Capitolul 2

Atunci cand apar greutatile ...

 

Dupa numai doua luni de la cununie, noi suntem mai instrainati unul de celalalt ca oricand. Am ajuns sa credem ca ar fi fost mai bine sa nu ne fi intalnit niciodata. Puteti oare sa ne explicati ce s-a intamplat? Cum de am ajuns intr-o asemenea stare, caci la inceput ne-am iubit cu adevarat "nebuneste" ?

Daca dragostea voastra a fost vreodata reala, aveti toate sansele sa va bucurati si in continuare de ea.

Cred ca, momentan, parcurgeti o perioada numita "criza de adaptare". Acest timp este o mare incercare a "calitatii" iubirii celor doi parteneri. Ati intrat intr-o realitate noua, dar este, intr-un fel, firesc sa va fie greu sa renuntati la modul de viata cu care v-ati obisnuit inainte de casatorie.

Trebuie sa priviti drept in fata situatia si sa va dati seama ca si unul si celalalt trebuie sa cedati in multe probleme si sa acceptati a face cutare sau cutare lucru. Timpul va rezolva cea mai mare parte a acestor probleme.

Exista insa o metoda care ar putea scurta enorm timpul de acomodare. Atunci cind doi se cearta ... interventia unui al treilea poate rezolva situatia. Voi aveti conflicte de ordin spiritual. Singurul care poate sa va ajute in acest domeniu este Domnul Isus Christos. El poate sa vindece atmosfera caminului vostru, schimbindu-va pe fiecare dintre voi. Veti ajunge atunci sa nu mai traiti fiecare pentru sine, ci sa incepeti sa va armonizati traind pentru El. In acest mod se va crea o noua legatura intre voi. Cine se pune pe sine sau pe partenerul de viata in centrul tuturor atentiilor, va ajunge la faliment si ruina. Dimpotriva, cine "cauta mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui" va primi toate celelalte lucruri "pe deasupra".

Suntem casatoriti de ceva mai mult de un an. Pana in ziua in care am devenit crestina ne-am inteles foarte bine, dar, de cand L-am primit pe Domnul, ne certam aproape tot timpul. Sunt pe cale de a-mi parasi sotul; totusi, va cer si dumneavoastra parerea.

Apostolul Petru are ceva sa iti spuna in aceasta problema: "nevestelor fiti si voi supuse barbatilor vostri, pentru ca, daca unii nu asculta Cuvantul sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor." (1 Petru 3:1)

Sarcina ta nu este usoara, pentru ca asupra ta apasa responsabilitatea trairii unei vieti de adevarata marturie crestina care sa contribuie la mantuirea sotului tau. Nu vei atinge insa niciodata acest scop sacaindu-ti mereu sotul si hartuindu-l, ci manifestand fata de el un duh de blindete si de supunere pe care, din pacate, el nu l-a vazut pana acum la tine.

Ori de cate ori numai unul dintre soti este crestin, el trebuie sa se astepte ca celalalt sa-l batjocoreasca si sa-l ridiculizeze, totusi retine cuvintele urmatoare: nimeni nu-l poate castiga mai usor pe sotul tau ca tine insati. si daca tu nu vei reusi, probabil ca nimeni altcineva nu va reusi vreodata.

Noi suntem casatoriti de patru ani. La putin timp dupa casatoria noastra, toata iubirea s-a evaporat. Cum am putea regasi afectiunea pe care am pierdut-o si ce trebuie sa facem?

Pentru ca o casatorie sa fie reusita, este nevoie de un efort continuu din partea ambilor soti. Femeia pe care o gasesti acum in casa ta ori de cate ori te intorci de la slujba este o persoana foarte diferita de tanara cu ochii stralucitori careia ii faceai altadata curte. Fata ei este mult mai obosita, iar mainile ei pastreaza inca urmele muncii de fiecare zi. Dar nici tu nu mai esti acelasi. De ce n-ai recunoaste ca semeni din ce in ce mai putin cu "Don Juan"- ul de altadata!

Astazi nu va mai priviti unul pe celalalt prin prisma romantica a "marii iubiri", ci sub lumina linistita a realitatii. Totusi, nu este obligatoriu ca sa va impotmoliti in aceasta situatie. Casatoria voastra poate iesi din impas, daca fiecare dintre voi este dispus sa faca un mic efort.

Gandeste-te ca femeia care te-a acceptat cu toate defectele pe care le ai si care s-a obligat sa fie alaturi de tine la bine si la rau, in sanatate, dar si in boala, are tot dreptul la respectul tau si chiar la iubirea ta. Curtea pe care i-ai facut-o altadata sotiei tale nu a fost decat un preludiu al casatoriei. Stiu ca toti avem nostalgia logodnei, dar nici unul dintre noi nu se mai poate intoarce la vremea aceea.

