CONSTITUTIA BISERICII
BAPTISTE „SOVEREIGN GRACE (HARUL
SUVERAN)
PREAMBUL
Noi,
membrii Bisericii Crestine Baptiste “Sovereign Grace”, intemeiem si adoptam
astfel urmatoarele articole ca si constitutie careia noi si toti membrii, in
cele ce urmeaza, ne obligam de bunavoie prin legamant sa i ne supunem.
ARTICOLUL I
– NUME
Numele
acestei adunari locale va fi Biserica Baptista « Sovereign Grace »
(Harul Suveran), care se afla situata in
ARTICOLUL II
– SCOPUL
Scopul
Bisericii Baptiste ”Sovereign Grace”, in dragoste si ascultare de Mantuitorul si
capul legamantului sau, Domnul Isus Hristos, este de a se inchina Dumnezeului
triunic in duh si in adevar (Ioan 4:24) prin staruirea neclintita, ferma in invatatura
apostolilor, in legatura frateasca, in ascultarea poruncilor si in rugaciune
(Fapte 2:42), care presupune ca membrii sa se stranga laolalta (Evrei 10:25)
pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire (Ef. 4.12), iar
prin aceasta lucrare de slujire cei alesi sa poata fi mantuiti (2 Tim. 2:10,
Ioan 17:2, Mat. 28:18-20) si pentru ca membrii acestei biserici, atat in mod
individual cat si colectiv, printr-o exercitare corespunzatoare a darurilor
spirituale (1 Cor. 13, Rom. 12:6) acordate de Dumnezeu in mod suveran la nasterea
din nou (1 Cor 12:13, 18) sa fie ziditi in unitatea credintei (Efes 4:13) si
evlaviei (Tit 1:1), sa spuna adevarul in dragoste (Efes.
ARTICOLUL
III – MEMBRALITATEA
1. Competente
a.
Calitatea de membru al bisericii. Membralitatea
Bisericii Baptiste “Sovereign Grace” consta in credinciosi nascuti din nou
(Ioan 3 :3, Tit 3 :5) care :
(1) Au marturisit in mod public ca Isus Hristos este Domnul si Mantuitorul
lor prin actul botezului. Convingerea doctrinara a Bisericii Baptiste « Sovereign
Grace » este aceea ca botezul se acorda credinciosilor doar o singura data,
ca act de cult al bisericii, si ca modalitatea biblica de realizare a botezului
este prin scufundare sau afundare in apa (Fapte 8:36-39a; Rom. 6:3-5).
(2) Inainteaza prezbiterilor o cerere tip de
membralitate elaborata de Biserica Baptista Sovereign Grace” semnata.
(3) Au incuviintarea unanima a prezbiterilor dupa
examinarea doctrinei si vietii lor crestine (iar daca vin de la alte biserici
asupra credintei si randuielii, precum si o scrisoare de recomandare sau un raspuns
favorabil la o scrisoare care cerceteaza pozitia lor fata de respectiva biserica).
(4) Sunt prezentati in mod oficial congregatiei in
cadrul adunarii din Ziua Domnului (duminica) imediat urmatoare acceptarii lor
de catre prezbiteri. Noii membri vor fi recunoscuti in mod personal de catre
adunare imediat dupa intalnirea bisericii, recunoastere simbolizata prin intinderea
catre fiecare a mainii drepte a fratietatii crestine.
(5) Orice persoana care este mantuita de Domnul
prin lucrarea Bisericii Baptiste „Sovereign Grace” si doreste sa devina membru
al acestei adunari, va fi primit ca membru imediat dupa indeplinirea actului
botezului realizat in cadrul bisericii si depunerea unei cereri de membralitate
semnata. In mod normal, noii credinciosi ai Bisericii baptiste „Sovereign Grace”
vor frecventa un curs de doctrina crestina imediat dupa convertirea lor. Desi
frecventarea acestui curs este destinata noilor credinciosi, aceasta nu
reprezinta o cerinta pentru a deveni membru al bisericii.
