“… Proslaviti pe Dumnezeu in trupul vostru” (1 Cor. 6:20)

 

 

Introducere

 

Fidelitatea constituie unul din elementele primordiale ale relatiei de casatorie.  Enciclopedia religiilor si eticii defineste fidelitatea/loialitatea drept “trasatura de caracter care se manifesta prin devotamentul liber exprimat fata de o anumita persoana sau cauza.”[1]  Discursul etic crestin asupra fidelitatii sexuale este compus din elemente localizate in contextul indisolubilitatii matrimoniale. 

Casatoria constituie in mod esential uniunea personala dintre barbat si femeie fundamentata, sustinuta si guvernata de iubire.[2]  Casatoria devine realitate atunci cand dragostea este manifestata public prin expresia consimtamantului reciproc, iar pecetea psihosomatica a actului de unire in trup a fost experimentata de catre persoanele implicate in aceasta relatie.[3]  Natura esentiala a mariajului este dragostea si unicul ei scop fundamental il constituie unitatea – faptul ca femeia si barbatul vor deveni una impartasind o existenta comuna in care dualitatea sexuala comuna isi gaseste expresia ultima.[4]

  Relatia dintre sot si sotie este sigura si confera implinirea aspiratiilor amandurora, cand acestia isi indeplinesc rolurile si isi respecta juramintele.  Multe casatorii esueaza din pricina infidelitatii unuia dintre parteneri. Fidelitatea sexuala constituie pilonul esential al relatiei matrimoniale.  In aceasta lucrare as dori sa abordez aceasta chestiune in contextul ei relational.  Voi prezenta cateva argumente care invedereaza conceptia conform careia fidelitatea sexuala constituie conditia sine qua non a mariajului incununat cu succes.  De asemenea, fiind consecvent argumentelor prezentate ulterior, voi argumenta impotriva infidelitatii.  Argumentatia mea este in intregime inveterata intr-o perspectiva crestina conservatoare. 

 

Originea istorica a casatoriei crestine

In primul mileniu al istoriei crestine, casatoria, atat cea crestina cat si cea pagana, era perceputa exclusiv in termenii legamantului.  Ulterior, in diferite circumstante, casatoria crestina a fost abordata prin prisma ideii de ‘contract’.[5]  Pentru lumea iudeo-crestina, mariajul este profund inradacinat in poruncile decretate pe Muntele Sinai. 

Nota dominanta a legamantului mozaic este fidelitatea.  Legamantul mozaic nu detine monopolul accentului pus pe fidelitate.  In legamintele hetite, fidelitatea ocupa un rol central in ce priveste relatiile sociale.  In legamintele hitite relatia dintre doua persoane prinse intr-un legamant era de rege si supus, domn si slujitor.  In legamantul de pe Sinai relatia erea aceea dintre creator si creatie, domn si slujitor, rascumparator si rascumparat.[6]

In vremurile profetice ale Vechiului Testament, un nou tip de relatie a inceput sa capete contur.  Fidelitatea continua sa ramana definitorie pentru legamantul mozaic, dar noutatea consta in intelegerea acestuia in termenii casatoriei: un legamant al dragostei neclintite si al fidelitatii.  Yahweh era perceput drept mirele/sotul lui Israel, mireasa/sotia  Lui aleasa (Isaia 54:5).[7]  Israel si-a dovedit necredinciosia fata de termenii legamantului, dar in pofida acestui fapt Yahweh i-a ramas intotdeauna credincios (Isaia 54:6-8)  

Profetul Osea s-a prevalat de analogia relatiei dintre sot si sotie. Yahweh era perceput de catre Osea drept un sot gelos, iar Israel era portretizat in rolul unei sotii necredincioase.  In urma tradarii, Yahweh a fost dispus sa ofere iertare si printr-un nou legamant sa refaca relatia cu Israelul (Osea 2:16-20).

Cu 300 de ani dupa Osea, profetul Maleahi (500-450 i.Hr.) adopta descrierea legamantului mozaic in termenii casatoriei.  Termenul ‘legamant’ a fost aplicat mariajelor evreiesti.  Maleahi mentioneaza necredinciosia lui Israel. El evidentiaza infidelitatea evreului fata de sotia sa drept motivatie pentru refuzul lui Dumnezeu de a accepta jertfele israelitilor.[8] (Maleahi 2:14-15)

Cartea Tobia (scriere Apocrifa) prezinta un exemplu oportun pentru evidentierea importantei legamantului casatoriei.  In rugaciunea sa, rostita in intimitatea camerei nuptiale, Tobia primeste inspiratie de la casatoria primului cuplu –Adam si Eva. 

“Binecuvantat fi Tu, Doamne, Dumnezeul parintilor nostrii…

Tu l-ai intocmit pe Adam si i-ai daruit-o pe Eva ca sotie, ca ajutor si ca sprijin.

Din ei se trage rasa umana.