Ceea ce trebuie sa intelegeti fiecare din voi este ca iubirea trebuie sa se maturizeze si sa creasca odata cu fiecare an din viata. Copilaria si logodna vor ramane mereu paradisurile in care nu ne mai putem intoarce. Nu deplange timpul cand o asteptai in strada. Acum sunteti impreuna in casa!

Daca ai fi dispus sa depui acum macar o farama din efortul pe care il depuneai altadata pentru a-ti cuceri sotia, ai ramine uimit de rezultate.

"O floare, dupa zece ani de casnicie, face mai mult decat un buchet intreg din timpul logodnei."

Casatoria noastra a fost hotarata de parintii nostri, pe cand noi nu aveam decat cativa anisori. Acum ne intelegem binisor, dar exista un vierme care ne roade fericirea. Ne intrebam mereu, daca nu cumva ar fi fost mult mai bine sa ne fi putut alege singuri tovarasul de viata. Gresim daca ne vom desparti?

Tot ce inteleg este ca singurul lucru pe care il regretati este faptul ca nu ati avut posibilitatea sa alegeti voi insiva. Scrisoarea pe care mi-ati trimis-o nu ma lasa sa cred ca nu va iubiti. Acum, cand sunteti deja impreuna de atata timp si dupa ce ati depasit perioada dificila a adaptarii, eu cred ca sansele cele mai mari pentru trairea fericirii sunt legate mai mult de acceptarea faptului in sine, decat de umblarea dupa alte combinatii posibile.

Nu va lasati tarati de ispitele fanteziei si nu lasati imaginatia sa va distruga fericirea. "Cum ar fi fost, daca nu ar fi fost asa?" este o intrebare fireasca, dar este bine sa va dati seama ca ati fi putut ajunge si mult mai rau decat sunteti acuma.

Bineinteles ca nu sunt de acord cu faptul ca altii au hotarat pentru voi si ca ati fost obligati sa acceptati hotararea lor, dar acum, cand nu mai puteti schimba cu nimic trecutul, de ce nu va dati toata osteneala ca sa va claditi un prezent si un viitor fericit, care depinde numai si numai de voi?

In timpurile pe care le traim, se da o importanta exagerata laturii sentimentale a casatoriei si se trece prea usor peste latura ei practica. Daca va repectati unul pe celalalt, daca aveti scopuri si idealuri comune si daca-i dati unirii voastre un caracter crestin si un fundament preponderent spiritual, puteti ajunge sa aveti mai multa fericire decat imensa majoritate a oamenilor. Lasati-L pe Christos sa ocupe primul loc in viata fiecaruia dintre voi.

Am avut certuri violente cu sotia mea in privinta copiilor. Avem trei copii dragalasi si eu as dori sa-l avem cat mai curand si pe al patrulea. Sotia mea nu este de acord si pretinde sa mai asteptam. Ce ma sfatuiti sa fac?

Atata timp cat femeia este cea care poarta greul intregului proces, este de la sine inteles ca femeia are dreptul sa hotarasca cand vrea sa poarte o sarcina si sa aduca pe lume un copil. In ciuda greutatilor, maternitatea poate fi o experienta inaltatoare. Cu ce conditie? Cu conditia ca mama sa-si doreasca acel copil din toata inima. Nici o femeie nu ar trebui sa fie fortata sa treaca prin "durerile nasterii", fara sa fie pregatita pentru aceasta.

Parerea mea este ca tu gandesti gresit. Nu este bine sa-ti impui vointa cu forta. Ce rost au certurile violente? Simpla lor prezenta arata ca nu esti un tata capabil sa asigure o atmosfera spirituala in camin. Te sfatuiesc sa cauti sa te apropii mai mult de Domnul si sa instaurezi in familia ta o viata de bucurie si biruinta. Cautati sa cititi impreuna Biblia si sa va rugati impreuna.

Du-te cat mai repede la sotia ta si cere-i iertare. Sunt sigur ca o vei capata, daca o vei cere din toata inima. Fii un tata exemplar pentru cei trei copii pe care ii ai, da-ti silinta sa fii un sot atent si iubitor si ... restul va veni de la sine.

Sotia mea asteapta sa nasca primul nostru copil si atitudinea ei fata de mine s-a schimbat asa de mult, ca nu o mai recunosc. Cateodata mi se pare ca ma uraste si asta imi rupe inima. Ce pot sa fac?