b. Dreptul
la vot
(1) Fiind incredintati ca Dumnezeu a stabilit ca
Hristos este capul barbatului, iar barbatul este capul femeii (1 Cor. 11:3) si
ca in adunare femeile trebuie sa invete in tacere cu toata supunerea si sa nu
dea invatatura sau sa se ridice desupra autoritatii barbatului (1 Tim 2:11-12;
1Cor 14:34-35), au dreptul si responsabilitatea de a vota in solutionarea
problemelor administrative ale bisericii, asadar, acei barbati membri ai
bisericii care sunt capi de familie sau care, desi nu sunt casatoriti, au implinit
varsta de 21 de ani. Aceasta biserica cere ca acesti barbati sa indeplineasca
conditiile mai sus enumerate pentru a fi membri ai bisericii, sa aiba varsta de
cel putin 21 de ani si sa indeplineasca urmatoarele cerinte pentru a fi
recunoscuti ca membri cu drept de vot ai acestei biserici:
(a) Sa manifeste roadele pocaintei in vietile lor
(Fapte 20:26, 1 Ioan 5:2-3, 2 Ioan 6, 3 Ioan 3-4).
(b) Membrii cu drept de vot care sunt impiedicati in
mod providential sa fie prezenti la o intalnire administrativa pot vota mai
dinainte prin inmanarea unui buletin de vot in absenta semnat unui prezbiter. In
cazul in care vreun membru al bisericii (cu sau fara drept de vot) ridica obiectiuni
asupra dreptului de vot al unui membru al bisericii, obiectia si motivele acesteia vor fi aduse personal la cunostinta
prezbiterilor pentru o solutionare biblica cu cel putin 2 saptamani inainte de intalnirea
administrativa trimestriala programata in mod regulat la care se cauta aprobare
oficiala pentru dreptul de vot al membrilor.
2. Indatoriri
Fiecare membru al Bisericii Baptiste „Sovereign
Grace” are urmatoarele indatoriri:
a. De a se supune de buna-voie pozitiei doctrinare
a bisericii si a prezbiterilor (Ev. 13:7, 17) in indeplinirea sarcinilor lor „in
Domnul” (1 Tes. 5:12). (A se vedea, de asemenea, in continuare, Art. IV si V.)
b. De a-si indeplini cu credinciosie toate indatoririle
vietii crestine (Mat. 22:36-40; Iacov 2:8).
c. De a frecventa in mod regulat adunarile
bisericii din Ziua Domnului (Rom. 1:4, Fapte 20:7, Ev. 10:23-25), cu exceptia cazurilor
in care, temporar si geografic, sunt
despartiti de biserica prin vointa divina, spre ex. datorita unei lucrari
misionare, unei infirmitati trupesti, sau in cazul transferului de la Biserica
Baptista „Sovereign Grace” la o alta biserica datprota mutarii geografice.
d. De a darui cu bucurie si cu regularitate
bisericii din rodul muncii lor si/sau banii
cu care Dumnezeu i-a binecuvantat pentru sprijinirea bisericii si a lucrarilor
acesteia.
e. Sa ia parte la lucrarea si responsabilitatile
organizate de catre biserica cu convingerea, imputernicirea si credinciosia daruite
de Duhul Sfant.
3. Drepturi
a. Toti membrii se bucura de drepturi si
privilegii spirituale in mod egal (Gal. 3: 26-29, Efes. 3:6, Iacov 2:1), dar nu
toti au aceleasi responsabilitati, daruri si functii date de Dumnezeu (1 Cor.
11:3, Efes. 5:22-6:4, 1 Pet. 3:1-7)
b. Calitatea de membru al bisericii si drepturile si
responsabilitatile membrilor cu drept de vot sunt reglementate in diferite
articole din aceasta constitutie.
4. Disciplina
a. Scopul principal al disciplinei bisericesti
este readucerea credinciosului care a cazut la partasie si ascultare deliberata
de Cuvantul lui Dumnezeu, astfel incat credinciosul restaurat sa poata da roada
plina de pace a neprihanirii, iar Hristos sa fie glorificat si nu hulit
printr-un mod de viata evlavioasa (Ev.12:10-11).
b. Daca un membru, printr-o conduita imorala sau
necrestina, prin incalcarea frecventa a legamantului (spre ex. neindeplinirea indatoririlor
de membru reglementate in paragraful nr.2) sau prin intrarea intr-un conflict
ireconciliabil cu pozitia doctrinara a bisericii (Art. IV de mai sus), aduce un
afront la adresa bisericii si in acest mod lui Hristos, capul bisericii, vor fi
luate una sau mai multe din urmatoarele masuri disciplinare:
(1) Mustarea membrului in particular (Mat. 18:15)
(2) Mustarea membrului intr-un grup (Mat. 18:16).