Tu ai spus: “Nu este bine ca omul sa fie singur;

Sa ii facem un ajutor potrivit asemenea lui…”

Si acum o, Doamne, eu nu o iau pe sora aceasta a mea datorita poftei,

ci din sinceritate,

Ajuta-ma sa capat indurarea Ta si sa pot imbatrani impreuna cu ea,

Si ei au spus impreuna: “Amin!”

Apoi s-au dus sa petreaca noaptea impreuna.” (Tobia 8:5-9)

 

Comentand aceasta rugaciune, Palmer Paul F. afirma ca “legamantul de fidelitate poate fi exprimat in diverse forme: ‘la bine si la rau’, ‘pana cand moartea ne va desparti.’“  Poezia contine pasaje de frumusete inegalabila si simplitate remarcabila: “Ajuta-ma … sa pot imbatrani impreuna cu ea.”[9]

            Noul Testament de asemenea plaseaza casatoria in contextul fidelitatii.  Domnul Isus insusi se revendica drept aparatorul legamantului casatoriei si dusmanul redutabil al divortului (Marcu 10:11).  El nu a folosit in mod direct termenul ‘legamant,’ dar prin repudierea divortului El sugereaza idealul arhetipal al statutului de legamant al casatoriei.  Dumnezeu este atat martorul si garantul casatorie, cat si autorul acesteia (Matei 19:6).

            Apostolul Pavel isi insuseste perspectiva Domnului Isus asupra casatoriei: abordarea acesteia sub forma de legamant.  Pavel nu a utilizat niciodata termenul de legamant cu referire la casatorie, dar a accentuat caracterul indisolubil al acesteia.  De asemenea, Pavel evidentiaza egalitatea dintre sot si sotie in ce priveste drepturile maritale[10] (1Cor. 7:10-11).

In epistola catre Efeseni (5:21-32), Pavel elaboreaza analogia relatiei dintre Cristos si biserica, precum si cea dintre sot si sotie.  Cristos isi manifesta dragostea rascumparatoare fata de mireasa Lui – Biserica, iar aceasta isi exprima obedienta fata de El.  Aceasta este paradigma demna de urmat de catre sotii crestini, sugerata de catre Pavel.

 

Motive pentru fidelitate sexuala

Motivele pe care le voi dezbate ulterior sustin punctul de vedere conform caruia fidelitatea sexuala constituie un subiect indubitabil pentru crestini.  O parte din aceste principii se aplica tuturor cuplurilor, o alta parte se aplica in exclusivitate numai crestinilor, deoarece acestea sunt sustinute de Biblie, care nu este acceptata de necrestini. 

 

I.  Ascultare fata de Biblie

Orice crestin care doreste sa ia Biblia in serios va realiza in mod clar faptul ca Biblia interzice infidelitatea sexuala.  In lista celor 10 porunci Dumnezeu a inserat una care cere comunitatii ca activitatea sexuala sa se desfasoare in exlusivitate intr-un cadru familial.  “Sa nu preacurvesti” (Exod 20:14).  Porunca era destinata tuturor israelitilor, barbati si femei deopotriva.  Si porunca este valabila  pentru toti crestinii, pentru ca cele zece porunci sunt o parte intrinseca a “Bibliei crestine.” 

In cartea Proverbe fidelitatea sexuala este aparata cu tarie (Prov. 5:15-17).  Paul A. Cruger observa ca aceasta alegorie este intemeiata pe distinctia dintre proprietatea privata si cea comunafantana ta (v.15) versus izvoarele si canalele de apa din pietele de obste (v. 16); apa care iti apartine tie in exclusivitate (v. 17) in opozitie cu aceea din piete care apartine strainilor (zarim, v.17).[11]  

            In perioada Vechiului Testament fantanile apartineau proprietaii private (Isaia 36:16).  Pe de alta parte, raurile din pietele de obste (v.16) simbolizeaza proprieteatea comuna la care are acces toata lumea.  Contextul in care este plasata aceasta metafora abordeaza tema fidelitatii si cea a puritatii sexuale.  Pasajul acesta (impreuna cu multe altele) sustine conceptia conform careia Biblia condamna infidelitatea sexuala. 

