Capitolul 5

Capitolul 5

RUSIA ESTE GOG

„Viitorul război nu va mai fi contra arabilor, ci contra ruşilor“.

Moşe Daian – 1968

Ezechiel 38:15-16 – 650 î.H.

Noul stat Israel va trebui să sufere o serie de mari încercări, care au fost profeţite.

Un duşman teribil din „extremul nord“ se va ridica împotriva lor având numeroşi aliaţi.

Autorul a auzit pe un post de radio – după al doilea război mondial – că ultimul război mondial va fi între popoarele care vor avea ca simbol un vultur şi un urs. Numai Biblia ne descoperă care sunt popoarele care au aceste simboluri.

Cele trei profeţii foarte importante despre grupul de naţiuni se găsesc în Ezechiel 38 şi 39; Daniel 11:40-45 şi Ioel 2:20.

Care este naţiunea conducătoare a acestei confederaţii şi care sunt aliaţii?

Ezechiel 38 – Gog din ţara lui Magog

Gog înseamnă conducător de popoare, uriaş.

Roşu = Rusia

Meşec = Moscova

Tubalul = Tobolsk

Persia = Iran

Cuş = Etiopia

Put = Libia

Gomer = Polonia, Cehia, Slovacia, Germania

Togarma = Armenia

Fii căpetenia lor – Rusia

Daniel 11:40-45                                                                 Ioel 2:20

S – Egipt                                                                            N – Rusia

Edom + Moab + Amon = Iordania

Libia

Etiopia

Profeţia lui Ezechiel are multe precizări cu privire la perioada în care vor avea loc evenimentele.

Capitolul 37 vorbeşte de restabilirea finală a lui Israel, când evreii se întorc din diaspora după aproape 2000 de ani. Aceasta ar fi prima precizare, iar a doua, că este legată de venirea imediată a necazului celui mare şi a lui Mesia pentru a domni şi a-i salva de vrăjmaşii lor.

Cap. 36: 24,25,27 – Renaşterea spirituală este precedată de restabilirea ca naţiune, ca stat independent.

În cap. 37:11 – valea oaselor uscate. Adevărata trezire spirituală se va produce după restaurarea ca popor (Ezechiel 37:26 şi 38, 39). În cap. 39, Dumnezeu va judeca pe invadatorii din nord într-un fel supranatural şi chiar această lucrare îi va face pe israeliţi să-L recunoască pe Domnul Isus ca adevăratul lor Mesia şi să creadă în El (Ezechiel 39:6-8).

În cap. 40-48, Ezechiel descrie noul Templu şi cultul care va fi instaurat după venirea lui Mesia ca Împărat. În 1854, Chamberlain a rezumat aceste lucruri din cap. 38 astfel: „După tot ce am putut înţelege, restaurarea viitoare a lui Israel va fi mai întâi progresivă şi paşnică; aceasta va fi o restaurare permisă, dacă nu chiar ajutată şi încurajată sau protejată. Evreii vor reveni ca să ocupe toată ţara, oraşele şi satele. Ei se vor stabili acolo, vor deveni prosperi şi tot mai bogaţi, înainte ca această mare confederaţie de popoare din nord să se formeze împotriva lor“. El a scris aceste lucruri cu 100 de ani înainte ca să se formeze statul Israel.

Cine ar fi capul confederaţiei?

Cu mult timp în urmă, mulţi comentatori au recunoscut că profeţia vizează Rusia. Dr. John Cumming scria în 1864: „Cred că acest împărat din nord va fi Rusia autocratică … Faptul că Rusia ocupă un loc foarte important în profeţie a fost admis de aproape toţi exegeţii“. Profetul ne dă arborele genealogic al acestui şef din nord în aşa fel că noi putem urmări migraţiile triburilor acestora până la epoca modernă pe care o cunoaştem.

Gog este numele simbolic al şefului naţiunii şi Magog este ţara lui. El este şi prinţul popoarelor vechi numite Roş, Meşec şi Tubal. Ei sunt nepoţii lui Noe prin fiul său Iafet. Magog este al doilea, Tubal al cincilea şi Meşec al şaselea.