Parerea mea este ca va trebui sa stati impreuna de vorba cu medicul si el va va da cateva sfaturi competente. Mi s-a spus ca astfel de schimbari de comportament se produc uneori, dar ca, de obicei, ele dispar dupa nasterea copilului.

In orice caz, sa stii ca sotia ta are nevoie mai mult ca oricand de dragostea pe care i-o porti. Poate ca ii va fi greu sa-ti raspunda acum cu aceeasi iubire, dar va sti cu siguranta sa aprecieze grija si atentia cu care o inconjori.

Presupun ca sunteti crestini. In acest caz, va sfatuiesc sa folositi si prilejul acesta pentru a cauta sa va apropiati si mai mult de Dumnezeu. Multumiti-I in fiecare zi pentru sufletul pe care vi l-a incredintat sa-l cresteti impreuna si cereti-I calauzire pentru viata de fiecare zi.

Da-mi voie sa-ti spun ca nici un cuplu nu scapa de greutatile adaptarii si de crizele de personalitate. Aceste greutati pot fi insa foarte bine depasite printr-o manifestare mutuala a dragostei si a respectului pe care orice crestin trebuie sa-l aiba pentru ceilalti oameni.

Nimic nu este mai folositor pentru echilibrul unui camin ca si altarul familiei, timpul acela in care tu si sotia ta stati impreuna si cititi un pasaj din Biblie, pentru ca apoi sa va rugati.

Mai multe seri pe saptamana, sotul meu vine acasa tot dupa miezul noptii. Totusi il mai iubesc si nu vreau sa divortez. Ce trebuie sa fac?

Spune-i sotului tau ca il iubesti si incearca sa-i arati asta prin tot ceea ce faci. Nu-l intampina cu reprosuri si cu manie. Asteptandu-l sa vina, asigura-te ca totul este frumos asezat in jur. Fii foarte atenta la aspectul tau exterior, dandu-ti cel putin tot atata osteneala ca sa arati bine ca si pe vremea cand iti facea el curte.

Nu-ti lasa imaginatia sa inventeze cine stie ce fapte urate pe care le-ar face el, ci intreaba-l linistit si deschis ce-l retine asa tarziu departe de casa. Daca este vorba de distractii, aranjati in asa fel incat sa iesiti impreuna de cateva ori. Poate ca va trebui sa-l faci sa inteleaga ca trebuie sa-ti ramana credincios, daca vrea ca mariajul vostru sa dureze. Inainte de toate insa, fa tot ce poti pentru a reaprinde dragostea care v-a unit. Nu cumva l-ati dat uitarii amandoi pe Dumnezeu?

O casatorie nu se sfarma de valurile vietii, atunci cand sotul si sotia sunt siguri ca Domnul Isus se afla in corabia lor.

Pentru fiecare zi, puneti deoparte un timp pentru a va ruga impreuna. Multe camine au fost salvate prin aceasta metoda. Al vostru poate fi unul dintre ele.

Daca si unul si celalalt Il iubiti pe Dumnezeu si daca va predati vietile in mainile Lui, prapastia care va separa acum va fi umpluta de prezenta Lui.

M-am casatorit cu un barbat remarcabil din toate punctele de ve-dere. Cu toate ca-l respect foarte mult, de curand, m-am indragostit nebuneste de un alt barbat. Acest nou prieten imi acorda toata atentia pe care mi-o doresc, in timp ce sotul meu aproape ca a uitat de mine. Simt ca imi este imposibil sa ma mai despart de omul pe care-l iubesc acum, dar nu stiu cum sa i-o spun sotului meu. Ce trebuie sa fac?

N-ai nevoie sa ma intrebi nimic! Tu singura stii prea bine ce ai de facut.

Tu spui ca te-ai indragostit "nebuneste" si Biblia spune ca ratacirea ta este curata nebunie! Cred si eu ca este foarte usor pentru un prieten sa-ti acorde toata atentia, atata timp cat nu esti pentru el decat obiectul unor favoruri trecatoare, ce nu implica responsabilitatea casatoriei.

Daca-l mai consideri inca pe sotul tau o persoana onorabila si-l mai respecti, este semn ca tocmai seriozitatea lui te atrage. Trebuie sa-ti spun ca te joci cu focul si esti in situatia ridicola a femeii mature care se complace sa joace rolul unui copil alintat si al unei indragostite de varsta liceului.

Imi scrii ca sotul tau nu este prea atent cu tine. Ar trebui sa consideri aceasta atitudine drept un compliment care arata increderea de care te bucuri in ochii lui.

Fireste, o femeie este o fire mult mai sentimentala decat un barbat, dar nu ai nici o garantie ca, pe viitor, vei avea mai multa atentie din partea actualului tau prieten. Probabil ca nici nu-l vei respecta la fel de mult ca pe sotul tau de azi.

