Index

11. Wurmbrand - mistic sau antichrist ?

(Urmareste comentariile si replicile de la sfirsitul articolului)

Motto:

A exista inseamna a fi supus criticii. A face ceva inseamna a-ti dubla sansele de a fi criticat. A lua atitudine inseamna a te expune sa fii inundat de critici. Nici macar, Isus Christos, desavarsitul fara pacat, n-a scapat de critica.

Misticii prind ceva din caracterul majestic al divinitatii, ceva deasupra ratiunii si dincolo de limitele experientelor umane obisnuite. Misticii crestini sunt oameni care au gasit "scurtaturile" spre inima si intimitatea lui Dumnezeu.

Poti judeca simtirile si trairile unui mistic?

In luna Februarie a sfarsitului de mileniu, mai precis in 12 Februarie 2000, Marius Cruceru, fiul celui mai bun prieten al tatalui meu din tineretea lor de seminaristi, deci om predestinat intr-un fel sa fie el insusi un prieten al meu, ne-a vizitat la Los Angeles. Ne cunosteam de pe lungimea de unda a Internetului. Schimbaseram mesaje si participaseram impreuna la dezbateri mai mult sau mai putin teologice. Acum eram pentru prima data fata in fata si cautam sa actualizam in realitatea fizica prietenia care se injghebase in realitatea virtuala.

Cineva tocmai lansase o revista in care-l critica de zor pe Richard Wurmbrand, lansator, in parerera criticului al celui mai periculor curent de ratacire spirituala al secolului. Presupusa "ratacire" facuse deja "victime" pe ambele maluri ale Atlanticului.

Stiam ca mintile inguste sunt cele dintai care critica ideile mari. Cineva ma sfatuise chiar sa ma fac ca nu aud anumite obiectii: "Nu-l baga in seama pe cel ce incearca sa te micsoreze in ochii altora. Saracul, incearca si el sa te aduca la statura lui." Se spune ca atunci cand Dumnezeu i-a cioplit pe oamenii mari, din aschii i-a facut pe critici.

Era insa vorba acum de Richard Wurmbrand si critica mi se parea si nejustificata si nelalocul ei; un fel de obraznicie a celui care vrea sa iasa din anonimat prin agasarea celor care se bucura de popularitate.

Sufeream cu atat mai mult cu cat cunosteam si pe cel ce critica si pe cel criticat, asa ca mi se  confirma zicala: Pentru mintile "inguste" este un act de autoaparare sa critice idelile ... "mari."

Stiu ca a exista inseamna a fi supus criticii; ca a face ceva inseamna a-ti dubla sansele de a fi criticat, iar a lua atitudine inseamna a te expune sa fii inundat de critici. Nici macar, Isus Christos, desavarsitul fara pacat, n-a scapat de critica. Cineva spunea chiar ca daca nu esti destul de mare pentru a rezista criticii, nu esti suficient de mare pentru a merita lauda. Mai mult, critica din partea unui om intelept este mai de dorit decat lauda din gura nebunilor. Exista insa in critica adusa lui Richard Wurmbrand o doza de rautate rudimentara care ma intoarce pe dos.

I-am impartasit lui Marius toate acestea repetandu-i cu amaraciune niste aforisme pe care le invatasem mai demult: "Orbul bate mai multi decat vede si prostul vorbeste mai multe decat intelege" si "Un critic este un schiop care-i invata pe altii cum sa alerge" si "Un critic literar este deobicei cineva care are destul talent ca sa-si dea o parere, dar nu suficient pentru a scrie el insusi o carte" si "Un critic este unul care vrea ca tu sa pictezi, sa canti, sa scrii sau sa joci asa cum ar face el,... daca ar putea."

Mi s-a parut intotdeauna ca un om de nimic care se ridica si-l critica pe cel virtuos se aseamana cu cel care scuipa inspre cer; obraznicia lui nu va intina cerul, ci se va intoarce sa-i intineze obrazul. Dar, ce sa-i faci, unii isi petrec toata viata la ghiseul de reclamatii.

In toamna lui 1999, cu ocazia Conventiei baptiste de la Portland, un astfel de critic de cartier il declarase pe nenea Richard drept "antichrist" si oprise cu de la sine putere distribuirea unor carti scrise de dansul.

