Index

13. Anticatolice

 

Ioan 1:35-51

Introducere: Vom incerca aici sa semnalizam celor dornici de adevar, citeva din "ratacirile" uneia dintre Bisericile istorice: Biserica Romano-Catolica. Pe cit posibil vom cauta sa citam din lucrarile celor care stiu "din propria experienta" ce merge rau.
 

Erasmus de Rotterdam

  Elogiul nebuniei 

Erasmus de Rotterdam, un mare umanist care a ramas pana la moarte in randurile catolicismului, a criticat "dinauntru" abuzurile si "falsurile" din Biserica Romei. Iata ce scria el in lucrarea "Elogiul nebuniei" (1511):

"Si ce sa spun despre cei care se inseala mangaietor pe ei insisi cu iluzorii absolviri de pacate si care masoara timpul din purgatoriu cu "clepsidra", dramuindu-l cu precizia unui tabel matematic in ani, luni, zile si ore de "necesara ispasire?" Sunt si altii destui care, bazandu-se pe mici, dar magice certificate si rugaciuni - inventate in timpul liber de catre vreun impostor pios, ca distractie sau ca sursa de umplere a propriului buzunar - cred ca pot dobandi bogatii, onoare, un viitor fericit, sanatate, eterna prosperitate, viata lunga si o nabadaioasa batranete, incununate toate la sfarsit de rezervarea unui loc "la dreapta lui Christos" in slava. In ce priveste aceasta cinste de la urma, ei ar vrea sa o amane pe cat se poate de mai tarziu, socotind ca bucuriile cerului merita sa fie gustate numai atunci cand vor fi ispravit sa guste din toate bucuriile acestei lumi, de care se tin strans legati cu amandoua mainile!

Negustorul, soldatul si judecatorul deopotriva cred ca pot curata dintr-o singura miscare toata murdaria adunata o viata intreaga in grajdul Augean al propriei vieti, platind cu un singur banut din averea lor adunata necinstit. Se magulesc singuri crezand ca tot felul de minciuni, betii, certuri, omoruri, inselatorii, perfidii si dezmaturi imorale pot fi achitate financiar si ca odata platind pentru trecut se pot intoarce sa se balaceasca intr-o noua portie de pacate.

Cat de prosteste este pentru rangurile bisericesti sa-si aleaga fiecare cate un sfant "patron"! Ce caragios sa vezi cum fiecare asemenea sfant primeste cate un anumit sector de activitate si pretinde sa i se faca rugaciuni doar intr-un anume fel: unul este specializat in alinarea durerilor de dinti, altul in usurarea nasterilor, un altul in restituirea lucrurilor furate, in salvarea celor naufragiati, in protejarea animalelor si in multe alte "indeletniciri" sfinte, prea multe sa le pot enumera. Exista chiar si sfinti cu specializari multiple, in special Maica Domnului, pe care omul de rand a ajuns sa o cinsteasca parca mai mult decat pe Fiul ei, Christos.

Si pentru ce, la urma urmei, se roaga acesti oameni prostuti sfintilor? Ce le cer? Bineinteles ca cer si primesc lucruri prostesti. Priviti frescele cu "izbaviri" care au inceput sa acopere peretii bisericilor, catarandu-se pana si pe bolta tavanelor. Veti vedea oare oameni multumind pentru ca au fost ajutati sa se scape de prostie sau pentru ca au ajuns cu o iota mai intelepti in viata? Niciodata!

Veti vedea in schimb, scene infatisand izbaviri de care te apuca rasul: unul care a fost scapat de la inec, altul care a scapat cu viata din bataia pe care i-a tras-o un dusman, un altul care a fugit cu banii in timp ce tovarasii sai de furt se macelareau unul pe celalalt, iar un altul pentru ca a fost scapat de la spanzuratoare de un astfel de "sfant patron al hotilor", care l-a trimis apoi sa-i usureze de banii pe alti cativa considerati prea impovarati cu avere ...