Urmeaza sfatul pe care ti-l da Biblia. Fii mai supusa si mai credincioasa sotului tau actual si-l vei regasi atunci mult mai afectuos decat poti banui acum.

Dragostea pe care tu o nutresti pentru omul acela este in ochii lui Dumnezeu un pacat. Marturiseste-l ca atare intr-o rugaciune sincera de pocainta. Roaga-L pe Dumnezeu ca sa foloseasca si aceasta experienta spre sfintirea ta si spre intarirea caminului tau.

"Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard", altfel risti sa semeni vant si sa ajungi curand sa seceri furtuna.

Sunt crestina, dar sotul meu inca nu este. A ajuns sa mi se para extrem de pretentios si ne este din ce in ce mai greu sa ne suportam unul pe celalalt. Cat trebuie sa mai indur, inainte de a putea sa-l parasesc?

Imi este imposibil sa-ti raspund la intrebare, mai inainte de a sti care sunt motivele pentru care va certati. Eu cred ca un crestin adevarat trebuie sa manifeste intotdeauna o rabdare si o blandete cu totul si cu totul iesite din comun. In ce te priveste, tu trebuie sa cauti sa-i fii supusa barbatului tau si, pe cat posibil, sa eviti orice conflict. Numai facand asa poti nadajdui ca se va intoarce si el intr-o zi la Christos.

A te agata mereu de drepturile si dreptatea ta este o tactica buna pentru cel ce vrea sa ajunga la tribunal, nu pentru cel ce vrea sa convietuiasca pe o durata indelungata cu cineva.

Eu inteleg ca esti nerabdatoare sa-ti vezi sotul convertit si ca n-ai vrea sa te desparti de el. De altfel, aceasta este singura optica sanatoasa pentru o crestina adevarata. Nu-ti pierde rabdarea. Cauta sa intelegi ca toate defectele sotului tau sunt efectele stapanirii pe care o exercita pacatul in viata lui. Roaga-te intens pentru salvarea lui. Biblia ne spune ca : "Daca este cineva in Christos este o faptura noua" (2 Cor. 5:17).

Pana de curand, am fost convins ca am o sotie fidela. Saptamana trecuta insa, in urma unei pocainte adanci prin care a trecut, ea mi-a marturisit o legatura mai veche pe care a avut-o cu un alt barbat. Ce sa fac? Mai pot sa continui viata conjugala?

Este normal si bine ca amandoi sotii sa-si respecte intocmai promisiunile pe care si le-au facut unul altuia la cununie si sa-si ramana credinciosi unul altuia pe toata durata vietii. Aceasta da trainicie caminului.

Pe de alta parte, as putea sa-ti atrag atentia ca abia acum sotia ta este o femeie pocaita cu adevarat si, daca pocainta ei a fost veritabila, ea este o femeie complet schimbata!

Pocainta este o lucrare a lui Dumnezeu. Cel el ce o traieste, ajunge sa fie "o faptura noua" in ochii lui Dumnezeu. Trebuie ca si tu sa-ti insusesti acest punct de vedere. Sotia ta nu mai este astazi femeia care ti-a fost altadata necredincioasa, si ar fi neintelept sa parasesti o femeie care a trait o astfel de transformare.

Sfatul meu este sa cautati impreuna sa reincepeti totul de la zero. Este timpul si ocazia sa va faceti alte promisiuni si un nou legamant al familiei. Biblia spune: "Daca este cineva in Christos este o faptura noua. Cele vechi s-au dus; iata ca toate lucrurile s-au facut noi."

 

Am fost divortata si m-am recasatorit acum cativa ani cu un om foarte echilibrat, pe care il iubesc si acuma foarte mult. Dupa recasatorire m-am integrat intr-o Biserica si ma straduiesc sa duc ceea ce eu cred ca este o viata crestina adevarata. Nu sunt sigura insa ca Dumnezeu vrea sa-mi ierte trecutul gresit. Am multe remuscari si, desi m-am rugat si I-am cerut sa-mi arate ce trebuie sa fac, nu am primit nici un raspuns de la Domnul. Vreti sa-mi spuneti dumneavoastra ce trebuie sa fac?

Esti si tu una din nenumaratele victime ale divortului. Trebuie sa stii insa ca in viata, spre deosebire de matematica, minus si cu minus nu dau plus. O a doua despartire nu ar face altceva decat sa-ti complice si mai mult situatia.

Tu spui ca te temi ca Dumnezeu nu te-a iertat, dar sa stii ca Biblia nu-ti da dreptate. Ea ne spune ca Dumnezeu ne iarta de orice pacat de care ne pocaim cu adevarat.

