Legamintele divine

Inapoi la Cuprins

Biblia ne descopere istoria drept o cronica a implinirii unui scop vesnic prestabilit pe care-l are Dumnezeu cu lumea. Acest plan vesnic este revelat in Scriptura si este centrat in jurul asa numitelor "legaminte" istorice. Exista opt "legaminte" majore. Majoritatea lor sunt date sub forma unor promisiuni a caror indeplinire este sigura.

Legamintele aratate de Scriptura se pot clasifica in doua categorii: legamantele conditionate si legamintele neconditionate. Un legamant conditionat are in componenta sa cuvantul "daca" si leaga implinirea promisiunii divine de o anumita actiune sau atitudine de care omul este responsabil. Daca omul falimenteaza in responsabilitatea sa, Dumnezeu nu mai este in nici un fel obligat sa-Si implineasca promisiunea divina.

Legamantul neconditionat, chiar si in cazul in care cuprinde niste implicatii umane, este in sine un fel de declaratie solemna care-L implica doar pe Dumnezeu. Chiar si in cazul neascultarii omului, legamintele neconditionate isi vor implini promisiunile la vremea si in felul stabilit de Dumnezeu. Legamintele neconditionate se sprijina doar pe puterea si pe suveranitatea lui Dumnezeu.

Din cele opt legaminte istorice, doar cel Edenic si cel mozaic au fost legaminte conditionate.

1. Legamantul Edenic (Gen. 1:26-31; 2:16-17). A fost cel dintai legamant, conditionat in natura, incheiat de Dumnezeu cu omul. De ascultarea sau neascultarea lui Adam a depins daca el va avea parte de viata si binecuvantare sau de blestem si moarte. Cei dintai oameni au calcat acest legamant si au prabusit intreaga rasa umana in blestem si moarte. In momentul neascultarii, omul a cazut din statutul de partasie intima cu Dumnezeu, a murit din punct de vedere spiritual si are acum nevoie sa fie "nascut din nou".

2. Legamantul cu Adam - dupa cadere (Gen. 3:16-19). Acesta a fost un legamant neconditionat, in care Dumnezeu il anunta pe om care ii va fi soarta, ca urmare a pacatuirii. Aceasta sentinta divina ramane definitiva si perpetueaza asupra omenirii un climat de suferinta si necaz. Omul isi va castiga hrana cu truda si cu sudoare (Gen. 2:15; 3:17-19), femeia va naste cu durere si va fi dependenta si subordonata barbatului (Gen. 1:26-27; 1 Cor. 11:7-9; Efes. 5:22-25), oamenii vor trai in necaz si vor sfarsi in moarte (Gen. 3:19; Efes. 2:5). In acest context apare "protoevanghelia", prima veste buna data oamenilor dupa cadere (Gen. 3:15). Ea priveste rezolvarea problemei umane prin trimiterea lui Mesia, "samanta femeii". Exprimarea lasa sa se intrevada nasterea miraculoasa a Domnului Isus din fecioara Maria.

3. Legamantul cu Noe, dupa potop (Gen. 9:1-18). Ca si cel Adamic, acesta repeta unele din prevederile deja anuntate si este neconditional in natura. Semnul acestui legamant este curcubeul care apare in nor dupa ploaie: "Fac un legamant cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului si nu va mai veni potop ca sa nimiceasca pamantul. Iata semnul ... : curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor" Gen. 9:11-13). Legamantul cu Noe introduce factorul autoritatii si autoguvernarii umane (Gen. 9:6). Legatura armonioasa din creatia dinainte de cadere este si mai mult perturbata. Pentru prima data, omului ii este ingaduit sa manance carne, asa ca toate animalele pamantului nu-l vor mai avea ca protector, ci ca stapan de temut: "S-apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamant, pe orice pasare a cerului, ... vi le-am dat in mainile voastre" (Gen. 9:2-3).

4. Legamantul cu Avraam (Gen. 12:1-4; 13:14-17; 15:1-7; 17:1-8) este una dintre cele mai extraordinare promisiuni divine, una dintre cele mai clare revelatii asupra istoriei si una dintre cele mai definitive pronuntari asupra alegerii unui neam care sa devina purtator al cunostintei care duce la mantuire. Semnul legamantului a fost taierea imprejur (Gen. 17:9-14). Continutul legamantului poate fi impartit in trei:

a. Pentru Avraam - Dumnezeu il anunta ca va avea o multime imensa de urmasi (Gen. 17:16), ca-l va binecuvanta din belsug (Gen. 13:14-15, 17; 15:6, 18; 24:34-35; Ioan 8:56), ca-i va face numele vestit (Gen. 12:2) si ca el insusi va fi o binecuvantare pentru altii (Gen. 12:2).

b. Pentru neamul lui Avraam - Dumnezeu anunta formarea unui popor deosebit intre popoarele lumii (Gen. 12:2). Aceasta se refera expres la cele douasprazece semintii ale urmasilor lui Iacov, nepotul lui Avraam. Dumnezeu da pe vecie tara Canaan in stapanirea urmasilor lui Avraam (Gen. 12:7; 13:15; 15:18-21; 17:7-8).

c. Pentru toate toate familiile pamantului - Dumnezeu anunta ca va face din Israel sursa de binecuvantare pentru toate neamurile de pe pamant (Gen. 12:3). Prin el va fi data lumii revelatia despre Dumnezeul cel adevarat, prin el vor vorbi profetii, prin el va fi daruita lumii Scriptura si tot prin el se va naste, la vremea sorocita Mesia, Mantuitorul intregii lumi.