Noul Testament de asemenea sustine fidelitatea in casatorie si isi indeamna cititorii sa actioneze in conformitate cu poruncile acestuia.  Pentru soti cuvintele Domnului Isus arata spre necesitatea puritatii nu numai a trupului dar si a inimii.  (Matei 5:27-28).  Pentru soti Isus stabileste standardul in afirmatia Sa plina de clementa pe care o face fata de persoana prinsa in adulter care a fost adusa in fata Lui de catre invatatorii Legii si de catre farisei. “Nici eu nu te osandesc,” a declarat Domnul Isus. “Du-te si sa nu mai pacatuiesti!” (Ioan 8:11).  Apostolul Pavel in prima scrisoare catre Corinteni de asemenea pledeaza pentru fidelitate si curatie (1Cor. 6:18-20).  Toate aceste exemple sustin loialitatea in casatorie si dedicarea reciproca a sotilor.  Biblia nu permite sub nici o forma infidelitatea sexuala.  Daca aceasta Carte trebuie considerate drept Constitutia crestinilor, atunci ea trebuie respectata.  Ascultarea fata de Cuvantul scris al lui Dumnezeu constituie motivul primordial pentru fidelitatea sexuala, cel putin in cazul crestinilor.  Chiar daca acest argument pare rezonabil pentru aceia care recunosc autoritatea Bibliei in comportamentul lor, el nu constituie un argument convingator pentru cei care nu cred Biblia.  Pentru cei din a doua categorie trebuie prezentate alte argumente. 

 

II.  Copiii au nevoie de stabilitate pentru propria lor dezvoltare

Cerinta ca parteneriatul sexual sa fie pe durata vietii celor doi poate fi justificata pe baza faptului ca copii nascuti in urma acestei unitati beneficiaza de stabilitate pentru propria lor dezvoltare.  Dezvoltarea psihologica a copilului, care este obligat sa traiasca intr-o familie divizata din cauza infidelitatii parintilor, este puternic afectata.  Cu cativa ani in urma am ascultat relatarea unui pastor din Romania.  In timpul anilor de liceu el avea un coleg care era foarte inteligent si silitor.  Baiatul avea o situatie buna la invatatura si era apreciat de toti colegii lui.  In timpul ultimului sau an de liceu s-a intamplat ceva straniu.  Acest baiat alta data bun si sarguincios devenise acum apatic si nepasator fata de studiu si de cerintele scolii.  Imbracamintea sa nu mai era curata si calcata, se izolase si isi indeparta-se prietenii.  Intr-o zi cel ce avea sa devina pastor s-a apropiat de el si a incercat sa ii vorbeasca.  Baiatul si-a deschis inima si a marturisit colegului sau ce se intamplase.  Parintii lui treceau printr-un proces de divort din pricina infidelitatii. Comportamentul lor si atmosfera creata in familie i-au mahnit sufletul si au afectat convingerile sale despre viata de familie. 

Comportamentul parintilor impreuna cu distrugerea loialitatii nu numai ca influenteaza negativ dezvoltarea psihologica a copilului, dar in mod inevitabil constituie un exemplu moral nefavorabil fata de perceptia copilului asupra vietii de familie.  Exista o diferenta neta intre copiii care au crescut intr-o familie sanatoasa si cei care au crescut intr-o familie divizata, ruinata de infidelitatea parintilor.

In multe cazuri, abuzul este o consecinta a imoralitatii parintilor.  Este un fapt arhi

cunoscut: o copilarie abuzata va genera un parinte abuziv.  Daca loialitatea este inteleasa de catre parinti ca fiind mai mult decat o obisnuinta, atunci ei vor realiza implicatiile datoriei lor de a-si proteja copiii fata de un mediu familial alterat, viciat de infidelitate.

 

III. Activitatea sexuala abuziva exercitata pe cale egoista si neglijenta distruge capacitatea unei persoane de a intretine relatii personale autentice.

Relatia dintre sot si sotie este certificata prin unirea lor “in trup.”  Aceasta unitate implica fiinta lor intreaga.  De asemenea, aceasta unitate afecteaza si personalitatea lor.  Din ziua castoriei sotul si sotia devin una—un trup, o familie—si relatiile lor viitoare depind de devotamentul si loilitatea lor fata de relatia lor de casatorie.  Sherwin Bailey face urmatoarea remarca:

“Cu toate ca unitatea “intr-un singur trup” este o unitate fizica stabilita prin contactul sexual… ea implica in acelasi timp intreaga fiinta, afectind intens personalitatea.  Este unitatea la care barbatul si femeia participa cu toata fiinta lor.  In cadrul acesteia, ei devin o noua si o distincta unitate, total diferita si aparte de orice alta forma de unitate umana, cum ar fi familia sau rasa; ca sa ia fiinta ‘un trup’ o persoana trebuie sa-si lase tatal si mama.”[12]

Raportul prezentat la Consiliul Britanic al Bisericilor afirma ca acest concept al trupului ca agent, prin care iubirea este in mod constant reinnoita si adanc exprimata, este una dintre cele mai mari contributii ale crestinismului la relatiile umane.[13]

            Daca mariajul nu este vazut ca o unitate intima si loiala dintre doua persoane angajate intr-un legamant, atunci relatia lor este puternic afectata de imoralitate.[14]  Intr-adevar, cand relatia fizica dintre sot si sotie merge bine, iubirea este in mod constant reinnoita.  In momentul in care intervine infidelitatea, relatia este distrusa.  Dragostea intima dispare, iar consecintele infidelitatii sexuale afecteaza ambii parteneri. 