În istoria antică, Herodot – filosof grec din sec. V î.H. – citează Meşecul şi Tubalul ca triburi care s-au stabilit în nordul Asiei Mici. Ei se numeau muscoviţi.

Iosef Flavius – istoric evreu din primul secol – afirmă că Magog este numit de către greci „sciţi“, şi spune că „aceste popoare locuiau dincolo de munţii Caucaz“.

Pliniu – autor latin din era creştină – scrie că Hieropol, luat de sciţi, a fost numit mai târziu Magog. Ei se identificau cu vechiul lor nume tribal – erau barbari şi erau de temut. Toate manualele de istorie veche ne învaţă că sciţii au constituit o parte importantă a popoarelor care au format Rusia modernă.

Vilhelm Genesius, ebraisant eminent, zice: „Meşec a fost fondatorul poporului Moschi – popor barbar care locuia în munţii moschieni. Acest savant spune mai departe că numele grec „Moschi“ derivă de la numele evreiesc „Meşec“ şi este rădăcina oraşului Moscova.

Tubal este fiul lui Iafet şi fondatorul tiberienilor – popor care locuia aproape de Marea Neagră, la răsărit de Moschi.

Roş nu a fost tradus în Biblia de la Ierusalim. În ebraică înseamnă „vârf“ sau „cap“ a ceva.

Autorii bizantini şi arabi menţionează adesea un popor cu numele Roş sau Rus, care locuia în părţile Taurusului şi este considerat ca făcând parte din triburile scite. Ei locuiau în vecinătatea Volgăi.

Episcopul englez Lowth scria în 1710: „Roş, luat ca nume propriu, arată în Ezechiel pe locuitorii Sciţiei, de la care şi-au luat numele ruşii moderni“.

Cei care au scris şi au gândit astfel atunci au fost luaţi în râs, dar astăzi vedem o Rusie comunistă modernă cu un regim fondat pe ateism.

Ezechiel mai subliniază şi poziţia geografică a acestui popor: „fundurile miazănoaptei“ (cap. 38:6,15 şi 39:2) – aceasta însemnând nordul.

O singură naţiune se află în extremitatea nordică – RUSIA. Avea dreptate Daian că „următorul război va fi cu ruşii, nu cu arabii“.

Ezechiel a trecut cu bine examenul de profet, pentru că el a vorbit ce i-a spus Dumnezeu (2 Petru 1:21).

Care sunt aliaţii?

1) Persia – Iranul modern. Rusia are nevoie de Iran pentru invazia prezisă. Ar fi mult mai greu să deplaseze o armată mare terestră de-a lungul munţilor Caucaz, care formează frontiera cu Iranul. Terenul este mai uşor de-a lungul Iranului decât de-a lungul Turciei. Totuşi Rusia va avea nevoie de aceste două ţări pentru transporturi.

2) Etiopia sau Cuş – Africa de Nord.

Cuvântul „Etiopia“ este traducerea cuvântului ebraic „Cuş“, care era fiul cel mare al lui Ham, fiul lui Noe. Moise zice că „ţara Cuş“ atingea altădată o regiune aproape de Tigru şi Eufrat (Gen. 2:13).

Dr. Genesius face bilanţul următor al dovezilor:

a)      cuşiţii erau negri;

b)      ei au emigrat mai întâi spre peninsula arabică, apoi de-a lungul Mării Roşii spre o regiune din sudul Egiptului.

c)      Toate popoarele de negrii ale Africii coboară din Cuş şi ele trebuie căutate în Africa (Gen. 10:7).

Este sigur că vechiul popor al Etiopiei (Abisinia modernă) se compunea din cuşiţi, dar mai sunt şi alţi aliaţi în afara lor (Daniel 11: 36-45).

Şi în Africa a pătruns propaganda comunistă.