Tu esti prea preocupata de trecut. Eu te sfatuiesc sa recuperezi tot timpul pierdut si toate ocaziile risipite in pacat, cautand sa-ti fauresti un viitor de care sa fii fericita.

Biblia spune: "Uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Christos Isus" (Filip. 3:13,14). Satan vrea sa te faca sa te uiti doar spre trecutul intunecat si sa-ti pierzi bucuria mantuirii, dar Dumnezeu vrea sa privesti inainte spre un viitor luminos de slujire si implinire personala. Lasa credinta si viitorul sa-ti invinga trecutul regretabil.

 

Dupa casatorie, este necesar sa-i marturisesti sotului toate amanuntele unei vieti traite in pacat? Daca da, trebuie ca aceasta marturisire sa cuprinda si numele celor cu care am pacatuit?

Este foarte regretabil ca uneori o casatorie se cladeste pe fondul unor amintiri sordide de greseli faptuite in trecut de unul dintre soti. Ce bine ar fi daca tinerii de azi si-ar da seama ca fericirea unei casnicii nu depinde numai de prezent, ci si de trecut! Poata ca atunci ar fi mai retinuti, mai cuminti, si ar invata sa-si cladeasca viitorul "trecut" evitand relatiile intime cu persoane cu care nu sunt siguri ca se vor casatori.

Regretul te poate intelepti, dar nu poate sterge gustul amar al trecutului. Multe familii au fost zdruncinate de pacatele trecutului, nemarturisite, dar descoperite accidental.

In ceea ce te priveste, eu nu sunt de parere ca marturisirea pacatelor savarsite inainte de casatorie este intotdeauna cea mai buna solutie. Este o proba de foc si multe familii au fost "arse" si dezbinate de asemenea marturisiri.

Esential este sa-I marturisesti lui Dumnezeu toate greselile trecutului si sa te hotarasti sa-ti respecti de acum inainte legamantul facut la cununie.

Cauta sa compensezi un trecut ratat printr-un prezent ireprosabil. Biblia spune: "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire".

 

Din cauza afacerilor, sotul meu lipseste de acasa cea mai mare parte a timpului. Ma sfatuiti sa-mi aranjez o viata in care fericirea mea sa nu atarne de el? In aceasta situatie, am voie sa intretin prietenii cu alti barbati?

Cand v-ati legat prin casatorie, i-ai promis sotului tau ca-i vei ramane credincioasa, indiferent de conditii. Se pare ca acum ai ajuns sa regreti legamantul pe care l-ai facut.

Este uimitor sa vezi cat de mult poate schimba optica crestina aspectul unor astfel de situatii.

Pentru un crestin, casatoria este o unire prin care nu doua, ci trei persoane se unesc si devin "una". Aceste trei persoane sunt: sotul, sotia si Isus Christos. Cei doi soti Ii apartin, in primul rand, lui Isus Christos si numai dupa aceea isi apartin unul altuia. Aceste relatii sunt singurele in stare sa asigure fericirea in familie.

Din pacate, se pare ca, pana acum, fericirea ta a depins numai de sotul tau. In lipsa lui, te gandesti acum sa gasesti un altul care sa-i tina locul. Te asigur insa ca toate acestea nu-ti vor aduce decat necazuri.

Te sfatuiesc sa nu-L mai ignori pe Domnul Isus Christos. Cauta sa-L faci partas vietii tale si construieste-ti impreuna cu El proiectele de viitor. Biblia spune: "Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima" (Ps. 37:4).

si inca ceva: daca ai cunoscut mai dinainte meseria actualului tau sot si daca ai facut totusi pasul cununiei, a venit vremea acum sa-ti pui dragostea si credinciosia la incercare. Mitologia greaca povesteste despre Penelopa, o sotie care a rezistat tuturor presiunilor rudeniilor de a o recasatori, nadajduind pana la capat ca sotul ei, Ulise, se va intoarce, intr-un tarziu, viu de pe campul de lupta.

Ai stat de vorba vreodata cu sotul tau despre aceasta problema?

Eu va sugerez trei lucruri:

- vorbeste mai intai deschis cu sotul tau despre impasul in care te afli.
- rugati-va amandoi impreuna si cereti Domnului o rezolvare fericita. Nici nu-ti inchipui ce putere mare are rugaciunea sincera!
- in sfarsit, este cazul sa-ti dai seama ca dorinta ta de a intretine in absenta sotului tau o relatie de prietenie cu o alta persoana de sex opus nu se va putea lipsi de o oarecare doza de intimitate ale carei efecte nedorite nici nu le poti banui acum.