James Nelson vede infidelitatea drept cauza rupturii legaturilor de credinciosie, onestitate, incredere si devotament dintre soti.[15]  Daca aceste legaturi sunt distruse, relatia personala autentica este distrusa si legamantul de casatorie este de asemenea distrus.  Pentru a-si mentine nestirbit legamantul casatoriei, sotii trebuie sa priveasca la modul cel mai serios conditia fidelitatii si nu trebuie sa uite ca actul lor de unire trupeasca serveste drept confirmare rituala a dezvoltarii emotionale din cadrul relatiei lor matrimoniale.[16]  Implicarea unuia dintre soti in relatii extraconjugale va cauza lipsa devotamentului celuilalt sot fata de legamantul casatoriei.

Practicarea fidelitatii de catre cei doi parteneri in relatia de casatorie ii ajuta sa aiba un voiaj matrimonial plin de succese si in siguranta.  Potrivit lui James Nelson fidelitatea contine cateva elemente care pot proteja relatia de casatorie si care o pot pastra in siguranta. 

…[fidelitatea] este devotamentul sentimental al intimitatii fizice si emotioanale fata de partener; inseamna preocupare pentru dezvoltarea si implinirea personalitatii fiecaruia dintre cei doi; este o dedicare in vederea dezvoltarii relatiei conjugale in sine; aceasta cere onestitate, transparenta si incredere; implica dorinta de deschidere  fata de partener pana in cele mai mici detalii, acceptand riscul unei posibile suferinte viitoare; presupune si sinceritate in ce privesc relatiile secundare ale intimitatii emotionale si potentialitatea exprimarii genitale ale acestora, dar cu conditia existentei unei relatii primordiale de casatorie.[17]

 

In mentinerea unei adevarate relatii de casatorie nu trebuie neglijate aceste elemente ale fidelitatii, ele fiind valabile atat pentru crestini cat si pentru necrestini.  Folosirea gresita a interactiei sexuale (intr-un mod egoist) demonstreaza infidelitatea sotului implicat si distruge increderea si speranta celuilalt sot, care este devotat unei relatii de incredere.

 

IV.  Fidelitatea sexuala previne raspandirea bolilor venerice

            Exista riscul transmiterii anumitor boli prin persoanele implicate in relatiile extraconjugale.  De asemenea, foarte multe infectii sunt transmise pe cale sexuala, datorita unei largi varietati de comportament sexual—sex oral/genital, sex oral/anal, sex anal/genital—cu parteneri multipli.[18]  Este cunoscut faptul ca bolile venerice sunt cauzate de germenii transmisi cel mai frecvent, daca nu chiar in mod absolut, in timpul contactului sexual cu partenerii din afara cuplului marital.  In trecut au existat doua boli care au retinut atentia clinicilor—sifilis si gonoreea (blenoragia).  Astazi lista a crescut la peste 20 de boli infectioase transmise pe cale sexuala.  Herpesul genital, SIDA (sindromul imuno-deficitar

dobandit) si chlamidia care este in capul listei.[19]   In Statele Unite bolile transmise pe cale sexuala au atins un nivel epidemic.

 

Unul din patru americani intre varstele de 15 si 55 se presupune ca va contacta o boala transmisibila pe cale sexuala la un anumit moment in viata.  Potrivit Asociatiei Americane de Sanatate Sociala, zilnic apar 27.000 de cazuri noi.  10 milioane de oameni viziteaza doctorii si cabinetele medicale in fiecare an pt tratarea bolilor venerice (BV), care acum insumeaza mai mult de $2 bilioane in ingrijirea medicala anuala.[20]

 

In majoritatea cazurilor, cei ce studiaza bolile transmise sexual nu ofera prea multe solutii in prevenirea acestor boli.  Monogamia este cea mai buna protectie impotriva bolilor venerice, fiind  recomandata de consilieri, doctori si pastori.  Fidelitatea fata de partenerul de casatorie este cel mai bun mod de prevenire a bolilor transmise sexual.  Oricine intretine relatii sexuale extraconjugale se afla intr-o situatie riscanta.  “Bolile venerice (BV) nu recunosc religia sau crezul moral al unei persoane, ci doar actiunile acesteia.  Asa cum a afirmat un cercetator, ‘Daca nu esti un monogam pentru toata viata, cu un partener monogam, atunci esti in pericol.  Riscul creste direct proportional cu gradul de promiscuitate.’”[21]

            Trebuie sa ne reamintim ca Dumnezeu are un mod unic de a ne faca sa culegem ceea ce am semanat.  Suferinta, durerea si rusinea pe care le experimenteaza cei care contacteaza BV este pretul pe care ei trebuie sa il plateasca pentru alegerea facuta in vederea unei activitati sexuale necontrolate sau a infidelitatii fata de partenerul lor de viata. Dumnezeu a intentionat ca relatiile sexule sa se desfasoare in intimitatea unei legaturi de casatorie.  Facand asa, El ne-a pregatit un mediu in care noi sa putem experimenta liberatea sexuala in adevaratul sens al cuvantului.[22]