3) Libia – este traducerea cuvântului ebraic „Put“, tot un fiu al lui Ham. Descendenţii lui Put au emigrat spre ţara care este la apus de Egipt; ei sunt la originea naţiunilor arabe ale Africii de Nord, ca Libia, Algeria, Tunisia, Maroc. Traducerea Septuaginta traduce Putul prin Libia. Teritoriul Africii de Nord este pe cale să devină pe faţă pro-sovietic. Algeria pare să fie deja comunistă, aliată Rusiei.

Ţările din spatele cortinei de fier

4) Gomer – fiul cel mare al lui Iafet, tatăl lui Aşchenaz.

Dr. Young, citând ultimele descoperiri arheologice, spune despre Gomer şi trupele sale: „Ei s-au stabilit la nord de Marea Neagră, apoi s-au întins spre sud şi spre apus, până la extremităţile Europei“.

Genesius spune că o parte din „trupele“ lui Gomer este Aşchenaz, „numele propriu al unei regiuni şi al unei naţiuni situate în Asia de Nord, din care au descins sumerienii, are sunt vechiul popor al lui Gomer. Evreii moderni gândesc că este Germania. Iosef îi numea pe aceşti fii ai lui Aşchenaz „reginieni“, şi pe o hartă a vechiului imperiu roman se văd în regiunea Poloniei actuale, în Cehoslovacia şi în Germania de Est, până la ţărmurile Dunării. Talmudul evreiesc modern confirmă această poziţie geografică. Deci ţările de după cortina de fier ar fi Europa de răsărit şi ţările slovace.

5) Togarma – Rusia meridională şi cazacii. Ezechiel 38:6 specifică „casa Togarmei“.

Genesius zice că este o naţiune nordică, venită din Gomer, având numeroşi cai şi măgari. Unul din fiii Togarmei a fondat Armenia, după spusele armenilor.

Togarma face parte din Asia meridională actuală şi este probabil la originea cazacilor şi a altor popoare din Rusia orientală. Cazacii au iubit întotdeauna caii şi sunt cunoscuţi ca având cea mai bună cavalerie din lume. Unii strategi gândesc că, într-adevăr, se vor servi de cavalerie pentru invazia Orientului Mijlociu, exact aşa cum a prezis Ezechiel. Pe un teren accidentat, cum este cel dintre Rusia şi Israel, cel mai adecvat mijloc de transport sunt caii.

Ezechiel nu a dat lista completă a aliaţilor, dar tot sunt mulţi.

Ezechiel 38:7 – căpetenia rusă va echipa pe aliaţii săi cu armament.

Totuşi Rusia şi aliaţii săi vor fi complet distruşi printr-un act pe care Israel îl va recunoaşte ca venind de la Dumnezeul lor, şi aceasta îi va face pe mulţi evrei să creadă în Mesia.

Capitolul 6

ÎMPĂRATUL DE LA MIAZĂZI

„Obiectivul nostru principal va fi distrugerea lui Israel“.

Naser – mai 1967

„Veniţi, zic ei, să-i ştergem de pe faţa pământului, din mijlocul neamurilor,
ca să nu se mai pomenească numele lui Israel“.

Psalmul 83:4 – cu circa 1000 de ani î.H.

Biblia spune că Egiptul, naţiunile arabe şi ţările Africii negre vor forma o alianţă, un bloc puternic, care se va numi Împăratul de la miazăzi şi care se va uni cu cel de la miazănoapte împotriva statului Israel.

Egiptul – actorul principal

Egiptul este conducătorul arabilor din Liga Arabă. Poziţia lui strategică va juca un rol important în evenimentele care se vor desfăşura. Rolul lui este tridimensional şi în limbajul lui Naser în formă de cercuri.

1)      Primul cerc – regiunea arabă cu unitatea arabă ca centru.

2)      Lângă ei, Africa, sediul luptei între imperialiştii albi şi indigenii negri pentru acapararea bogăţiilor continentului.

3)      Lumea islamică – care este şi ea ameninţată de imperialism. Naser ar fi vrut să unească toată lumea arabă, servindu-se de evanghelia materialismului şi de legătura comună a identităţii arabe, vrând să facă o puternică a treia forţă mondială.