Ca sa asigure prezervarea si protectia acestui neam, Dumnezeu anunta ca va binecuvanta pe toti aceia care vor fi binevoitori cu Israel si-i va blestema pe toti aceia care-i urmaresc distrugerea (Gen. 12:3).

Ca si legamintele cu Adam si Noe, legamantul cu Avraam este tot neconditionat. Desi Dumnezeu si-a pastrat dreptul sa-l pedepseasca pe Israel cu exil in caz de neascultare, previziunile acestui legamant, care asigura pastrarea si implinirea destinului urmasilor lui Avraam, sunt imutabile. Ele se sprijina pe suveranitatea si atotputernicia divina (Gen. 15:13-15).

5. Legamantul mozaic - facut cu evreii aflati in drum dinspre Egipt spre tara promisa (Exod 20:1 - 31:18). Expus pe larg in cartea Exodul si amintit in numeroase alte parti ale Vechiului Testament, legamantul mozaic stabileste principiile care guverneaza relatia dintre Dumnezeu si poporul Israel. Este un legamant conditionat, care prevede ca, in cazul in care Israelul va asculta si va implini Legea, Dumnezeu il va binecuvanta, iar in eventualitatea neascultarii, Dumnezeu il va pedepsi si-l va disciplina (Deut. 28; Ier. 30:11).

Cele aproximativ sase sute de porunci sunt impartite in trei categorii majore: (a) poruncile, o exprimare clara si concisa a voiei lui Dumnezeu (Exod 20:1-26), (b) legile, care reglementeaza viata sociala si civica a Israelului (Exod 21:1 24:11) si (c) randuielile, care reglementeaza viata religioasa (Exod 24:12 - 31:18). Legaman-tul mozaic a fost temporar si a expirat la Crucea de la Calvar.

6. Legamantul Palestinian (Deut. 30:1-10) - este un legamant neconditionat si prevede dreptul Israelului de a stapani tara promisa. Acest legamant ilustreaza cum un legamant, altfel neconditionat si irevocabil, poate avea elemente conditionale aplicabile doar anumitor generatii din istorie. Promisiunea data lui Avraam (Gen. 12:7) anunta ca Dumnezeu da pe vecie tara in stapanirea evreilor. Totusi, din cauza neascultarii lor, Iacov si urmasii sai au trebuit sa locuiasca un timp de patru sute de ani in Egipt. Ca o urmare a legamantului Palestinian, evreii s-au intors sa ia in stapanire tara. Mai tarziu, cand au incetat iarasi sa-L asculte pe Domnul si s-au indepartat de Lege, Dumnezeu i-a dat in mana asirienilor si babilonienilor, care i-au asuprit si i-au dus in robie. Prin harul divin si ca urmare a legamantului, Dumnezeu i-a adus inapoi in tara dupa 70 de ani si i-a lasat s-o locuiasca pana in anul 70 d. Ch. Dupa rastignirea lui Christos si dupa refuzul de a primi harul dat la Rusalii, Dumnezeu i-a raspandit iarasi printre neamuri, unde continua sa traiasca si astazi. Recenta lor intoarcere in perimetrul vetrei strabune, desi i-a surprins pe multi, este si ea o urmare a legamantului Palestinian. Ea pregateste scena finala pentru vremea sfarsitului.

Profetiile biblice anunta ca evreii se vor intoarce in tara si ca nu o vor mai parasi niciodata. Dupa o perioada de "mare necaz", ei se vor intoarce la Isus-Mesia si vor trai in pace si prosperitate (Ezec. 39:25-29; Amos 9:14-15).

Legamantul Palestinian deci, desi neconditionat, cuprinde risipirea lui Israel ca pedeapsa pentru necredinta si neascultare (Gen. 15:13; Deut. 28:63-66), necesitatea pocaintei pentru restaurare (Deut. 30:2), intoarcerea din diaspora (Deut. 30:3; Ier. 23:8; 30:3; 31:8: Ezec. 39:25-29; Amos 9:9-15: Fapte 15:14-17), restaurarea natiunii in prerogativele ei (Is. 11:11-12; Ier. 23:3-8; Ezec. 37:21-25), binecuvantarea lor finala cu prosperitate si pace (Amos 9:11-15) si o teribila judecata divina asupra tuturor dusmanilor lui (Is. 14:1-2; Ioel 3:1-8; Mat. 25:31-46).