            BV nu numai ca afecteaza prin infidelitatea celor doi soti sanatatea si relatiile de casatorie, dar si pe cea a copiilor lor.  Sifilisul, de exemplu, “poate fi transmis copilului in timpul sarcinii, care va suferi o serie de handicapuri.  In mod asemanator, in cazul gonoreei, copilul poate contacta gonoree oftalmica, in trecerea lui prin canalul pelvian.”[23]  Un copil nascut orb sau malformat ca rezultat al modului de viata al parintilor (ei au fost cei care au ales sa intretina astfel de relatii care raspnadesc BV), este un exemplu viu, desi distorsionat, a ceea ce inseamna libertatea sexuala a omului.[24]

            Fiinta umana este capabila sa conserve si sa perpetue viata potrivit cu ceea ce Dumnezeu a intentionat de la inceput.  Faptul ca omul are mari abilitati este declarat chiar si de Shakespeare in Hamlet:

            What a piece of work is man! How noble in reason!

            How infinite in faculty! In form, in moving,

how express and admirable! In action how like an angel!

In apprehension how like a god!

Pe de alta parte cuvintele lui Sigmund Freud pot fi adaugate celor spuse de Shakepeare.  “nimeni care asemenea mie invoca pe cei mai rai dintre demonii pe jumatate imblanziti, care salasluiesc in pieptul omului si cauta sa se lupte cu acestia nu se poate astepta sa iasa din lupta nevatamat.”[25]

            Pentru ca omul are inclinatie catre pacat, el face lucruri care sunt pacatoase prin natura lor.[26]  Omul actioneaza asa pentru ca a fost creat cu o vointa libera.  Omul poate alege sa traiasca o viata morala sau imorala.  Omul a fost creat cu capacitatea de a spune da sau nu raului.  “Dumnezeu nu putea sa fie Dumnezeu si Suveran daca l-ar fi creat pe om cu ceva mai putin decat capacitatea de a spune NU binelui.”[27]  Rezultatul acestui fapt este pacatul uman in toate formele lui.  Consecintele pacatului sunt dureroase si dezastruoase.  BV vazute in acest context pot fi prevenite printr-o relatie sexuala dedicata a sotilor in casatorie.  Facand asa ei isi vor putea pastra sanatatea, viata copiilor lor si il vor onora pe Dumnezeu si poruncile Lui.

 

V.  Fidelitatea sexuala este importanta pentru ca ea este necesara dragostei

            Un alt motiv important sa fie mentionat in dezbaterea fidelitatii sexuale este faptul ca aceasta slujeste dragostea.  Sexualitatea noastra este mijlocul prin care noi suntem atrasi de altii si doriti de altii.  Semnificatia morala a fidelitatii sexuale depinde de adevarul principiului conform caruia sexualitatea umana este creata (in parte) pentru dragoste.[28]  Actul sexual este o cale de a spune celuilalt: “Tu si numai tu contezi pt mine.  Si eu iti demonstrez aceasta dedicare prin faptul ca impartasesc aceasta profunda placere numai cu tine.”[29]

            Sotul si sotia sunt destinati ca sa experimenteze relatia numita ‘un trup’.  Acest gen de relatie nu este posibil de infaptuit fara sentimentul dragostei.  Unitatea bazata pe dragostea dintre sot si sotie poate fi cunoscuta de catre cei doi prin daruirea si acceptarea intimitatii sexuale.  Patricia B. Jung afirma ca daruirea sexuala reciproca ii face pe oameni sa experimenteze dragostea altuia ca si dragostea de sine—a experimenta propriu zis placerea altuia ca pe cea proprie.[30]  De asemenea, ea continua spunand ca prin unitatea creata “intr-‘un singur trup’ noi gustam acea incantatoare comuniune pentru care am fost creati.”[31]

            Exista doua cai prin care Dumnezeu ne atrage in relatii de intimitate unul fata de celalalt: dorinta noastra pentru placerea sexuala si dorinta erotica pentru persoana iubita.[32]  Sexul de ocazie nu ofera posibilitatea de a experimenta intimitatea gasita intr-o relatie de casatorie dintre un barbat si o femeie.  Daca este acceptat principiul care sustine ca sexualitatea umana este destinata pentru dragoste, atunci fidelitatea sexuala este inteleasa propriu-zis.  In caz contrar, nu este posibil ca sa evaluezi relatiile sexuale extraconjugale si sa aperi fidelitatea sexuala. 

            O relatie de casatorie implica un angajament bazat pe dragoste reciproca.  Acolo unde este dragoste trebuie sa fie si angajament, iar acolo unde este angajament trebuie sa fie si fidelitate.  In relatiile sexuale extraconjugale legatura dintre dragoste si fidelitate nu functioneaza deoarece nu exista angajament.  Daca aceasta observatie este acceptata atunci se poate spune ca fidelitatea este conditionata de dragoste si ca dragostea duce spre fidelitate. 