 

M-am casatorit de curand cu o vaduva care nu conteneste sa-mi vorbeasca despre primul ei sot. M-am saturat si ma intreb daca nu cumva am comis o teribila greseala, atunci cand m-am casatorit cu ea. Ce parere aveti dumneavoastra?

Ori de cate ori un barbat se casatoreste cu o femeie vaduva, el trebuie sa se astepte ca, intr-o oarecare masura, s-o auda vorbind despre fostul ei sot. Trebuie sa privim situatia in mod realist si sa nu uitam ca o dragoste din tinerete este mult mai sentimentala decat una la maturitate. Cu siguranta ca sotia ta s-a casatorit prima data din dragoste si s-a recasatorit acum cu tine din motive de ordin practic. Aceasta nu inseamna insa ca ea nu este fericita impreuna cu tine!

Ia mai degraba aceste reminiscente sentimentale drept o aluzie la ceva ce tu nu-i oferi inca. Poate ca ea isi doreste un sentimentalism, care deocamdata lipseste iubirii tale. O mica atentie, o cutie cu bomboane sau cateva flori, o vor face sa inteleaga ca acum este la fel de iubita ca si in trecut.

In lupta pe care o ai in fata, nu zabovi sa ceri ca binecuvantarea lui Dumnezeu si prezenta Lui sa fie in vietile voastre.

 

Oare ii este ingaduit unui barbat insurat sa intretina o prietenie clandestina cu o alta femeie, atata timp cat nu-i este practic necredincios sotiei sale? Poate fi socotita o asemenea relatie drept ceva nevinovat?

Nu pot decat sa-mi exprim mirarea in fata unei astfel de intrebari. Eu cred ca ea izvoraste din inima unei persoane a carei constiinta este cel putin "adormita"! Cum ar putea fi "o prietenie clandestina" un lucru "nevinovat" ?

Fidelitatea fata de sotia ta nu se limiteaza numai la relatiile corporale. O prietenie secreta cu o alta femeie comporta mai multe aspecte la care trebuie sa te gandesti cu atentie.

In primul rand, daca ai face-o, ti-ai insela sotia, asupra careia te-ai angajat sa-ti manifesti toata dragostea si tot atasamentul de care esti in stare. Promisiunea aceasta s-ar volatiliza pur si simplu in momentul in care ai incepe sa fii prieten cu o alta femeie.

In acelasi timp, ai insela-o insa si pe cealalta femeie, caci, din punct de vedere moral, nu ai dreptul sa-i faci parte de atentiile pe care o asemenea prietenie le incumba. De ce sa trezesti in ea sperante mincinoase?

Te-ai insela insa amarnic mai ales pe tine insuti, caci te-ai baga intr-o combinatie care te va duce - si asta se intampla foarte frecvent - la infidelitate conjugala.

In sfarsit, ai pacatui grav impotriva lui Dumnezeu. El ne-a spus ca relatiile dintre doi soti sunt cele mai tandre din toate cele posibile si ca ele trebuiesc intretinute cu toate puterile noastre launtrice. In loc de a face asa, tu ai incepe sa duci o viata dubla, jucandu-te cu focul.

Ceea ce incepe adesea doar ca o "prietenie nevinovata", poarta in sine germenele unor necazuri de nedescris pentru toti cei intrati intr-o asemenea combinatie. O astfel de cale duce la pierzarea vesnica a sufletului. Se spune, si pe buna dreptate, ca: "cel ce este astazi cu o femeie si maine cu alta, nu face cat doi barbati, ci cat ... niciunul!"

 

Sotul meu este bolnav incurabil. Amandoi suntem relativ tineri si mi se pare deja ca, stand langa el, trec "pe langa" adevaratele bucurii ale vietii. Dumneavoastra nu credeti ca as fi indreptatita sa-l internez intr-o clinica de specialitate?

Atunci cand v-ati casatorit, v-ati promis unul altuia sa ramaneti impreuna pana cand moartea va va desparti. Trebuie sa cauti raspunsul la intrebarea ta pornind neaparat de la aceasta fagaduinta.

Daca sanatatea sotului tau are nevoie de internare intr-un spital sau intr-o clinica pentru ingrijire medicala esti indreptatita sa-l trimiti acolo. Dar daca el are mai multa nevoie de incurajare sufleteasca, asa cum numai dragostea unei sotii credincioase i-o poate da, si de sentimentul de siguranta pe care numai propriul camin i-l poate oferi, atunci va trebui sa faci totul pentru ca el sa aiba parte de ele. Daca nu esti intr-o criza financiara, te sfatuiesc sa-i oferi ceea ce si mie mi se pare lucrul cel mai pretios: un "la mine acasa" plin de caldura si duiosie.