Marius m-a ascultat cu atentie, a tacut si mia spus cateva vorbe de "intelept" mai batran decat il arata varsta: "Ce nu pot intelege unii este ca fratele Richard este un mistic, nu un om al ratiunii convertite la teologie. Avem si noi unul sau doi mistici in toata existenta noastra evanghelica si, in loc sa cautam sa ne lasam patrunsi de iluminarile lor, ii rastignim pentru ca nu corespund sitemului nostru de doctrine. Cine ii pretinde lui Richard Wurmbrand sa fie corect din punct de vedere doctrinar, n-a inteles inca ce este un mistic si care este instrumentul lui de patrundere in lumea lui Dumnezeu. Un mistic foloseste altfel decat ceilalti cuvintele, el lucreaza cu imagini si cu reactii ale omului launtric in fata stralucirii descoperirilor launtrice. Ceea ce traieste un mistic este foarte greu sa fie pus in cuvinte si transmis pe calea unei lecturi obisnuite."

Ascultandu-l atunci pe Marius si multe zile dupa aceea, mi-am adus aminte de ecourile unor remarci paradoxale pe care le aizisem cu urechile mele de la nenea Richard:

"Sa nu ai prea mare incredere in minte! Romanul a zis-o cel mai bine: mintea ... minte!"
"Adevarul pus in cuvinte nu mai este adevar pur, caci aceste cuvinte sunt haine caraghioase care denatureaza fiinta pura a adevarului. Cand Dumnezeu se numeste Tatal Domnului Isus, asta nu inseamna ca deobicei ca El a avut o sotie care I-a nascut un Fiu. Faptul ca Dumnezeu a ales sa se numeasca Tata, este numai o asezare in cuvinte a realitatii ultime, imposibil de redat adecvat in cuvintele, trairile si experientele noastre omenesti."

Probabil ca in aceasta exprimare "altfel" folosita adesea de Richard Wurmbrand si in multivalenta semantica a limbii ebraice pe care o cunoaste atit de bine se potignesc unii din cititorii cartilor lui. Intre ei si el se afla experienta imposibil de duplicat avuta de nenea Richard in anii de singuratate petrecuti in celula mortii din inchisoarea comunista. Confruntat, atunci si acolo, cu o realitate lipsita de textul Bibliei si de dialectica unor dialoguri rationale, dansul s-a catarat "mistic" spre Dumnezeu intr-o fenomenologie care nu ne este tuturor accesibila.

S-ar parea ca scriind toate acestea as vrea sa-l scuz pe nenea Richard pentru anumite pasaje obscure sau "nebiblice" din cartile dumnealui. Departe de mine asa ceva!

Facand aceasta, eu incerc sa-i scuz pe aceia care-l critica prea aspru, retezandu-i extremitatile in care ne depaseste patrunderile noastre spirituale si incearca sa-l faca pe dansul sa se integreze in tiparul unui "pat al lui Procust" de dimensiuni doctrinare rigide.

Scuza ca si acuza finala ii apartine si trebuie sa-i apartina in ultima instanta doar Celui ce "prin lumina Lui ne face sa vedem lumina." Doar atunci cand vom sta desavarsiti inaintea Lui ne vom putea intelege si masura propriile noastre dimensiuni si scadente actuale.

Exista si oameni incapabili sa coopereze. Vorbele lor sunt un neintrerupt discurs critic. In loc sa incurajeze, ei distrug. Acestora le spunem impreuna cu Edmund Burke: "Aplaudati-ne cand alergam bine, consolati-ne cand cadem pe cale, incurajati-ne cand cautam sa ne ridicam de jos, dar, pentru numele lui Dumnezeu, lasati-ne sa trecem mai departe!"


Un raspuns sceptic:

Hi Daniel,
Cred ca nimeni cu mintea sanatoasa nu-l poate acuza pe fratele Richard ca ar fi un anticrist. In schimb unii l-ar putea acuza ca e mistic. Se pare ca si tu in apararea ta, ai incercat ca dinsul e printre putinii (cred ca ai folosit numarul de doi) mistici din lumea evanghelica din Romania. Cine ar fi cel de-al doilea, dupa tine...?
Deci din scrisoarea ta (cel care il cunosti mai bine pe fratele Wurmbrand) reiese ca intradevar dinsul ar fi mistic. Cred ca aceasta calificare, cel putin in lumina fratelui MacArthur, nu e un compliment ci mai degraba o acuza. 
Uita ce scrie John in cartea 'Reckless Faith' cu privire la acesti mistici.  Te rog sa comentezi aceste rinduri din moment ce tu esti si un 'fan' al lui John MacArthur:

"Mysticism is the idea that spiritual reality is found by looking inward. Mysticsm is perfectly suited for religious existentialism; indeed, it is its inevitable consequences. The mystic disdains rational understanding and seeks truth instead through the feelings, the imagination, personal visions, inner
voices, private illumination, or other purely subjective means. Objective truth becomes practically superfluous...
Mysticism is therefore antithetical to discernment. IT IS AN EXTREME FORM OF RECKLESS FAITH.
.... it is nearly impossible to reason with any convinced mystic. Such people are generally beyond the reach of reason".

E. C.

Comentariu

My comment is that John is wrong here. El este un impatimit al studiului "pe text". Din comfortul biroului sau, inconjurat de carti si comentarii, John, pe care-l respect atit de mult, propune "unidimensional" o singura calauza obiectiva a crediciosului: "TEXTUL Scripturii."

El nu nega totusi existenta unui factor "subiectiv" in calauzirea personala, numit in Biblie:

-  "UNGEREA"  - "Cit despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El, ramine in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna (dubla afirmatie - n.b.), ramineti in El, dupa cum v-a invatat ea"  (1 Ioan 2:27) sau 

- "INCREDINTAREA pe care o ai"  (Rom 14:22- 23 - Incredintarea pe care o ai, pastreaz-o pentru tine, inaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osindeste singur in ce gaseste bine. Dar cine se indoieste si maninca, este osindit, pentru ca nu maninca din incredintare. Tot ce nu vine din incredintare, e pacat."

Istoria crestinatatii este plina de mistici, care n-au avut uneori decit o portiune a textului Noului Testament. Viata lor spirituala a fost insa ca un pahar plin de da peste el, tocmai prin aceasta alipire duhovniceasca intre sufletul lor si Dumnezeu, prin Duhul. De fapt, in absenta predicarii si in nestiinta de carte generala, bisericile crestine au fost salvate secole de-a rindul tocmai de aceasta "calauzire mistica" personala, atit de reala intre cel credincios si Isus Christos.
Adevarul obiectiv al Scripturii nu contrazice existenta unui adevar subiectiv al trairii intime. Cind unul se armonizeaza cu celalalt, avem de a face cu ceea ce teologia numeste "simfonia" credintei.

Angloamericanii sunt tare cerebrali. Noi, orientalii de la granita Europei avem si alte dimensiuni.
Dumnezeu nu este rational, in sensul ca nu este limitat la stratul ratiunii. El este supra rational. Vezi remarca lui Pavel: "Daca cineva se crede intelept in felul veacului acestuia, sa se faca nebun, ca sa ajunga intelept" (1 Cor. 3:18).

Iata, cu riscul de a deschide o alta "cutie a Pandorei", cateva citate din acelasi Richard Wurmbrand:

"Si ce daca parte de adevar este irational? Nici n-ar putea fi altfel! Ratiunea noastra este limitata la domeniul experientei senzoriale. Exista insa atata realitate dincolo de ceea ce putem noi gandi sau experimenta ... Orice efort de intelegere limitat doar la instrumentul ratiunii este zadarnic si superficial. De aceea avem nevoie de "revelatie"! 
- R. Wurmbrand

In urmarirea adevarului, foloseste-ti intuitia, instinctul, credinta, emotiile si mai ales textul Scripturii. - R. Wurmbrand

Daca prin adevar se intelege corespondenta dintre exprimare si realitate, atunci omenirea in sine nu poseda adevar. El ne poate fi daruit doar din inalt, venind la noi dintr-o alta sfera de existenta. - R. Wurmbrand

Exista o intelepciune a inconstientului, numita credinta. Cea mai mica farama din lumea inconstientului nostru este cu mult mai pretioasa decat cea mai nobila parte a gandirii constiente. Lui Dumnezeu ii place sa locuiasca in intunerecul subconstientului si 
inconstientului nostru. Acolo este depozitat adevarul pe care se sprijina constiinta noastra. - R. Wurmbrand

