06 August 2000

Draga Daniel,

Având astăzi ceva mai mult timp, încerc să-ti raspund. Îti doresc mai întâi
multa sanatate si vindecare pentru problema pe care o ai cu ochiul. Te-as
ruga sa difuzezi raspunsul meu si membrilor listei de pe Roboam. Am observat
ca lor li s-a transmis o copie a mesajului tau si cred ca este corect sa
primeasca si raspunsul meu.

Tu ai scris...

: Incet, incet, mi se confirma intuitia ca filonul "spiritualist" din : ortodoxie este grefat pe
: spiritualitatea filosofiei grecesti.

Aceasta afirmație este într-un fel adevarata. În întruparea Lui, Hristos a
împrumutat din ceea ce este omenesc, începînd din pîntecele mamei lui. El a
"împrumutat" limba, cultura si obiceiurile unui popor, fiind, asa cum scrii
tu, "grefat" în mijlocul lui Israel. În acelasi fel, Dumnezeu a hotarât în
întelepciunea Lui sa foloseasca limba si cultura greaca drept cel mai
potrivit mediu de exprimare si raspândire initaiala a Evangheliei. Exista
probabil o finete de exprimare si o bogatie de idei mai potrivite unei
evanghelii universale decât limba si cultura evreiasca (ceea ce nu reduce de
loc importanta istorica a Israelului). Un exemplu interesant este textul din
Isaia privitor la nasterea din fecioara, care în Septuaginta apare mult mai
clar decât în textele evreiesti. De asemenea, este demn de remarcat faptul
ca apostolii citeaza textele Vechiului Testament nu direct din evreieste ci
din textul Septuagintei. Într-un anumit fel, limba si anumite categorii de
gândire grecesti au fost mai potrivite unei Evanghelii universale în care
Dumnezeu sa-Si descopere toturor oamenilor taine ascunse de la facerea
lumii.

Întrebarea nu este atât cu privire la grefarea pe o anumita cultura, ci daca
Biserica a introdus de acolo o gândire pagâna, straina de Evanghelie.
Raspunsul meu, cu care poate nu vei fi de acord, este unul negativ. Pe ce ma
bazez? (1) Biserica primelor trei veacuri s-a format într-o lupta continua
cu pagînismul greco-roman si a fost astfel sensibilizata si a respins orice
influenta din partea acestuia. (2) În nenumarate scrieri vechi ortodoxe care
mi-au cazut în mâna, am întâlnit foarte frecvent fraze de genul, "grecii
antici credeau... dar Biserica credea..."

: 1. Ca unul care i-am studiat pe marii maestrii ai gindirii antice,
: trebuie sa-ti spun ca remarc din ce in ce mai mult asemenarile de concept si manifestare intre
: "trairile irineice" si implinirile "gnosticilor" timpurii.

Cunoscînd istoria Bisericii timpurii (vezi Istoria Eclesiala a lui Eusebiu,
care a trait în secolul al patrulea, si pe care o recomand tuturor
neoprotestantilor) am înteles ca Biserica a luptat cu toate puterile
împotriva gnosticismului. A suspecta Biserica Ortodoxa, cu teologia
întruparii pe care o sustine ea, de influente gnostice, este ca si cum am
suspecta biserica luterana de catolicism. Teza centrala a gnosticismului a
fost separarea dintre materie si spirit, si idea ca spiritul este bun iar
materia este rea în sine însasi. Ortodoxia accentueaza - mul tmai mult decât
Protestantismul - ca nu exista nimic inerent rau în materie. Idea aceasta
este la baza teologiei icoanei: Dumnezeul nevazut si necuprins s-a întrupat
în asa fel încât sa poata fi vazut, descris si reprezentat. Astfel, pentru
ortodocsi orice pornire iconoclasta este suspectata de gnosticism. Întreaga
paradigma protestanta, în care crestinismul este redus la o esenta divortata
de exprimare materiala ("de ce atâtea icoane, vesminte, tamâie?") are pentru
ortodocsi un iz de gnosticism ("materia este rea, spiritul este bun"). Data
fiind pasiunea anti-gnostica a Ortodoxiei, orice acuzatie de gnosticism mi
se pare cu totul nefondata.