Biblia ne invata ca Dumnezeu vrea ca barbatul si femeia sa fie un singur trup. Considera-l ca pe o parte a trupului tau care s-ar fi imbolnavit. Nu te poti separa de ea. In aceste imprejurari in care sotul tau are nevoie de tine mai mult ca oricand, fa-ti datoria si nu-l incredinta unor maini straine pentru ingrijire. Daca ai proceda altfel, nu ai obtine decat o falsa libertate. Nu privi situatia prea in tragic. Poti trai acum cea mai frumoasa si cea mai multumitoare perioada a vietii, slujindu-l pe cel pe care-l iubesti. Sacrificiul din dragoste este cea mai inalta forma a implinirii si, cu siguranta, Dumnezeu nu va intarzia sa te rasplateasca.

 

Atat eu, cat si sotul meu suntem doi oameni foarte religiosi. Cu toate acestea, o data la doua sau la trei saptamani, sotul meu se duce sa vada un spectacol de varietati. El zice ca nu face nimic rau asis-tand la astfel de spectacole. Dimpotriva, eu cred ca privind asa ceva el savarseste un pacat. Dumnevoastra ce credeti? Problema aceasta ma tulbura foarte mult si rapeste toata bucuria caminului nostru.

Felul de viata pe care se pare ca-l pretuieste sotul tau arata ca, oricat de religios ar fi, el nu este credincios invataturii Cuvantului lui Dumnezeu. Biblia spune: "Imbracati-va in Domnul Isus Christos si nu purtati de grija firii pamantesti pentru ca sa-i starniti poftele" (Rom. 13:14).

Sotul tau nu va putea face fata ispitei mult timp. Mai devreme sau mai tarziu, va cadea el insusi in pacat. Eu cred ca el sufera de o deformatie a vietii sexuale normale.

Domnul Isus a spus: "oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca a si preacurvit cu ea in inima lui" (Mat. 5:28).

Primejdia este mare, caci nici un om nu poate sa-si opreasca privirea asupra spectacolelor de acest gen de senzualitate si sa traiasca in acelasi timp o viata cu adevarat crestina.

 

M-am pocait de curand. De atunci am cautat sa fac tot ceea ce pot ca s-o aduc si pe sotia mea la credinta. Nu m-am ales decat cu raspunsuri pline de sarcasm. Imi spune mereu ca hotararea mea este trecatoare si ca as face mai bine sa tra-iesc eu insumi ca un pocait, decat sa-i tin ei predici. Ce trebuie sa fac? Tare as dori sa traiasca si ea ceea ce am trait eu.

Ai perfecta dreptate sa doresti convertirea sotiei tale. Orice credincios adevarat cauta mantuirea celor ce ii sunt dragi. Cu toate acestea, ei sunt cel mai putin ascultati in propiul lor camin.

Se poate ca sotia ta sa fi fost foarte sincera, atunci cand ti-a spus ca ea crede ca nu este vorba decat de o hotarare trecatoare. Ai ocazia sa o contrazici. De fapt, numai atunci cand ea se va convinge, din viata ta de zi cu zi, ca nu este vorba de o "toana" trecatoare, ci de ceva durabil si valoros, vor exista sanse reale ca ea sa se hotarasca sa te urmeze in credinta crestina. Citeste 1 Petru 3:1. Arata-i prin fapte ca un sot crestin este cu mult mai de dorit decat unul necredincios. Cel care se incredinteaza in mainile Domnului Isus isi vede el insusi calitatile umane dezvoltandu-se peste asteptari.

In sfarsit, roaga-te mult mai mult pentru ea. Nici nu iti dai seama ce rezultate uimitoare are rugaciunea. Dumnezeu iti va raspunde si vei avea atunci bucuria de a vedea convertirea sotiei tale.

 

Sotul meu nu este crestin si nu vrea sa vina cu mine la Biserica. Dimpotriva, insista mereu ca eu sa ma duc cu el in fel de fel de cercuri de prieteni pe care nu le suport. A ajuns sa creada ca il refuz numai pentru faptul ca nici el nu vrea sa-mi faca pe plac. Ce sa fac?

Daca incerci sa-l fortezi pe sotul tau sa mearga la Biserica, gresesti la fel de mult ca si el cand incearca sa te forteze sa mergi cu el si sa accepti lucruri nepotrivite cu convingerile tale spirituale. Lucrurile acestea nu se obtin prin santaj.

In loc sa insisti mereu ca el sa te insoteasca la Biserica, ai face mai bine sa incepi sa aduci serviciul divin la voi acasa, traind in supunere si in evlavie o adevarata viata crestina. Dovedeste-i, prin fapte, ca viata crestina este foarte atragatoare, infirmandu-i astfel toate temerile.