Aceasta este prima masura diciplinara pentru un prezbiter, intrucat un
prezbiter nu poate fi acuzat decat pe baza marturiei a doi sau trei martori (1
Tim 5:19).
(3) Mustrarea publica a membrului de catre
prezbiteri in fata adunarii (Mat. 18:17a; 1 Tim 5:20).
(4) Punerea deoparte in mod oficial a uni membru
de catre biserica de la cina Domnului si de la exercitarea publica a
responsabilitatilor si darurilor spirituale in biserica (Mat. 18:17b). Un
membru cu drept de vot, inclusiv diconii sau prezbiterii cazuti) impotriva caruia
s-a luat aceasta masura disciplinara pierde dreptul de a vota in problemele
administrative ale bisericii.
(5) Excluderea oficiala de al partasia bisericii
de catre prezbiteri, insa numai dupa ce impotriva acestuia s-a luat de doua ori
masura mustrarii publice impotriva adunarii, atunci cand intervine persistenta
deliberata si sfidatoare in lipsa de evlavie si/sau erezie.
c. In ultima instanta, un credincios razvratit
care persista la modul deosebit de grav in
a ofensa si submina autoritatea bisericii va fi mustrat public si definitiv in
fata adunarii, va fi exclus ca membru al Bisericii Baptiste „Sovereign Grace” si
dat pe mana Dumnezeului care pedepseste aspru. Biserica va primi instructiuni in
mod public sa nu aiba nici un contact si sa nu se faca partasi cu acesta la
hula sa (1 Cor 5:4-13; 1 Tim 5:19-22; 1 Ioan 5:16b). Se considera ca
exercitarea unei discipline adecvate asupra celor care, desi lucreaza in biserca,
nu sunt credinciosi adevarati, va conduce in final la o iesire a acestora din
mijlocul bisericii (2 Petru 2:20-22; 1 Ioan 2:29).
d. Orice membru care a fost exclus de la Cina
Domnului si de la partasia publica a bisericii poate fi reprimit la partasia cu
biserica prin acordul unanim al prezbiterilor, sau a celorlalti prezbiteri ramasi
daca cel cazut e un prezbiter, pe baza dovezilor aduse in fata prezbiterilor,
dovezi de pocainta fata de Dumnezeu, de marturisire si de cererea iertarii in fata adunarii daca
a pacatuit impotriva bisericii. Daca acesta avea anterior drept de vot, pentru
a putea obtine din nou acest drept si pentru a i se putea incredinta din nou
resonsabilitati in biserica, se cere votul a 3/4 din membrii cu drept de vot prezenti.
(5) Incetarea
calitatii de membru
a. Statutul de membru al bisericii, atat cu cat si
fara drept de vot, va inceta ori de cate ori acesta nu isi mai indeplineste indatoririle
membrale. Cu exceptia cazurilor de deces fizic sau excludere disciplinara, incetarea
calitatii de membru va fi anuntata oficial bisericii in cadrul unei intalniri
trimestriale programate. Incetarea caltatii de membru al Bisericii Baptiste
„Sovereign Grace” (nu al trupului lui Hristos) are la baza:
(1) decesul fizic
(2) incetarea voluntara pentru a deveni membru al
unei alte biserici. Membrii care parasesc biserica numai din motive geografice
pot pastra statutul de membru fara drept de vot al Bisericii Baptiste
„Sovereign Grace”, la cerere, pana in momentul in care sunt primiti ca membru intr-o
alta biserica (se alatura unei alte biserici). In mod normal, aceasta perioada
nu va depasi un an de zile.
(3) Incetarea disciplinara pentru lipsa de
credinciosie in indeplinirea indatoririlor prevazute la paragraful 2 supra. Incetarea
din motive disciplinare nu presupune in mod necesar ca respectiva persoana e un
necredincios, ci trebuie inteleasa ca un avertisment solemn pentru ca acea
persoana sa se autoexaminteze (sa se cerceteze pe sine) in scopul de a vedea
daca e in credinta sau e lepadat (2 Cor 13:5), mai ales daca a fost exclusa
pentru razvratire si consecventa in a pacatui
si a dezbine biserica.
(4) incetarea calitatii de membru se va consemna in
hotararile adunarii trimestriale ordinare sau extraordinare. Prezbiterii nu vor
elabora scrisori de incetare a calatatii de membru sau de indepartare, decat la
cerere expresa, cu exceptia cazurilor de excludere disciplinara. In acest din
urma caz, prezbiterii vor redacta o scrisoare de excludere cuprinzand imorejurarile
si motivele biblice ale incetarii calitatii de membru al biserici, care va fi
expediata memebrului exclus.