: Eu vreau insa mai mult decit resemnarea cinicului; vreau dezbracarea
: crestinismului de tot ceea ce este "nebiblic" (nimeni sa nu va fure cu filosofia, ... etc").

Dumnezeu vorbeste în multe feluri, prin intermediul multor culturi, folosind
mijloacele de exprimare ale diferitelor vremi si popoare. Cred ca este bine
sa veghem la o anumita conformare cu Scriptura, mai ales în sensul de a nu o
contrazice. Mi-e teama însa ca un prea mare zel în acest sens ne va duce
catre un nou fel de puritanism asemanator mai degraba cu cel al fariseilor
care aveau cea mai mare grija de a împlini TOATE aspectele legii. Mi-e teama
de asemenea ca asa-zisa "dezbracare" a crestinismului înseamna de fapt
dezbracarea de felul în care l-au înțeles crestinii din veacul 1, 2, 3 si 4
(si care s-a transmis în Ortodoxie) si îmbracarea lui în hainele culturii
protestante anglo-americane. Probabil în noile haine existenta nenumaratelor
schisme nu mai are nici o importanta (fiind un pacat de moarte în primele
veacuri), dar se pot folosi metode de marketing în cresterea bisericilor,
metode de care grecii nu aveau habar.

: 2. M-a speriat una din remarcile din articol: "Daruit de timpuriu cu
: experienta Harului". Ea trimite direct la "treapta de iluminare gnostica" si presupune existenta
: "celor iluminati" in planul majoritatii "nestiutoare" si "necunoscatoare."

Cred ca tragi concluzii alarmante dintr-o expresie cu totul obisnuita si dai
o interpretare pe care autorul nu a intentionat-o. Autorul exprima ceva
foarte comun, si anume ca anumiti oameni dovedesc o chemare spirituala înca
din copilarie. Nimic "gnostic" în aceasta idee. Dar astfel de interpretari,
pornite dintr-o înclinatie de a gasi o vina, pot duce la fal si fel de
concluzii aberante. De exemplu, as putea afirma ca toti neoprotestantii sunt
niste rebeli, bazat pe radacina de "protestant" din numele lor. Este un
non-sequitur, o concluzie fortata pe care nu o putem trage.

: 3. M-am speriat si mai tare fascinatia "crestinismului contemporan" cu
: fraze de tipul: "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!".  O astfel de exprimare este tipica
: pentru "gnostici", pentru stoici, pentru filosofia greaca a secolelor precestine. Cit de departe
: este ea de indemnul lui Pavel: "Si sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre, ... etc."  "Si
: orice gind il facem rob ascultarii de Christos" ?

Cred ca si aici tragi niste concluzii grabite. Fraza pe care o pomenesti
este un anumit fel de exprimare ce poate fi înteles numai în contextul
spiritualitatii ortodoxe. Scoasa din acest context îi poti da ce
interpretari doresti, dar nu este corect sa le impui Ortodoxiei.