            Fidelitatea serveste drept process de invatare al dragostei.  Fidelitatea este necesara deoarece, desi noi suntem creati sa iubim, noi nu suntem nascuti a fi iubitori ideali si de aceea trebuie sa invatam cum sa iubim.[33]  Dragostea adevarata implica mai mult decat dragostea sexuala (erotica).  Aceasta se manifesta prin dedicare, compasiune, angajament si sacrificiu pentru cealalta persoana (daca este necesar). 

            James B. Nelson declara ca mariajul este legatura intima si plina de incredere a doua persoane unite si angajate in legamant.[34]  Relatia dintre un sot si sotie este comparata in Efeseni 5:21-23 cu relatia dintre Cristos si Biserica.  Sotilor li se cere sa-si iubeasca sotia asa cum Cristos si-a iubit Biserica.  Genul acesta de dragoste denota fidelitate.  Aceasta ilustreaza o unitate spirituala a unui grup, fiecare din ei traind pentru celalalt.  In ce priveste legamantul dintre Cristos si biserica, promisiunea fidelitatii este fundamentala, iar sursa acesteia este dragostea.[35]

            Dragostea adevarata constituie o experienta coplesitoare.  Ea ar trebui sa consfinteasca mediul in care barbatul si femeia se manifesta in deplinatatea conditiei umane ca persoane responsabile care dau socoteala de actiunile pe care le fac.[36]  Acesta a fost modelul original consacrat de Dumnezeu.  In cartea Geneza Dumnezeu este Acela care a adus-o pe Eva la Adam si totodata Lui ii apartine ideea casatoriei.  El este Cel care i-a creat pe cei doi destinati unul pentru celalalt si le-a harazit darul dragostei sexuale.  Tot El

 

 

este Cel ce asteapta ca ambii parteneri sa participe in mod egal si bazati pe dragoste la intimitatea relatiei de casatorie.

            Monogamia sexuala este o ceremonie a placerii care reuseste sa transceada indoielile persistente referitoare la participarea deplina a ambilor parteneri in relatia de casatorie.[37]  Fletcher argumenteaza ca fidelitatea este o nevoie.  “Nu in mod surprinzator, intr-o lume in care contactul sexual e la discretie, fidelitatea devine o nevoie crescanda.”[38]  Fidelitatea trebuie perceputa ca fiind mai mult decat o nevoie.  Ea trebuie considerata drept o datorie a fiecaruia dintre soti, o datorie bazata pe dragoste si angajament.  Cand datoria aceasta nu este indeplinita relatia de casatorie nu are nici o perspectiva. 

William Fitch in cartea sa Christian Perpsectives on Sex and Marriage afirma ca fidelitatea unuia fata de celalalt constituie virtutea suprema in casatorie.  Pentru el fidelitatea reciproca este in mod inextricabil legata de adevarata dragoste in cadrul unei unitati pe deplin realizate.[39]  Dragostea sotilor in entuziasmul si in amploarea sa de la inceput imbratiseaza fidelitatea absoluta, spune Fitch.  Fidelitatea absoluta include fidelitatea sexuala si inseamna daruire: permanenta si totala—gandurile, viata, trupul si tot ceea ce ii apartine cuiva.  Aceasta este fidelitatea autentica.[40]  Sursa daruirii in casatorie este dragostea iar modelul acesteia il constituie dragostea lui Cristos pentru Biserica Sa.  Este arhicunoscut faptul ca fidelitatea lui Cristos pentru Biserica Sa nu esueaza.  Fidelitatea sotilor trebuie sa fie la fel.

 

 

 

 

VI.  Binecuvantarile rezultate in urma unei casatorii bazate pe dedicarea reciproca a sotilor

            Una dintre binecuvantarile cele mai importante ale unei relatii de casatorie bazate pe fidelitate o constituie siguranta psihica si fizica care rezulta din aceasta exclusivitate.  Relatiile sexuale promiscue pot produce boala si chiar moarte.  Bolile transmisibile pe cale sexuala apar in cazul indivizilor cu parteneri sexuali multipli.  In cazul respectarii fidelitatii sexuale nu se poate vorbi despre aceste consecinte catastrofale. 