Cum se fac duşmanii

Naser a căzut în capcana războiului din iunie 1967, pe care l-a pierdut. Nici un şef de stat arab nu poate spera să-şi păstreze puterea, dacă este dispus să facă concesii Israelului.

Împăratul de la miazăzi

Daniel 11:40 – expresia „vremea sfârşitului“ face aluzie la începutul ultimului mare război din istorie. Aici este o descoperire – că Egiptul va ataca statul restaurat al lui Israel, care va fi atunci sub dominaţia unui fals Mesia. Acest om va fi probabil un evreu care va colabora strâns cu dictatorul mondial care va lua puterea Romei. Acest lucru va declanşa o altă invazie, a ruşilor, în Israel şi în Orient (Daniel 11:42,43), şi nici Egiptul nu va scăpa, nici Libia, nici Etiopia. Ruşii vor înşela Egiptul şi naţiunile Africii negre şi cele ale Africii arabe, care vor fi angajate cu Egiptul şi cucerite odată cu el de către Rusia. Ele vor cădea deodată în mâna ruşilor. Această precizare mai este şi în Ezechiel 30:4,5. Proiectul egiptean de a-i uni pe arabi şi pe africanii negri într-o „a treia putere mondială“ pare a fi împlinirea cuvintelor profetului.

Harul se apropie de Egipt

Isaia prezice nu distrugerea totală a Egiptului, ci întoarcerea lui de la falşii Mesia şi de la închinarea la idoli la singurul şi adevăratul Mântuitor.

Egiptul va trece printr-o judecată şi va fi atinsă sursa lui de viaţă, Nilul, care va seca (Isaia 19:5,6).

Într-un fel sau altul, masa fluviului va fi deturnată şi regiunea pe care o uda se va usca. Isaia mai prezice că un mare dictator puternic va invada ţara şi o va stăpâni (cap.19:4).

Anticristul Romei va veni peste Egipt până vor striga către adevăratul Salvator, Isus (cap. 19:20).

Dumnezeu a mişcat popoarele pentru a se împlini prezicerile profeţilor, care sunt cuvintele Lui.

1)      Israel a revenit în ţara lui.

2)      Ierusalimul este sub stăpânirea evreilor (cartea a fost scrisă în 1970), dar în 1973 arabii au luat o bucată.

3)      Arabii se unesc împotriva Israelului pentru a elibera Palestina.

4)      Naţiunile din Africa de Nord şi Nord-Est se aliază şi ele în această cursă.

Suntem noi gata, dacă suntem ultima generaţie care va fi afectată?

Capitolul 7

PERICOLUL GALBEN

„… râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat , ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit“.

„Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon“.

Apocalipsa 16:12,16 – Ioan cca anul 96 d.H.

Expresia „împăraţii de la răsărit“ se referă la o altă putere care trebuie să se formeze chiar în timpul când Nordul – Rusia – şi Sudul –Egiptul şi alianţa africano-arabă – se pregătesc. Expresia greacă tradusă prin „Orient“ (Apoc. 16:12) este „anatolea hellon“ care înseamnă „răsăritul soarelui“. Este vechea desemnare a raselor şi naţiunilor orientale. Ioan descrie această mare hoardă de soldaţi strânşi la râul Eufrat ca „împăraţii de la răsăritul soarelui“ şi prezice mişcarea unei mari armate orientale care trebuie să ia parte la un război în Orientul Mijlociu.