ARTICOLUL IV – DOCTRINA SI VIATA
1. Biblia. Cele 66 de carti ale
Bibliei reprezinta singura norma norma infailibila, fara greseala, sigura si
autoritara de credinta si ascultare. In consecinta, nici o organizattie sau
institutie omeneasca, nici un individ sau experienta personala nu poate fi un indrumar
ori standard pentru doctrina biblica, intrucat nu exista o calauzire autentica
a Duhului Sfant care sa nu fie in concordanta cu cuvintele Sfintei Scripturi.
2. Prima marturisire
de credinta de la Londra. Considerand ca aceasta, desi nu infailibila, este conforma
cu Scriptura, Biserica Baptista „Sovereign Grace” adera la prima marturisire de
credinta de la Londra (1646). Toti cei care sunt infratiti cu Biserica Baptista
„Sovereign Grace” trebuie sa studieze si sa se supuna invataturii Primei marturisiri
de credinta de la Londra.
3. Doctrina
non-centrala. Intregul adevar biblic este important si esential pentru doctrina si viata;
cu toate acestea, nu tot adevarul e central. Asadar, pot fi
acceptate/fundamentate exceptii pornind de la doctrine considerate necentrale
prin discernamantul si aprobarea unanima a prezbiterilor. Aceasta nu inseamna ca
docrinele non-centrale nu sunt importante, mai curand aceasta presupune ca
anumite doctrine nu sunt considerate ca fiind, prin ele insele, centrul vietii
crestine.
4.
Supunerea doctrinara voluntara. Prezbiterii care sunt insarcinati de Dumnezeu cu darul
vegherii si zidirii bisericii (Fapte 20:28; 1 Cor 3:5-15) vor stabili, pe
criterii individuale, libertatea ce trebuie acordata vederilor doctrinare ale
unui membru (inclusiv convingerilor doctrinare ale vizitatorilor sau musafirilor
care vorbesc in biserica) care nu sunt in concordanta cu aceasta constitutie si
nu sunt nici centrale, desi importante, pentru credinta crestina. Prezbiterii
vor lua in considerare faptul ca toti credinciosii sunt limitati si ca nici un
om sau biserica nu poate interpreta in mod infailibil Cuvantul lui Dumnezeu in
toate domeniile. Cu toate acestea, ei vor tine cont, de asemenea, de faptul ca
fiecare biserica autonoma are dreptul de a-si deteremina propriile convingeri
doctrinare, inclusiv in acele domenii in care se acorda sau nu libertate. Prin
urmare, pozitia Bisericii Baptiste „Sovereign Grace” este aceasta: „Fiecare
biserica crestina este indreptatita sa isi stabileasca conditiile de adimitere in
propria adunare. In exercitare acestui drept e posibil, cu toate acestea, sa greseasca
in stabilirea unor termeni prea lejeri sau prea stricti, dar chiar si in acest
caz ea nu incalca drepturile sau libertatile celorlalti, ci doar se foloseste in
mod necorespunzator de propriile sale drepturi si libertati. In consecinta, se
asteapta ca membrii Bisericii Baptiste „Sovereign Grace” sa se supuna voluntar
prevederilor acestei constitutii; in caz contrar, ei nu ar trebui sa i se alature;
sau, daca, dupa ce i s-au alaturat, nu se mai pot supune acesteia, se pot
retrage in mod pasnis la o biserica ale carei conditii le considera a fi mai
biblice.
5. Doctrine
de un interes major pentru biserica. In lumina
celor de mai sus, urmatoarele probleme doctrinare sunt prevazute spre a
clarifica pozitia Bisericii Baptiste „Sovereign Grace” in domenii de interes
deosebit pentru lumea crestina evanghelica:
a) Soteriologia (Doctrina mantuirii). Prezbiterii si diaconii, inclusiv toti invatatorii
bisericii Baptiste „Sovereign Grace”, prin incredintarea lucrarii Duhului Sfant
si prin legamantul bisericesc, vor proclama sfatul lui Dumnezeu si vor marturisi in mod solemn „Evanghelia
harului lui Dumnezeu” (Fapte 20:24b) asa cum e sintetizat de catre doctrinele:
(1) pacatului
stramosesc (care implica rasfrangerea totala a primului pacat al lui Adam
asupra intregii rase omenesti)
(2)
alegera neconditionata
(3)rascumpararea
sigura (care propovaduieste stingerea pedepsei prin moartea substituitoare a
lui Hristos doar pentru cei alesi)
(4)
harul in vigoare
si (5)
desavarsirea finala a sfintilor.
