Aserah - stalpul idolatru

Inapoi la Cuprins

 

Cuvantul Aserah este un derivat al lui ashar (in ebraica), a fi drept, inaltat sau vertical. In sens moral, a fi drept, inseamna a trai dupa "indreptarul" eticii divine, a trai cu capul sus, fara a avea de ce sa-ti pleci fata de rusine.

Termenul apare in Vechiul Testament ca numire a unui obiect de cult idolatru. Aserah-ul era un stalp infipt in pamant, cand era din lemn, sau o structura verticala de piatra sau metal, un fel de "coloana" sau "obelisc". Biblia contine nu mai putin de 40 de referiri despre aserah.

Din examinarea pasajelor, intelegem ca uneori Aserah-ul era trunchiul unui copac, curatit de crengi si sculptat in diferite infatisari. (Deut. 16:21-22; Jud. 6:25-26: Is. 17:8; 1 Imp. 14:15; 16:33). Cel mai adesea, stalpul idolesc era asezat pe culmea unui deal sau in apropierea unui palc de copaci ("Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde" - 2 Imp. 17:10). Aserah-ul apare aici in pereche cu Astarteea. Si nu este de mirare. In idolatria animista a celor din vechime, Astarteea era reprezentanta feminina pasiva a elementului fertilitatii in timp ce Aserah-ul era elementul activ al puterii virile. In Templul Astarteii din Pafos, fenicienii au plasat ca singur obiect de inchinaciune, un obelisc vertical de piatra, peste care turnau ulei si pe care-l invesmantau intr-o broderie de panza. Astfel de "obeliscuri" s-au gasit pretutindeni in vatra lumii semitice, mai ales in teritoriul Babilonului, in Siria, in Palestina, in Egipt si in Arabia. Unele pietre de genul acesta au fost preluate ca obiect de cult contemporan. Un astfel de exemplu este |aaba, piatra sfanta careia i se inchina arabii la Meca. Sa nu uitam ca si Iacov a imitat acest obicei traditional la Betel ("... a luat piatra pe care o pusese capatai, a pus-o ca stalp de aducere aminte, si a turnat untdelemn pe varful ei" - Gen. 28:18)

De la imitare si pana la idolatrie nu a fost de obicei decat un singur pas. Mereu si mereu, Israelul L-a parasit pe Iehova, Dumnezeul Atotputernic, ca sa se inchine la simboluri animiste pagane. Reformatorii si proorocii trimisi de Dumnezeu in Israel s-au ridicat categoric impotriva unor astfel de practici (2 Cr. 34:4; Is. 17:8). Ca orice alt element al "religiilor" false, Aserah-ul era incarcat si el cu semnificatii legate de trairile "carnii". Satan a corupt intotdeauna inchinaciunea adevarata, pervertind-o printr-un amestec de formalism si abandonare imorala in mlastina poftelor nesatioase ale firii pamantesti.

Probabil ca la inceput Aserah-ul a fost un simbol al "pomului vietii" asezat de Dumnezeu in mijlocul gradinii Eden. Cu timpul insa, el a devenit un simbol al izvorului vietii, un obiect de cult "falic", o prosternare inaintea organului masculin de procreatie ("Dar voi, apropiati-va incoace, fii ai vrajitoarei, samanta preacurvarului si a curvei! Nu sunteti voi o samanta a minciunii, care se incalzeste pentru idoli sub orice copac verde ...? In pietre lustruite din paraie este partea ta de mostenire, ele sunt soarta ta; lor le torni si jertfe de bautura si le aduci daruri de mancare. Pe un munte inalt si ridicat iti faci culcusul; tot acolo te sui sa aduci jertfe. Iti pui pomenirea in dosul usii si usiorilor; caci, departe de Mine, iti ridici invelitoarea si te sui in pat, iti largesti culcusul si faci legamant cu ei, si iei seama la semnul lor" - Isaia 57:3-8; " ... ti-ai facut inaltimi ... si ti-ai facut niste chipuri de barbati, cu care ai curvit" - Ezec. 16:17).

Aceste simboluri religioase au aprins imaginatia oamenilor si au dus la instaurarea unor forme libidinoase de inchinaciune, cu o multime de "devotati" prabusiti la nivelul animalic al orgiilor obscene.