Eufratul a jucat de-a lungul secolelor un mare rol în istoria militară. Este lung de 2900 km şi nu se poate trece cu piciorul decât în unele locuri şi în anumite anotimpuri. Este lat de 300 mile metrice şi adânc de până la 3-10 m, câteodată şi mai mult. Această indicaţie arată că puterea de care este vorba este orientală. Pentru invazia următoare Dumnezeu va avea grijă să sece Eufratul pentru a putea fi trecut. Ioan vorbeşte de eliberarea a patru îngeri decăzuţi pe care Dumnezeu i-a păstrat în captivitate la acest fluviu (Apoc. 9:14-16). Imediat după eliberarea lor, o armată fantastică iese din Eufrat, numărul combatanţilor cavaleriei fiind de 200 de milioane (Apoc. 9:16). Cei patru îngeri vor instiga această armată la război şi ei vor seca râul pentru a trece peste bariera dintre răsărit şi apus. Această hoardă fantastică va distruge 1/3 din populaţia globului (Apoc. 9:18) prin foc, fum (poate poluarea aerului) şi pucioasă (adică pământul scufundat).

Mulţi savanţi care studiază Biblia gândesc că este o descriere a unui război atomic. Această mare armată va fi mobilizată înainte de revenirea lui Mesia pe pământ.

Timp de secole Asia a rămas înapoiată faţă de Occident în ce priveşte ştiinţa şi tehnica. Japonia a fost prima naţiune din Asia care s-a lansat în curentul ştiinţei moderne. Marina japoneză a făcut faţă în al II-lea război mondial – campania din Africa şi Palestina. Ei ar fi putut să-i învingă cu siguranţă pe englezi – adică acea parte din forţele lor care fusese reţinută de corpul din Africa al mareşalului Romel. Dacă japonezii ar fi continuat, războiul s-ar fi terminat altfel.

Amiralul Yamamoto a modificat ordinele într-un fel inexplicabil. El a făcut să se întoarcă detaşamentul special care se găsea în Oceanul Indian şi l-a dirijat spre coasta apuseană a Statelor Unite. Credem că această decizie trebuie atribuită providenţei divine. Intenţia acestui detaşament special a fost interceptată de marina SUA prin radio şi a fost decodificată. Lupta care a avut loc poate fi considerată ca o întorsătură a războiului. Cu un pumn de bombardiere şi un detaşament special mult inferior ca număr, marina SUA i-a înfrânt pe japonezi în lupta de la Marea Coraiului. Japonia a mers din înfrângere în înfrângere şi visurile ei de cucerire s-au destrămat.

Balaurul se trezeşte – CHINA

Prin luarea puterii de către comunişti în China, adevăratul uriaş se trezeşte.

Pe la 1860, Dr. Robinson prezicea: „Înainte de scurgerea unei jumătăţi de secol, în providenţa lui Dumnezeu, se vor vedea revoluţii în spiritul oriental, de care nimeni nu are nici cel mai mic presentiment“.

În 1864, Cuming prevedea că „Orientul va intra în mod necesar în era industrializării şi va deveni mai târziu o mare nenorocire pentru civilizaţia occidentală“.

Cu toate că China nu este prea dezvoltată în toate ramurile sau ca nivel de trai, totuşi ea a făcut progrese remarcabile în domeniul armelor de război. Cu privire la potenţialul militar şi intenţiile Chinei roşii, Victor Petrov a spus în 1967: „China are toate condiţiile să devină o mare putere mondială. Dezvoltarea Chinei comuniste este avansată şi va creşte. Cu sau fără ajutorul ruşilor, ea avansează spre scopul ei de a atinge nivelul industrial al marilor puteri ale lumii.

Ruptura dintre China şi Rusia s-a făcut în interpretarea doctrinei comuniste. Chinezii afirmă că lumea nu va putea fi cucerită decât prin forţa armelor şi prin violenţă. Marea acuzaţie a Chinei roşii faţă de Rusia se exprimă prin cuvântul comunist cel mai dispreţuitor: „revizionişti“. Marxiştii n-au uitat niciodată că violenţa va însoţi inevitabil prăbuşirea capitalismului. Mao Tse Toung a rezumat astfel interpretarea acestui principiu: „puterea politică iese dintr-un proiect de tun … şi proiectul nu trebuie să cadă niciodată în mâinile Partidului Comunist“. Convinşi că lumea liberă nu poate fi răsturnată decât printr-un război total, comuniştii chinezi, de-a multor ani, au consacrat 10% din bugetul lor militar pentru dezvoltarea armelor nucleare. China s-a specializat în bombe H şi în rachete intercontinentale – zicea Yehuda. Un recent documentar televizat despre China roşie, numit „Vocea Balaurului“, spunea că chinezii se laudă ei înşişi că ar putea mobiliza o „armată populară“ de 200 milioane de soldaţi. În lauda lor ei au dat chiar cifra prezisă în Biblie. Coincidenţă?