Ce a vrut deci sa spuna Siluan? El foloseste un limbaj plin de metafore si
hiperbole, asemenea lui Hristos, pentru ca se adreseaza nu numai mintii
noastre (care cere precizie) ci si inimii. Siluan a trecut printr-o
experienta pe care, din cauza inertiei noatre spirituale, putini o gustam.
Este vorba de acea stare în care omul s-a umilit si si-a curatit inima în
asa fel încât comuniunea cu Dumnezeu devine mult mai frecventa si mai intima
("Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.") Primejdia
care apare - spun Parintii Bisericii - este ca în acel moment omul începe sa
se umple de o mândrie spirituala, pentru ca a atins culmi pe care altii nu
le-au cunoscut niciodata. Primejdia este deci ca tot progresul sa devina
zadarnic prin însusi succesul initial. Siluan a gustat atât acest progres
spiritual, cât si pierderea harului comuniunii cu Hristos din cauza ispitei
mîndriei spirituale. Lectia pe care a învatat-o dupa multa suferinta, a fost
sa evite exaltarile prin "tinerea mintii în iad". Aceasta înseamna sa
pastram întotdeauna amintirea slabiciunilor noastre din trup si suflet,
amintirea mortii si a esecurilor noastre. Aceasta amintire nu are ca scop sa
ne doboare de întristare ("nu deznadajdui") ci sa ne apere de mîndrie. Ca un
exemplu, îmi aduc aminte ca la una din manastirile din Moldova calugarii se
saluta cu aceste cuvinte, "Frate, te-ai gîndit astazi la moarte?" Nu este
vorba de o gîndire morbida, ci de tinerea mintii în realitatea unei lumi de
pacat pentru a evita iluziile si laudarosenia vietii.

Experienta si idea lui Siluan au acelasi continut cu experienta si gîndurile
Apostolului Pavel. Esemenea lui Siluan, Pavel a avut experiente spirituale
neobisnuite, fiind înaltat la cer (îl poti oare acuza de gnosticism?), s-a
mândrit si apoi un sol al Satanei i-a fost plantat în carne. Este o
experienta cu totul biblica si cred ca numai printr-o gîndire partinitoare o
poti acuza exact de ceea ce Ortodoxia a respins din totdeauna.

: 4. Da-mi voie sa-ti reamintesc faptul ca filosofia gnostica greaca a
: fost o cale "alternativa" combatuta vehement de Ioan in epistolele sale si condamnata ca eretica.

Cu totul de acord! Nu numai atât, dar filozofia gnostica greaca a fost
combatuta la fel de vehement în sute si mii de scrieri ale Părintilor
Bisericii Ortodoxe.

: 5. Da-mi voie sa-ti reamintesc, ceea ce nu ma indoiesc ca stii din
: studiul istoriei, ca dupa asa numitul "ev mediu" sau "intunecat" al gindirii religioase, interpretarea
: evolutiva a istoriei a proclamat drept "Renastere" tocmai o astfel de revenire la idealurile
: filosofiei grecesti. Astazi traim o alunecare totala a "culturii" pe panta acestei filosofii a
: "spiritualitatii alternative" fara nastere din nou si fara arbitrajul Bibliei.  

Descinderea istorica a ideilor pe care o cunosc eu, si care cred ca este
acceptata de cei mai multi istorici a fost urmatoarea:

Din Biserica unica s-au desprins partea apuseana, Catolicismul. Catolicismul
s-a hranit din Augustin, generând o gândire rationalista. Ortodoxia s-a
hranit din Parintii capadocieni (Vasile cel Mare, Grigore de Nissa si
celalalt Grigore), adoptând o gîndire mistica si ascetica.

Din Catolicism a aparut Renasterea, exaltînd omul prin "frumusetea" si
"rationalitatea" lui. "Rationalitatea" si autonomia individului a fost
preluate si de Protestantism si stau la baza doctrinei Sola Scriptura
("Biblia este o carte pe care daca o cercetam în mod rational, fiecare putem
ajunge la concluziile corecte, fara mijlocirea Bisericii.") Rationalismul si
autonomia individului au dat nastere iluminismului si liberalismului din
zilele noastre.

În tot aceast timp, Ortodoxia a continuat acelasi fel de gîndire mistica, o
gîndire care se bazeaza pe o cunoastere calauzita de Duhul Sfînt în opozitie
cu cea bazata pe ratiunea umana.

Renascentismul este în Ortodoxie un cuvînt murdar. Exista în prezent o mare
lupta de a elimina orice influente renascentiste din bisericile ortodoxe, de
exemplu icoanele in stil renascentist, opus celui mistic-bizantin.

Astept comentariile tale sau ale oricarui participant.

Cu dragoste în Hristos,

Mihai