            Din punct de vedere psihologic relatia de casatorie poate fi afectata de infidelitate.  Tradatorul si persoana inselata sunt predispusi la frustrare si neincredere, la dezintegrarea pesonalitatii si neimplinire.  Cand oameni practica relatii sexuale extraconjugale doar de dragul placerii, fara a avea un angajament marital, “acestia pur si simplu desfasoara o diabolica, efemera si superficiala parodie a casatoriei, care produce dezintegrarea personalitatii si lasa in urma un sentiment profund inradacinat de frustrare si neimplinire—desi s-ar putea ca acest sentiment sa nu fie constientizat si realizat vreodata.  Un lucru odata facut, e bun facut.”[41]

            O a doua binecuvantare rezultata dintr-un legamant de casatorie este increderea care se cladeste intre cei doi parteneri.  O casatorie crestina trebuie sa fie intemeiata pe incredere.  Exista multe cai prin care increderea se poate pierde intr-o relatie de casatorie.    Una dintre ele este infidelitatea sexuala.  Atunci cand are loc adulterul, partenerul inselat isi pierde increderea in partenerul de casatorie.  Chiar daca relatia este recladita si casatoria salvata, increderea nu va mai fi la fel.[42]  Acolo unde se pune accent pe fidelitatea sexuala, increderea dintre cei doi parteneri mentine relatia de casatorie sanatoasa si sigura. 

            A treia binecuvantare care rezulta dintr-o casatorie plina de devotament este caminul celor doi.  Sunt multi care au o casa mare, dar nu au un camin.  Acestia impartasesc o cladire, dar nu o familie.  Probabil acestia cunosc comfortul posesiunilor materiale, dar nu cunosc ce inseamna implinirea conferita prin relatia de casatorie.  In multe cazuri, unul dintre motivele lipsei acestei binecuvantari o constituie infidelitatea sexuala. 

Relatiile sexuale extraconjugale nu sustin perceperea crescanda a sotilor a ceea ce inseamna casatoria si asupra fericirii pe care aceasta o poate aduce. 

Daca cei doi sunt sot si sotie, actul intreprins constituie un act si o promisiune de dragoste…  o distilare si o concentrare a insemnatatii vietii comune—sau asa ar trebui sa stea lucrurile, daca acestia cresc in cunostinta insemnatatii casatoriei. Dar prin actul prostitutiei si al adulterului de ocazie, barbatul si femeia isi declara adevarata lor natura si devin uniti intr-o comuna iresponsabilitate si o legatura prost inteleasa… [si] tratarea in mod continu a fiintelor umane ca mijloace ale implinirii personale va duce in cele din urma  la diminuarea capacitatii de a intretine relatii autentice de orice fel.[43]

 

Intimitatea umana implica mintea si spiritul si nu doar trupul.[44]  Daca cineva doreste sa aiba doar o relatie intima in trup, atunci relatiile sexuale reprezinta singurele nevoi ale acelei persoane.  Dar daca cineva vrea sa aiba o autentica relatie intima umana (care implica mintea si spiritul), trebuie ca in relatia de casatorie acea persoana sa practice si fidelitatea sexuala.  Aceasta (fidelitatea sexuala) este o obisnuinta sentimentala, care se formeaza prin repetarea tainica a credinciosiei.[45] Procedand astfel, sotii isi exprima aprecierea fata de Dumnezeu, care a creat faptura umana si a institutionalizat casatoria.  Prin fidelitatea sexuala manifestata in cadrul casatoriei, Dumnezeu este onorat, iar sotii devin beneficiarii binecuvantarilor Sale. 

            Ultima binecuvantare pe care doresc sa o mentionez este asigurarea mostenirii vietii vesnice.  Exista foarte multe pasaje in Biblie care vizeaza pacatul imoralitatii sexuale.  Unele dintre acestea scot in evidenta ca acest pacat impiedica dobandirea vietii vesnice.  Apostolul Pavel in scrierile sale catre biserica din Corint afirma ca cei care se fac vinovati de adulter nu vor intra in imparatia lui Dumnezeu (I Corinteni 6:9-10). Apostolul Ioan, in Cartea Apocalipsa, impartaseste acelasi punct de vedere ca si apostolul Pavel (Apoc. 22:14-15).  Cred ca, atat Ioan cat si Pavel, au fost inspirati in tratarea subiectului despre imoralitate de catre Domnul Isus Cristos.  In Evanghelia lui Matei, in dialogul cu tanarul bogat, Domnul Isus afirma ca o conditie ca sa “intri in viata” este ca sa asculti poruncile.  “…Daca vrei sa intri in viata, asculta poruncile… Nu ucide, nu comite adulter, nu fura, nu marturisi stramb, cinsteste pe tatal si pe mama ta si iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” (Matei 19:17-18).[46]

            Cuplurile care practica fidelitatea sexuala experimenteaza nu numai binecuvantari pamantesti si fericire conferite prin relatia de casatorie, dar ele pot spera ca intr-o zi vor fi bine primite in imparatia lui Dumnezeu, ca sa mosteneasca viata vesnica, pentru ca si-au pastrat credinta asa cum o declara Biblia, Biserica si legile nescrise ale moralitatii umane si ale eticii.