Această tactică a „valurilor de oameni“ pare a fi la baza strategiei acestei armate de 200 milioane de oameni care, conform profeţiilor, trebuie să invadeze Orientul Mijlociu în bătălia de la Armaghedon.

Petrov zicea: „Populaţia abundentă este o rezervă nelimitată de material omenesc pentru o armată, care rămâne valabilă în era noastră de maşini şi automatizare. China este una din marile puteri mondiale. Ea singură va avea puterea de a distruge 1/3 din populaţia mondială, aşa cum a profeţit Ioan.

Capitolul 8

ROMA PE DRUMUL RENAŞTERII

„Veni, vidi, vici“.

Cezar – anul 47 î.H.

Cuvintele lui Cezar au rămas în istorie, dar Roma totuşi a căzut şi Cezar a murit. Cu toate acestea profeţii Sfintei Scripturi ne învaţă că imperiul roman va reveni la viaţă înainte de întoarcerea lui Mesia pe pământ.

Un nou Cezar va fi în fruntea acestui imperiu şi „veni, vidi, vici“ va fi scos brusc la lumină pentru a deveni o realitate.

În Daniel 12 Dumnezeu ne spune că profeţia nu va fi înţeleasă până la „vremea sfârşitului“, când educaţia şi turismul vor fi atins un înalt nivel de perfecţiune.

„Tu, Daniele, pecetluieşte aceste cuvinte până la vremea sfârşitului. Un mare număr vor rătăci ici şi acolo şi nelegiuirea va creşte“ (cap.12:4 versiunea Ierusalim), „mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte“ (versiunea Segond).

Ni se spune că „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără a descoperi secretul Său slujitorilor Lui, profeţii“ (Amos 3:7). Credem că sunt astăzi profeţi care primesc lumină din Cuvântul Său profetic. Dumnezeu deschide multor oameni cartea profeţiilor. Este unul din motivele pentru care veţi vedea în biblioteca creştină tot mai multe cărţi privind profeţia biblică.

Există o profeţie în care găsim renaşterea Romei. Daniel 7 a fost scris în sec. VI î.H., iar în capitolul 2:38-40 descrie imperiile care au stăpânit un timp pe pământ.

Despre capitolul 7 Domnul Isus şi apostolii Săi au vorbit adesea direct sau indirect. Se spunea că ar fi cel mai important capitol din Vechiul Testament.

Daniel a avut un vis şi a văzut patru fiare ieşind din mare:

1)      Prima semăna cu un leu şi avea aripi de vultur.

2)      A doua semăna cu un urs.

3)      A treia semăna cu un leopard, dar avea patru capete.

4)      A patra, cea mai teribilă, înspăimântătoare, avea dinţi de fier şi zece coarne.

Aceste viziuni au fost explicate lui Daniel de către îngeri, interpreţii oficiali ai acestor viziuni.

Prima împărăţie este Babilonul, care a devenit un imperiu mondial în anul 606 î.H. când a cucerit Egiptul – împărat fiind Nebucadneţar în Biblie – Nabucodonosor în istorie.

Al doilea imperiu a fost imperiul medo-persan (Daniel 8:20). Aceştia au cucerit imperiul babilonean în 530 î.H., construind un ingenios baraj al Eufratului.

Primii doi împăraţi au crezut în Dumnezeul lui Israel. Dar înainte ca grecii să devină puternici, Daniel a profeţit că ei vor deveni puternici şi că vor cuceri imperiul medo-persan.

În anul 331 î.H. Alexandru cel Mare cucereşte acest imperiu.

