Lui Dumnezeu (1 Tes 1:10; Apoc 1:5). 

Multi se vor intoarce la Domnul in acest timp de necaz sub influenta predicarii de catre cei doi martori din Apocalipsa 11:3, si a celor 144,000 de evanghelisti evrei (Apoc 7). Trei serii de judecati devastatoare vor veni asupra pamintului, iar la jumatatea necazului, Anticristul va rupe tratatul de pace facut cu Israel, intorcindu-se asupra lui Israel cu o furie aprinsa (Daniel 9:27). 

Noi credem ca Domnul Isus va veni la sfirsitul perioadei de necaz impreuna cu sfintii pentru a nimici pe vrajmasii Lui si pentru a intemeia imparatia de o mie de ani (Apoc 19:11-16; 20:4). 

Diavolul va fi legat in timpul Mileniului, iar Cristos va domni in deplina dreptate (Apoc 20:4). Locuitorii imparatiei vor fi sfintii Vechiului Testament (Gen 13:15); sfintii ce-au supravetuit necazul cel mare (Is 60:3); si biserica care va domni impreuna cu Domnul Isus (Apoc 3:21). 

Dupa cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat si- va aduna o armata sa lupte din nou impotriva Lui Dumnezeu (Apoc 20:7-9). Acest lucru va dovedi cu priosinta depravarea omului, si-l va lasa fara scuze fata de o asa cadere chiar in cele mai ideale conditii. Isus Hristos va zdrobi aceasta armata si pe Satan (Apoc. 20:9-10) si imediat dupa aceea va incepe judecata finala in fata marelui tron alb de judecata, unde toti cei ce-au murit fara sa fie mintuiti vor fi condamnati si aruncati in iazul de foc pentru toata vesnicia (Apoc. 20:12-15). 

Cerul si pamintul actual vor fi dizolvate, si un cer nou si pa mint nou vor fi facute, unde va locui neprihanirea. Acest lucru va marca inceputul starii eterne, in care toti rascumparatii din toate vremurile se vor bucura pentru vesnicie de prezenta lui Dumnezeu (2 Pet. 3:10-13; Apoc. 20-22). 

Concluzie 
Noi credem ca toate acestea pentru ca asa sint scrise in Biblia si Biblia este cuvintul Lui Dumnezeu, fara greseala sau eroare. Ne incredem in Dumnezeul care a creat tot ce exista si a lasat pe Fiul Lui sa moara pentru pacatele noastre. Noi il iubim pentru ca El ne-a iubit intii. Fara ca El sa ne fi iubit, noi ramineam morti si condamnati pentru vesnicie, dar slavit sa fie El, ca la vremea potrivita , Hristos a murit pentru noi! In lume nu sintem orfani, ci avem pe Duhul Sfint, Mingiietorul, cu noi. Credem toate acestea, dar stim ca nu toti cei ce le cred vor fi mintuiti. 

Noi credem ca un crestin adevarat traieste ceea ce crede. Trairea zilnica este dovada ca sintem sau nu ceea ce pretindem ca sintem. De aceea, dati-va toate silintele nu numai sa credeti, ci sa si impliniti ceea ce spune Cuvintul Lui Dumnezeu, si asa putem astepta fericita noastra nadejde si aratarea Marelui nostru Mintuitor  si Domn.