In vreme ce ideal ar fi ca fiecare membru al
bisericii Baptiste „Sovereign Grace” sa adere la aceste doctrine cu toata
convingerea, nu e obligatoriu sa adere la un tip anumit sau determinat de rascumparare
pentru a fi membru atat timp cat el adera (chiar daca e posibil ca, teoretic
vorbind, sa nu inteleaga pe deplin) la alegerea suverana neconditionata si se
supune de buna-voie invataturii bisericii referitoare la rascumpararea sigura
ca una dintre doctrinele harului, cum sunt denumite in general.
Ca o
protectie in afirmarea suveranitatii lui Dumnezeu in toate lucrurile si a
responsabilitatii omului de a se pocai si de a crede Evanghelia pentru a fi mantuit,
biserica se obliga sa dea invatatura doctrinelor harului in contextul intregului
plan al lui Dumnezeu si in aplicarea lor in viata credinciosilor. Aceasta
abordare este aleasa pentru a impiedica pe invatator si pe cei care primesc invatatura
sa devina deformati si cultici in doctrina lor, in loc sa fie rodnici in viata
lor si in practicarea harului doctrinelor asa cum le sunt descoperite de Duhul
Sfant. Prin urmare, atat metodele dispozitive si cat si cele tematice de
predicare si de invatare vor fi aplicate in Biserica Baptista „Sovereign
Grace”.
b) Darurile spirituale. Dumnezeul triunic, prin victoria lui Hristos
cel inviat, inaltat la cer si glorificat prin lucrarea Duhului Sfant, a dat
daruri spirituale in biserica universala, care e trupul lui Hristos. Acest
lucru este exprimat in mod clar in Cuvantul lui Dumnezeu (Rom. 12; 1 Cor. 12;
Efes. 4; 1 Pet. 4). Darurile spirituale sunt de doua feluri: temporare si
permanente. Darurile temporare au fost
date initial pentru punerea bazelor bisericii primare si pentru a valida pe
apostolii trimisi si mesajul lor. Darurile permanente sunt date in primul rand
pentru cresterea calitativa si cantitativa a suprstructurii trupului lui
Hristos, crestere realizata prin lucrarile bisericii locale (Fapte 9:31).
Pentru aceasta, Hristos a inzestrat pe fiecare madular al trupului Sau cu unul
sau mai multe daruri spirituale (Rom. 12:3, 6) si este datoria fiecarui membru
sa identifice si sa isi execite darul sau darurile sale in dragoste crestina (1
Cor. 13) conform principiilor biblice si harului care i-a fost acordat fara a
trece peste sau a nu folosi darul/daruruile pentru desavarsirea sfintilor si
slava lui dumnezeu (1 Cor 12:7; 1 Pet. 4:10-11).
c.
Evanghelizarea biblica
(1) Intelesul
termenului de evanghelizare. La origini, „evanghelie” inseamna „veste buna”.
Din punct de vedere biblic, evanghelizarea presupune explicarea vestii bune a
Evangheliei lui Hristos celor pacatosi.
(2) Mesajul
Evanghelizarii. In linii mari, mesajul evanghelizarii este mesajul
Evangheliei, proclamarea vestii bune a harului mantuitor al Dumnezeului
triunic. Aceasta implica o expunere a intregului plan al lui Dumnezeu cu tema
sa principala centrata pe persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos si a indemnurilor
divine la pocainta si credinta in El (Luca 24:46-47). Mai exact, mesajul
Evangheliei este format din patru parti – e un mesaj despre Dumnezeu, despre om
si pacatul acestuia, despre Hristos si iertarea de pacate a pacatosilor si o
chemare la pocainta si credinta in Hristos ca Domn si Mantuitor a tuturor celor
care o aud.
(3) Mijloacele
Evanghelizarii. Evanghelizarea biblca
nu e un dispozitiv inteligent al omului, ci o demonstrare a puterii Duhului Sfant
(Zah. 4:6) atat in cea ce-l priveste pe cel care proclama (1 Tes. 1:5), cat si
pe cel care aude (Efes. 1:19, 2:1-5) mesajul Evangheliei (Rom. 10:17; 1 Cor.