Toate popoarele Canaanului au practicat astfel de forme de inchinaciune. Ele n-au fost "inceputuri originale", ci au rezultat din denaturarea tragica a formelor arhetipale, ce aminteau oamenilor de elementele Edenului. In acelasi fel, toate sistemele idolatre legate de Astrologie sau Mitologie, nu au fost nici ele "originale", ci au marcat o corupere a unei cunostinte vechi despre vremea inceputurilor. Adevarul primitiv a fost denaturat si pervertit intr-o inchinaciune surogat, oferita de Satan oamenilor care mai aveau inca melancolia "paradisului pierdut". De ce a facut Satan asa? Pentru ca nici o minciuna nu este mai periculoasa decat ceea care are in sine si o parte de adevar. Cea mai mare inselatorie este aceea care ofera o minciuna ambalata in poleiala adevarului.

Odata prabusite in astfel de forme de idolatrie, natiunile din Canaan si din imprejurimi au decazut si au cazut sub pedeapsa divina. Inchinaciunea plina de perversiuni sexuale a fost limita care a marcat capatul rabdarii divine:

"In al patrulea neam, ea se va intoarce aici; caci nelegiuirea Amoritilor nu si-a atins inca varful" - Gen. 15:16

"Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit si pacatul lor este intr-adevar nespus de greu. De aceea, Ma voi pogori acum sa vad daca intr-adevar au lucrat in totul dupa zvonul venit pana la Mine; si daca nu va fi asa, voi sti" - Gen. 18:20-21

"Caci avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plangere inaintea Domnului impotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Dumnezeu, ca sa-l nimicim" - Gen. 19:13

Aceiasi idolatrie a trezit gelozia lui Iehova si a dus la pedepsirea Israelului:

"Domnul va lovi pe Israel, va smulge pe Israel din aceasta tara buna pe care o daduse parintilor lor, si-i va imprastia dincolo de Rau, pentru ca si-au facut idoli, maniind pe Domnul" - 1 Imp. 14:15

Elementele idolatre ale religiilor pagane nu au disparut niciodata cu totul. Ele si-au facut mereu loc in fiecare secol si in fiecare societate. Le intalnim si astazi furisate in simbolistica si ritualurile fraternitatilor Masonice, in Teozofie si chiar in anumite forme liturghice ale Bisericilor Catolice si Ortodoxe. Limbajul este asa de ascuns si tainic incat marea majoritate a celor care practica astfel de ritualuri nici nu-si mai dau seama de ideile pe care le intretin si le propaga. Napoleon s-a grabit sa aduca "obeliscuri" din Egipt si multe din metropolele moderne le afiseaza astazi in piete sau parcuri. Semnele "I" si "O" precum si litera "f" din alfabetul grecesc sunt simboluri ale religiei falice, in care sexul este "dumnezeul ostirilor". Aceleasi semne si semnificatii le intalnim din ce in ce mai des in puzderia de religii orientale, care au inundat lumea moderna sub titulatura de religii ale lui "Ne[ Age" (Veacul cel Nou).

Noul Testament ne anunta ca formele idolatre si vrajitoria vor trai un fenomen de recrudescenta in preajma sfarsitului, in vremea lui Antichrist. Unii comentatori identifica prezenta Aserah-ului in "uraciunea pustiirii din Locul Preasfant", despre care vorbeste profetul Daniel si Domnul Isus Christos (Mat. 24:15).

Iata si alte pasaje care arunca o lumina mai mare asupra acestei forme de idolatrie imorala: Ier. 5:7; 7:30-31; 19:4-5; 37:34-35; Osea 4:12-14; Amos 2:7-9.

Iata o lista complecta cu pasajele in care apare "Asterah"-ul in Biblie: Exod. 34:13; Deut. 7:5; 12;3; 16:21; Jud. 3:7; 6:25-26, 28,30; 1 Imp. 14:15,23; 15:13; 16:33; 18:19; 2 Imp. 13:6; 17:10, 16; 18:4; 21:3,7; 23:4,6,7,14,15; 2 Cron. 14:3; 15:16; 17:6; 19:3; 24:18; 31:1; 33:3,19; 34:3,4,7; Isa. 17:2; Mica 5:14.