 

Concluzie

 

            “Iubirea este atributul cel mai maret al sufletului uman, iar fidelitatea este cea mai nobila progenitura a iubirii.”[47]  Fidelitatea trebuie practicata de catre toate cuplurile.  Scopul tratarii acestui subiect a fost sa prezinte cateva motive, care sa sprijineasca ideea conform careia fidelitatea sexuala este necesara pentru o relatie de casatorie binecuvantata.  Fidelitatea in casatorie bazata pe dragoste joaca un rol de o importanta vitala.  Dimensiunea devotionala a fidelitatii cere mai mult decat evitarea tradarii partenerului.  Aceasta conditie suplimentara este exprimata in parte in ritualuri de atasament si devotiune.[48]

            Fidelitatea sexuala, daca este inteleasa si practicata, poate crea o relatie maritala puternica intre soti si poate oferi un climat adecvat pentru cresterea copiilor.  Fidelitatea trebuie sa fie ancorata in angajamentul facut de sot si sotie la inceputul voiajului marital si trebuie mentinuta prin dragostea reciproca.  De asemenea, fidelitatea trebuie practicata pentru ca este poruncita de Dumnezeu (Evrei 13: 4), Creatorul fiintei umane si al casatoriei. 

            Relatia intima a unui cuplu casatorit reflecta conditia mariajului acelui cuplu.  Fidelitatea este dovada angajamentului lor, iar dragostea adevarata este mijlocul prin care opereaza ea.  Sotii, care isi sunt credinciosi unul altuia, il onoreaza pe Dumnezeu prin relatia lor si in trupul lor. 

 

 

 

 

 

 

 


 

[1] Hasings James ed. Encyclopaedia of Religion and Ethics (New York: Charles Scribner’s Sons, 1955), 184.

[2] Bailey Sherwin, Common Sense About Sexual Ethics: A Christian View (New York: Macmillan, 1962), 115.

[3] Nelson James B., Embodiment (Minneapolis, MN: Augsburg Publishing House, 1978), 136.

[4] Ibid.

[5] Palmer, Paul F., “Christian Marriage: Contract or Covenant?”, Theological Studies, 33, 1972,

p. 617.

[6] Ibid., 619.

7 Ibid.

 

[8] Ibid., 620.

[9] Ibid., 622.

[10] Ibid., 624.

[11] Kruger Paul E. “Promiscuity or Marriage Fidelity? A Note on Proverbs 5:15-18)” Journal of Northwest Semitic Languages 13:61-68, 1987.

[12]Bailey, Sherwin, Sex and Morality: A Report Presented to the British Council of Churches, October 1966 (Philadelphia: Fortress Press, 1966), 47.  

[13]  Ibid.

[14] Nelson, James B., op. cit., 139.

[15] Ibid., 148.

[16] Fletcher, George P. Loyalty: An Essay on the Morality of Relationships (Oxford: Oxford University Press, 1993), 76.

[17] Ibid., 148.

[18] Rosen, Efrem and Estelle, Weinstein. Sexuality Counseling: Issues & Implications (Pacific

Grove, CA: Brooks/Cole Publishing Company, 1988), 274.

[19] Ibid.

[20] Ibid., 276.

[21] Josh McDowell & Dick Day, Why Wait? (San Bernardino, CA: Here’s Life Publishers, 1987),

205.

[22] Ibid., 204.

[23] Fitch William, Christian Perspectives on Sex and Marriage (Grand Rapids, MI: William B. Eerdmans publishing Company, 1971), 172.

[24] Ibid., 174.

[25] Sigmund Freud in Fitch, William op.cit., 175.

[26] Fitch William op.cit., 175.

[27] Ibid.

[28] Patricia Beattie Jung. “Ä Case for Sexual Fidelity,“ Word & World, 14:115-124 Spring, 1994,

116.

[29] Fletcher, George P. op.cit., 76.

[30] Ibid.

[31] Ibid., 117.

[32] Ibid.

[33] Ibid., 118.

[34] Nelson James B., op.cit., 139.

[35] Ibid., 140.

[36] Bailey Sherwin op.cit., 114.

[37] Fletcher, 76.

[38] Ibid.

[39] Fitch, William. Christian Perspectives on Sex and Marriage (Grand Rapids, MI: William B. Eerdmans Publishing Company, 1971), 196.

[40] Ibid., 197-8.

[41] Nelson James B. op.cit., 137.

[42] Clingenpeel Mike. “The Virtues of Sexual Fidelity need to be Discussed” Biblical Recorder  

Oct. 16, 1998.

[43] Nelson James B. op.cit. 137.

[44] Clingenpeel Mike. op.cit.

[45] Ibid.

 

[46] Aceste afirmatii nu contravin ideii de mantuire a fiintei umane prin Isus Cristos.  Mantuirea nu este rezultatul faptelor noastre.  Acestea doar reflecta prezenta credintei cuiva.  Credinta adevarata in Cristos presupune excluderea pacatului imoralitatii din viata crestinului.  

[47] McKay, David O. in The LDS Daily-wool Archive-Fidelity. http://www.Idscn.om/wool/fidelity.shtml

[48] Fletcher, George P., op.cit., 77.