1:18). Puterea Duhului Sfant, manifestata in viata individuala sau colectiva si
in practicarea darurilor spirituale in biserica locala, reprezinta mijlocul
divin lasat de Dumnezeu prin care are
loc lucrarea de evanghelizare (Fapte 13:2-4; Efes. 4:12). Ordinea sau mijlocul
divin este prezentata in Faptele Apostolilor 9:31 („Biserica[1]
se bucura de pace in toata Iudea, Galilea si Samaria, se intarea sufleteste, si
umbla in frica Domnului si, cu ajutorul Duhului Sfant, se inmultea”). Cand bisericile se intareau sufleteste umbland
in frica de Domnul su cu ajutorul Duhului Sfant, avea loc evanghelizarea biblica
– bisericile se inmulteau.
(4) Metodele
de evanghelizare. Evanghelizarea in Noul Testament are loc in multe forme
sau prin multe metode, atat in public cat si in particular, si atat de catre
acei crestini care au darul evanghelizarii, cat si de catre cei care nu il au.
Orice metoda ar fi folosita, ea trebuie sa fie in concordanta cu invatatura
biblica despre suveranitatea lui Dumnezeu si responsabilitatea umana (Mat.
11:25-30; Ioan 1:12-13, 6:37). Trebuie evitate expresiile nebiblice care inalta
intelepciunea pamanteasca (1 Cor. 1:17-29) si utilizarea unor tertipuri si sarlatanii
(Fapte 8:18-21; 2 Cor. 4:2).
(a)
Lucrarea formala de evanghelizare. Lucrarea formala de
evanghelizare este lucrarea crestinilor din biserica locala care au darul
spiritual al evanghelizarii (Efes. 4:11), un dar pe care nu il au toti crestinii.
Aceasta implica a fi un ambasador al lui Hristos (2 Cor. 5:20) in confruntarea
directa a pacatosilor cu mesajul Evangheliei (Mat. 28:19-20; Fapte 2:22-40;
3:12-26; 4:8-12; 17:22-33) prin predicarea si vestirea Evangheliei lui Hristos
(Fapte 8:24, Rom. 10:15).
(b)
Lucrarea informala de evanghelizare. Lucrarea informala
de evanghelizare nu e evanghelizare prin
confruntare, realizata de catre o persoana care are darul spiritual al
evanghelizarii. Aceasta e mai curand evanghelizare prin non-confruntare, care e
responsabilitatea fiecarui crestin (inclusiv cei care eu darul evanghelizarii)
de a evangheliza printr-o viata evlavioasa (1 Tes. 2:12, 4:12) si prin lucrari
bune (2 Pet. 3:12; Mat. 5:16). Fiecare crestin e o epistola cunoscuta si citita
de toti oamenii (2 Cor. 3:2), fiind „ziditi in Hristos Isus pentru faptele
bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele”( Efes.
2:10). Scriptura invata clar faptul ca crestinii influenteaza lumea prin faptul
ca sunt diferiti de lume, iar nu asemanatori ei (Rom. 12:1-2). Asadar, fiecare
crestin trebuie sa evanghelizeze lumea prin ascultarea cu credinciosie de
Hristos, prin iubirea de frati si marturisirea Lui (Ioan 15).
(5) Motivul
evanghelizarii. Scopul evanghelizarii e ca alesii
lui Dumnezeu sa „capete mantuirea care este in Hristos Isus, impreuna cu slava
vesnica” (2 Tim. 2:10).
(a)
Separarea biblica. Exista doua tipuri de separare: separarea
de pacat in Domnul bazata pe descoperirea clara a Cuvantului lui Dumnezeu si infranarea
de la anumite lucruri care nu sunt morale, bazata pe principiile biblice
extrase din Cuvantul lui Dumnezeu.
(1)
separarea de pacat. Cu referire la separarea de pacat, nu
se admite nici un compromis (1 Cor. 5; 2 Cor. 6:14-18). Credinciosul trebuie,
prin puterea Duhului Sfant care locuieste in el, sa se straduiasca sa fie sfant
cum Dumnezeu e sfant (1 Pet. 1:16) si sa
se separe de si sa mustre pacatul in toate formele sale (Efes. 5:1-12). Aceasta
nu inseamna ca intelepciunea nu va fi folosita sau ca un credincios se va izola
de lume, ci faptul ca el trebuie sa fie pus deoparte si sfant in lume fara a se
conforma lumii (Rom. 12:2), traind in ascultare fidela de toate principiile
morale stabilite in Cuvantul lui Dumnezeu (Ev. 10:22-25).