Nu exista raspunsuri corecte la intrebari gresite. "Care este melodia unei piersici?" 
Cautatorii de adevar incep in general, prin a cauta raspuns la intrebarea: "Ce?" Atitudinea lor este gresita. Pilat a comis aceiasi eroare: "Ce este adevarul?" a intrebat si el. Inaintea lui se afla Adevarul in persoana, dar Pilat nu l-a bagat in seama. El a facut falsa prezumtie ca adevarul este concluzia unor discutii, o colectie seaca de afirmatii. Realitatea este ca "Adevarul" nu este un "ce", ci un "Cine". Dumnezeu si Fiul Sau, Isus Christos sunt Adevarul. Doar Sfanta Treime contine corespondenta desavarsita intre cuvant si toate lucrurile create, vazute sau nevazute. - R. Wurmbrand

Ca intotdeauna, apreciez spiritul tau foarte bun de observatie. Multumesc pentru remarca ta. Ea a facut posibila aceasta lamurire si i-a atras si pe altii in dialogul nostru fratesc.

Un raspuns aprobator:

Draga Eugen,
Ar trebui sa te uiti intr-un dictionar si sa vezi acolo definitiile cuvantului "mistic". Observa ca am scris "definitiile". Cuvantul "mistic" este folosit in foarte multe miscari religioase, atat crestine cat si
necrestine. Fiecare insa il intelege in felul sau.
John MacArthur da o definitie foarte inexacta cuvantului "mistic". Estenta notiunii de "mistic' nu sta in cautarea "realitatii spirituale in launtru".
Daca vrei sa fii corect cu notiunea de "mistic' trebuie sa spui ca "misticism inseamna unirea directa, nemijlocita cu divinitatea". Caile de realizare a acestui obiectiv fundamental difera enorm de la o grupare la alta si de aceea exista atatea scoli sau forme de misticism.  Dar esenta tuturor este aspiratia spre unire cu divinitatea.
In acest sens eu sunt un foarte puternic si convins mistic, deoarece eu cred in unirea directa si nemijlocita a Domnului Isus, Dumnezeu intrupat, cu mine. Eu cred ca aceasta unire nu este un fel de a vorbi, o metafora placuta (cred ca John MacArthur va spune cam asa ceva), ci este o realitate obiectiva, concreta, reala, asa incat eu sunt doar o mladita care creste din El, sunt un madular din trupul Lui, atat de realmente incat sunt "carne din carnea Lui si os din oasele Lui" (vezi Efeseni 5:28-32). El a murit pentru mine pentru ca eu sa nu mai traiesc singur ci sa traiesc "impreuna cu El" (I Tes.5:9-10).
Oricine crede literalmente in textele biblice care ne vorbesc despre aceasta unire (vezi in special Rom.6, Galateni 2:20 si Coloseni 2-3) este etichetat in mod dispretuitor ca fiind "mistic". Si asta nu de necrestini, ci de teologi evanghelici dintre cei mai reputati. Daca vrei sa vezi exact ce face
un asemenea teolog, citeste "Union With Christ" de Smead, de la Fuller Seminary. El ii numeste mistici pe cei ce cred literalmente in unirea cu Cristos si, in partea finala a cartii, unde iti spune propria lui conceptie, vei vedea cu metaforizeaza toate textele biblice in asa fel incat sa nu mai
ramana nici o realitate in ele.(Este "un dar" al multor teologi din America sa goleasca de sens in felul acesta multe alte notiuni din Biblie!).
In ultimii patru ani mi-am dedicat tot timpul si toata energia pentru a introduce in Romania invatatura biblica despre realitatea unirii Domnului Isus Cristos cu noi si despre bogatia si frumusetea trairii in unire cu El.
Nimic in lumea aceasta nu este mai implinitor decat trairea in unire cu Cristos. Nimic nu este mai frumos si mai glorios decat sa realizezi in fiecare zi ca ai murit fata de lume si ca acum traiesti in Cristos, ca El este realmente viata ta, ca El traieste literalmente in tine, ca viata ta este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu.
Ai vrut sa stii care-i al doilea mistic in Romania. Daca intelegi misticismul ca fiind unirea directa si nemijlocita, reala, obiectiva, concreta, cu Dumnezeu prin Isus Cristos, atunci poti sa ma treci pe mine pe locul acesta de mare cinste.
Cu dragoste in Cristos Domnul (literalmente),

Iosif Ton