7. Legamantul cu David (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15) a fost un legamant neconditionat prin care Dumnezeu i-a promis lui David o descendenta regala nesfarsita, un tron de domnie perpetuu si o imparatie vesnica. In aceasta declaratie, Dumnezeu isi rezerva iar dreptul de a suprima temporar prevederile legamantului in cazul in care urmasii lui David vor trebui pedepsiti (2 Sam. 7:14-15; Ps. 89:20-37). Din ziua in care a fost facut acest legamant si pana in ziua in care Dumnezeu l-a certificat prin nasterea lui Christos (Fapte 2:30), David nu a fost niciodata lipsit de un urmas care sa poata sa domneasca (Ier. 33:20-21). Domnia insa a fost suspendata temporar din cauza necesitatii disciplinarii. La implinirea vremii, Domnul Isus s-a nascut ca Fiu de Dumnezeu si Fiu al lui David si va domni asupra Israelului asa cum prevede continutul legamantului Davidic. Aceasta afirmatie are implicatii majore pentru vremea imparatiei milenare:

"El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt; si Domnul Dumnezeu ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparatii peste casa lui Iacov in veci si Imparatia Lui nu va avea sfarsit" (Luca 1:32-33).

"Voi pune peste ele un singur pastor, care le va paste, si anume pe Robul Meu David; El le va paste, El va fi pastorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor si Robul Meu, David, va fi voievod in mijlocul lor" (Ezec. 34:23-24).

Legamantul Davidic n-a fost si nu va fi implinit prin asezarea lui Christos pe tronul ceresc, caci David nu a fost imparat in cer. Tronul "tatalui Sau David" a fost si trebuie sa fie iarasi pe pamant (Mat. 25:31). Iata de ce, legamantul Davidic este cheia intregului program profetic care-si asteapta implinirea.

8. Legamantul cel Nou (Ier. 31:31-33) - care-si asteapta implinirea nationala in timpul Mileniului. Si el este un legamant neconditionat. Asa cum il descrie Ieremia, legamantul cel nou este facut cu "casa lui Israel si cu casa lui Iuda" (Ier. 31:31). El poate fi numit "cel nou" numai daca-l comparam cu legamantul mozaic facut cu Israel: "Nu ca legamantul cel dintai pe care l-am incheiat cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din tara Egiptului, legamant pe care l-au calcat, ..." (Ier. 31:32).

In legamantul cel nou, Dumnezeu promite: "Voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor: si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau, zicand: "Cunoaste pe Domnul!" Ci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul; caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor" (Ier. 33:33).

Pasajul anticipeaza conditiile ideale ale Mileniului, cand Christos va domni si toti oamenii vor cunoaste deslusit totul despre viata si lucrarea lui Isus Christos. Atunci nu se va mai face "evanghelizarea" oamenilor, pentru ca adevarul despre Mesia va fi cunoscut si acceptat in mod universal. Din descrierea lui Ieremia reiese clar ca acest "legamant nou" nu este implinit astazi, cand Biserica a fost trimisa in toata lumea sa propovaduiasca Evanghelia "la orice faptura."

Din cauza ca Noul Testament vorbeste si el despre Legamantul cel nou facut in sangele Domnului Isus si il aplica la viata si existenta Bisericii, unii sunt de parere ca legamantul cel nou nu se va mai implini cu Israelul, ci si-a gasit deplina implinire in Biserica. Altii presupun ca ar putea fi vorba despre doua impliniri ale aceluias legamant, una contemporana, legata de "nasterea din nou" a celor din Biserica si alta viitoare, legata de convertirea si refacerea spirituala a Israelului.

(a) Pentru Biserica - Dumnezeu se angajeaza sa-i mantuiasca, sa-i pastreze si sa-i prezinte in slava desavarsiti pe toti cei care au crezut in Fiul Sau, Isus Christos:

"Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Christos" (Fil. 1:6).

(b) Pentru Israel - in virtutea "alegerii", Dumnezeu va mantui Israelul:

"Ii voi scoate din toate abaterile cu care au pacatuit si-i voi curati; ei vor fi poporul Meu si Eu voi fi Dumnezeul lor" (Ezec. 37:23).

"Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: o parte din Israel a cazut intr-o impietrire, care va tinea pana va intra numarul deplin al Neamurilor. Si atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: "Izbavitorul va veni din Sion si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi lagamantul, pe care-l voi face cu ei, cand le voi sterge pacatele.
In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta este spre binele vostru, dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-i pare rau de darurile si de chemarea facuta"
(Rom. 11:25-29).

Ca o concluzie a tuturor celor opt legaminte enumerate mai sus, putem spune ca suveranitatea si puterea lui Dumnezeu le garanteaza pe cele neconditionate, iar ca in cele conditionate, falimentul si neputinta umana ies imediat si definitiv in evidenta. Tot ceea ce a promis Dumnezeu insa, in infinita Lui intelepciune si bunatate, se va implini cu certitudine in planul Sau desavarsit si vesnic:

"Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti. O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine i-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?" Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin!" (Rom. 11:32-36).