(2)
Separarea de lucrurile care nu sunt morale (sunt in afara
moralei). Facand referire la abstinenta de al anumite lucruri care nu sunt
morale, fiecare credincios trebuie sa tinda spre maturitate si discernamant
spiritual. Participarea la folosirea de sau abtinerea de la aceste lucruri in
lumina convingerilor cladite de Duhul Sfant, trebuie sa se bazeze pe principii
biblice, care includ principiile libertatii crestine si a fratelui mai slab, dar
nu se reduc la acestea. In acest sens, trebuie sa se mentina cu atentie
echilibrul intre cele doua extreme ale legalismului si antinomismului. Urmatoarele
principii trebuie sa indrume intotdeauna exercitarea libertatii crestine:
a)
Frica de Dumnezeu. Ca slijitor al lui Hristos, toate actiunile
intreprinse trebuie sa se bazeze pe motivul dragostei de Dumnezeu si toate
lucrurile trebuiesc facute pentru gloria sa. Termenul de „libertate” este
adesea folosit ca un paravan pentru o autoingaduinta malitioasa, care este un pacat
(1 Cor. 10:31; ! Tim 4: 4-5; 1 Pet. 2:16).
b)
Dragostea de frati. Cu toate ca nici un om nu poate dicta
constiintei unui crestin, bunastarea fratilor sfinti trebuie sa ii afecteze
profund deciziile. Intr-un duh de slujire a fratilor, el trebuie sa faca ceea
ce considera ca ii va zidi si nu ii va face sa se poticneasca (Gal. 5:13; 1
Cor. 10:23; 8:9-13).
c)
Mila fata de pacatosi. Folosirea libertatii trebuie sa
fie intotdeauna dependenta de efectul ei asupra celor pacatosi, si astfel
conduita aleasa, cu voia lui Domnului, va castiga pe unii din ei (1 Cor.
9:19-22; Iacov 5:20; 1 Pet. 3:1, Iuda 23).
d)
Vegherea asupra sufletului. Desi exista libertatea constiintei
de a folosi toata creatia lui Dumnezeu, in practica e nevoie de grija din cauza
poftelor ramase. Acolo unde crestinismul se considera pe sine slab prin pofte,
trebuie sa se infraneze pentru a persevera (1 Cor 9:23-27).
(3)
Principiu. Acolo unde Dumnezeu, prin Cuvintul Sau, i-a
interzis anumite practici care nu sunt morale, crestinul are dreptul sa ia parte la acestea daca o face cu intelepciune
si in concordanta cu principiile biblice, inclusiv cele mai sus enumerate. In
aceasta privinta, biserica trebuie sa vegheze sa nu incalce libertatea constiintei
credinciosului inaintea Dumnezeului sau si sfintenia divina a casei lui. Pe de
alta parte, fiecare membru trebuie sa aiba grija sa nu pacatuiasca impotriva
sfinteniei divine a bisericii in mod colectiv, caci Hristos a lasat ca aceasta
sa fie stalpul si temelia adevarului (1 Tim. 3:15) si custode a Imparatiei lui
Dumnezeu pe acest pamant. Aceste doua pericole pot fi evitate numia prin
aplicarea personala a principiilor biblice de catre Duhul Sfant care locuieste in
inima credinciosului. Trebuie retinut ca Dumnezeu este suveran in sfintire
(Filipeni 2:13) asa cum e suveran in predestinare, chemare, indreptatire si
glorificare (Rom. 8:36).
e. Intalnirea
(serviciul de inchinare al) bisericii.
(1) Intalnirea bisericii locale e un act de inchinare acre are loc atunci cand intreaga[2]
biserica e adunata intr-un singur loc (1 Cor. 14:23, 26; 11:20) sub
supravegherea spirituala a prezbiterilor pentru a indeplini scopul unei
biserici locale. Scopul, asa cum este el perceput de Biserica Baptista
„Sovereign Grace”, a fost definit, desi nu exhaustiv, in Art. II supra.