Cat despre teologi si teologie, cu cat vom spune mai putin, cu atat va fi mai bine, caci aceasta cetoasa si periculoasa tagma este intesata de oameni dintr-o categorie cat se poate de iritabila si agresiva, in stare sa sara imediat la beregata ta, deplin convinsi ca esti vinovat de cel putin sase sute de convingeri "eretice", de care trebuie sa te pocaiesti. Daca refuzi, se grabesc sa te declare "ratacit" - tactica lor fiind sa-i terorizeze cu tunete si traznete pe toti aceia care nu le sunt pe plac ...

Sfantul apostol Pavel, spun ei, a fost renumit pentru credinta, dar a fost complet gresit cand a proclamat aceasta credinta doar drept "o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." S-ar putea ca Pavel sa fi fost un specialist in ce priveste dragostea, dar el, spun ei, a esuat in incercarea de a o defini si a o delimita cu precizie dialectica in 1 Corinteni 13. In conceptia lor, ucenicii din vechime or fi dat luat ei evlaviosi Cina Domnului, dar nici unul din ei n-a stiut ce inseamna "Terminus a Quo" si "Terminus ad Quem" in transubstantiere; si nici n-au priceput cum poate fi trupul lui Christos in doua locuri concomitent; sau despre diferentele care exista intre trupul lui Christos din cer, trupul lui de pe cruce, trupul lui din apa sfintita; si nici despre momentul precis cand are loc transubstantierea, in care parte a rugaciunii rostita pentru aceasta, ca "Quantitas Discreta" sau intr-o "stare de flux." Ei sunt siguri ca, intrebati despre astfel de lucruri, apostolii n-ar fi stiut sa raspunda cu exactitatea si subtilitatea la care au ajuns acum discipolii lui Scotus. "

 

Cit de gresite sunt unele din invataturile Bisericii Romano-Catolice se vede si din "adaugirile" nebiblice cu care s-a "paginizat": de-a lungul istoriei:

 

Erezii in Biserica Catolica

A.D. 300 - Rugaciunea pentru morti

A.D. 300 - Facerea semnului crucii

A.D. 375 - Inchinarea la sfinti si la ingeri

A.D. 394 - Instituirea "impartasaniei"

A.D. 431 - Maria este proclamata divina

A.D. 500 - Preotii incep sa se imbrace
                  altfel decit laicii

A.D. 526 - Mirungerea

A.D. 593 - Apare invatatura despre purgatoriu

A.D. 600 - Liturghia este fixata in limba latina

A.D. 600 - Incep rugaciunile adresate Mariei

A.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel
                  dintai Papa

A.D. 709 - Sarutarea papucului papal

A.D. 786 - Inchinarea la imagini si la relicve

A.D. 850 - Folosirea "apei sfintite"

A.D. 995 - Canonizarea sfintilor morti

A.D. 998 - Postul de Vineri si din preajma
                  sarbatorilor mari

A.D. 1079 - Celibatul preotilor

A.D. 1090 - Rugaciuni pe bani

A.D. 1184 - Inchizitia

A.D. 1190 - Vanzarea indulgentelor

A.D. 1215 - Transubstantierea

A.D. 1229 - Biblia este interzisa laicilor

A.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriu

A.D. 1439 - Doctrina celor sapte sacramente

A.D. 1508 - "Ave Maria" este aprobata ca
                     rugaciune liturgica

A.D. 1534 - Fondarea ordinului Iezuit

A.D. 1545 - Traditia primeste aceiasi
                     autoritate ca si Biblia

A.D. 1546 - Adaugarea apocrifelor
                    la cartile Bibliei

A.D. 1854 - Doctrina despre conceptia
                    imaculata a Mariei

A.D. 1870 - Infailibitatea Papala

A.D. 1930 - Condamnarea scolilor publice

A.D. 1950 - Doctrina inaltarii la cer a Mariei

A.D. 1965 - Maria proclamata ca
                    Mama a Bisericii

(Loraine Boettner, Roman Catolicism, Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962. p.8-9).