Intentiile tale bune nu-ti dau dreptul sa devii sacaitoare. Insistentele tale nu trebuie sa devina suparatoare, iar vorba nu trebuie sa se transforme intr-o cicaleala certareata. Nimeni nu a fost adus vreodata la Christos prin astfel de mijloace.

Te sfatuiesc sa pastrezi convingerile pentru tine si sa incepi sa traiesti cu viata ceea ce nu poti spune cu vorba. Un sot normal nu va putea rezista mult unei astfel de influente binefacatoare.

Deceptia si criza de acum sunt poate pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru faptul ca nu te-ai casatorit de la inceput cu un sot credincios. Totusi nu uita ca: "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu" (Rom. 8:28).

 

Sotul meu, care nu este crestin, se infurie ori de cate ori eu doresc sa ne rugam in familie. Sistematic, el refuza sa ia parte la rugaciune. Pot sa continui sa duc o viata de rugaciune cu copiii mei, chiar daca el refuza sa ni se alature sau trebuie sa fac altfel?

Raspunsul meu este un DA categoric.

Cred cu convingere ca, daca ramai credincioasa marturiei tale pentru Christos si daca vei continua sa duci o viata intensa de rugaciune impreuna cu copiii tai, credinta ta va avea o influenta durabila si asupra sotului tau.

Fii foarte atenta. Tu vei fi aceea care da tonul vietii spirituale. In pozitia in care te plasezi, ochii tuturor vor fi atintiti asupra ta si toti vor fi foarte inte-resati sa vada ce faci si mai ales cum faci ceea ce faci.

Nu pot sa cred ca sotul tau va intarzia mult sa devina si el un crestin, daca viata pe care i-o vei arata va fi intr-adevar una crestina.

Si inca ceva. Multe femei devin sacaitoare si certarete atunci cand pun in practica dorinta lor infocata de a-i vedea pe ceilalti devenind crestini. O astfel de sotie nu va castiga niciodata pentru Christos un sot necredincios. Fie ca Duhul Sfant sa te calauzeasca si ca intelepciunea si rabdarea divina sa-ti fie date din plin, pana cand familia ta intreaga va fi unita in partasia crestina.

 

Sunt sase luni de cand mama mea, care este vaduva, a venit sa locuiasca impreuna cu noi. Este o femeie inteligenta si ne iubeste pe toti, dar odata venita in casa noastra, ea si-a asumat rolul de condu-cator al gospodariei, incercand sa ne domine complet, atat pe mine, cat si pe sotul meu. Suntem crestini si ne-ar place sa facem doar ceea ce este corect si bine in aceasta situatie. Ce ne sfatuiti?

Ceea ce trebuie neaparat sa faceti este sa aveti o discutie deschisa cu mama ta, un fel de nevinovata si neagresiva "punere la punct".

Va sfatuiesc sa nu o faceti insa mai inainte de a posti si a va ruga serios pentru aceasta situatie. Cereti de la Domnul toata intelepciunea si tot tactul necesar intr-o astfel de situatie. Orice veti face in final, straduiti-va sa-i aratati mamei tale toata dragostea si tot respectul pe care-l merita o mama.

In ceea ce te priveste, cauta sa arati mai multa preocupare si mai multa pricepere in menaj. Se prea poate ca mama ta sa fi facut niste schimbari care erau absolut necesare in gospodaria voastra. Cauta sa devii "suficienta" si eu sunt convins ca mama ta se va retrage singura, recunoscandu-si greseala.

Pe de alta parte, daca nici atunci nu se schimba nimic in situatia voastra, singura rezolvare va fi sa o convingeti pe mama ta sa se mute undeva in apropiere unde se va putea ingriji singura si unde o veti putea vizita cat mai des, ca sa nu simta singuratatea.

Repet insa, inainte de orice ati hotari sa faceti, stai de vorba cu sotul tau. Nu fa nimic de una singura. Cereti apoi impreuna ajutorul lui Dumnezeu.

 

Cum sa ma port cu sotul meu care nu vrea sa auda de Biserica?

Nu incerca sa-i mai vorbesti despre Biserica. Vorbeste-i in schimb prin viata ta mai multe despre Isus Christos. Nu Biserica ii mantuieste pe oameni, ci Isus Christos.

Nu inceta sa te rogi pentru sotul tau. Cere-I Domnului sa se ingrijeasca El insusi de mantuirea lui. Foarte adesea, din cauza orgoliului, un sot necredincios nu asculta si nu primeste marturia unei sotii credincioase.