(2) Intalnirea lor poate lua forma uneia sau a mai
multor din multiplele moduri de inchinare prezentate de Scriptura, spre
exemplu, predicare, invatare, rugaciune, lauda, respectarea poruncilor si desfasurarea
intalnirilor administrative (Fapte 6:1-3). Cu toate acestea, trei lucruri
caracterizeaza in mod special intalnirile bisericii. Acestea sunt:
(a) strangerea sub supravegherea prezbiterilor in
exercitarea functiei lor.
(b) Intalnirea acolo unde intreaga adunare se strange
intr-un singur loc pentru a indeplini scopul biblic afirmat al bisericii
locale. (In consecinta, grupele de studiu biblic tinute acolo unde nu e adunata
toata congregatia chiar cand se defasoara in aceeasi incinta, nu sunt
considerate a fi intalniri ale integii biserici (spre exemplu, grupele de scoala
duminicala care se tin in camere diferite in aceeasi cladire. Ele sunt extensii
ale lucrarii bisericii, dau nu o intalnire a intregii biserici in sensul biblic
de adunare a bisericii locale).
(c) intalnirea in care scopul principal e indrumarea
actului saua serviciului de inchinare si a partasiei adunarii direct catre Dumnezeul
triunic. (Astfel, strangerea laolalta a intregii biserici atunci cand
prezbiterii nu se afla in exercitarea functiilor lor, cu exceptia cazurilor in
care prezbiterii desemneaza o persoana care sa exercite conducerea in absenta
lor, nu sunt considerate intalniri ale bisericii, spre exemplu cele in care
scopul principal e indrumarea partatiei pe plan orizontal intre membri pentru a
intampina nevoile sociale si recreative ale congregatiei).
f. Randuiala
in biserica si exercitarea darurilor spirituale in cadrul intalnirilor
bisericii. Hristos, capul bisericii, a incredintat
daruri spirituale bisericii pentru desavarsirea sfintilor in vederea lucrarii
de slijire si pentru zidirea trupului lui Hristos ca sa nu mai plutesca incoace si incolo,
purtati de orice vant de invatatura (Efes. 4:11-12, 14). Acest pasaj, aplicat intalnirilor
oficiale (serviciilor de inchinare) ale bisericii ne invata cateva lucruri
importante referitoare la randuiala si exercitarea darurilor spirituale in
biserica. Cu referire atat la rolul barbatilor cat si la acela al femeii in
adunare, in Cuvantul lui Dumnezeu se gasesc capacitati si reguli specifice. Cu
toate ca aceste precizari ar putea parea de natura restrictiva pentru multi
care nu sunt familiarizati cu crestinismul nou-testamnetal, trebuie
reamintit faptul ca lucrarea crestina a sfintilor nu se limiteaza la
exercitarea darurilor spirituale in biserica locala, ci se prelungeste mult peste
serviciile de inchinare ale bisericii, chiar pana la marginile pamantului, spre
ex. credinciosia unei mame in a-si educa si creste copiii in cunostinta
Sfintelor Scripturi (1 Tim. 2:15, 2 Tim. 3:15).
(1) Rolul barbatilor
in biserica.
(a) Rolul prezbiterilor si diaconilor e prevazut in
paragraful 2, Art. V de mai jos.
(b) Datorita ordinii creatiei si a faptului ca nu
Adam a fost cel care a savarsit primul pacat, Dumnezeu a hotarat ca barbatul sa
fie capul femeii (Gen. 3:16, 1 Cor. 11:3) si ca femeile sa se supuna barbatior
lor in toate lucrurile (Efes. 5:22, 24) neridicandu-se mai presus de acestia (1
Tim. 2:12). Aderarea la aceste porunci biblice in cadrul relatiei de casatorie
este o reflectare divina a capeteniei lui Hristos peste biserica si supunerea
bisericii fata de Hristos (Efes. 5:23-24).
(c) Importanta trupului lui Hristos in unitatea sa
duhovniceasca cu Hristos este subliniata de faptul ca El a inzestrat anumiti barbati,
nu pe fiecare credincios, sa slujeasca acestuia (Ev. 4:11) cand se aduna la inchinare.
Lor li se porunceste sa slujeasca intr-un mod disciplinat si in supunere unii
fata de altii (! Cor 14:27-33). Spre exemplu, persoanele cae sunt nou venite la
credinta nu pot fi prezbiteri (1 Tim. 3:6). De asemena, acei barbati care nu au
discernamant asupra doctrinei nu pot invata pe altii; mai curand acestia
trebuie sa invete ei de la cei carora Hristos le-a incredintat acest dar (Efes.
4: 11-12, 14).