Al treilea imperiu devine o realitate istorică, aşa cum spune profeţia. Patru puteri din interior vor destrăma şi acest imperiu, aşa cum spune Daniel în capitolul 8, iar împăratul va muri prematur. Patru generali ai lui Alexandru Macedon au preluat puterea şi au împărţit imperiul în patru părţi, care au durat până în anul 68 î.H., când Roma a cucerit ultima parte a vechiului imperiu grec.

Roma a devenit atunci cea mai mare putere mondială. Al patrulea imperiu nu a primit numele nici unui animal cunoscut. Era o fiară diferită de toate celelalte, mai fioroasă decât toate celelalte (Daniel 7:19). Aceea a fost prima fază a acestui imperiu, când a cucerit lumea întreagă, apoi a dispărut, pentru a reapare chiar înainte ca Mesia să vină pentru a restabili Împărăţia lui Dumnezeu.

Roma în faza a doua

Acest imperiu se va prezenta sub forma unei confederaţii de 10 naţiuni (Daniel 7:20). Sensul simbolurilor din acest verset se luminează pe măsură ce înaintăm în cartea lui Daniel. Simbolismul biblic se lămureşte prin fapte istorice şi Daniel continuă: „Am văzut cum cornul acesta (cel mic) a făcut război sfinţilor şi i-a biruit până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia“ (Daniel 7:21,22). „Cel Îmbătrânit de zile“ este identificat aici cu Unul care semăna cu Fiul Omului care vine pe norii cerului – Acela care va supune toate stăpânirile omeneşti şi va stabili Împărăţia Lui pentru totdeauna.

Când Domnul Isus a fost în faţa Sinedriului şi a fost întrebat dacă este Fiul lui Dumnezeu, El a răspuns: „Da, sunt“ şi a adăugat: „şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului“ (Marcu 14:62,63). Domnul Isus făcea aluzie la versetul acesta din Daniel 7:13 şi toţi din acel tribunal cunoşteau cartea lui Daniel. Marii preoţi cunoşteau profeţiile şi scrierile vechi, şi din răutate şi pizmă L-au dat în mâinile romanilor.

Cele 10 coarne sunt 10 împăraţi sau 10 naţiuni. Un altul se va ridica după ei, el va fi diferit de primii şi va supune trei împăraţi (cap.7:24).

Deci Roma este al patrulea imperiu, dar cine este „un altul“?

Este Anticristul – El nu va fi numai un şef politic, ci şi un şef religios. Luând puterea, el va supune şapte naţiuni care îi vor face pe plac, dar trei nu se vor supune.

Nimeni n-a putut restabili Roma

Influenţa romană în lume este aşa de întinsă că ea atinge civilizaţia occidentală în toate aspectele vieţii. Se poate spune cu adevărat saturaţi de slava vechii Rome, şi totuşi ea s-a dezintegrat din interior şi lumea occidentală de astăzi are aceeaşi tendinţă de degradare morală ca aceea a Romei la căderea ei.

Carol cel Mare a încercat să ridice vechiul imperiu în anul 800. Imperiul său cuprindea Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos şi Belgia. Carol cel Mare a fost încoronat de papă, dar nu a format imperiul celor 10 naţiuni din Scriptură.

Şi Napoleon a încercat restabilirea imperiului. Papa Piu al VII-lea a făcut o călătorie grea până la catedrala Notre Dame de Paris, ca să-l încoroneze pe Napoleon, dar el a smuls coroana din mâna papei şi şi-a pus-o el însuşi.

Hitler a încercat şi el şi spunea că cel de-al treilea Reich al lui va dura 1000 de ani, dar a dispărut şi el.

Nu vorbim de un imperiu roman reconstruit fizic sau geografic, cu toate că unele ţări care trebuie să facă parte au aparţinut vechiului imperiu roman, ci de acele ţări care sunt depozitarii culturii şi tradiţiei Romei.

Noi credem că formarea Pieţei Comune şi tendinţa de unificare a Europei poate foarte bine să fie începutul confederaţiei celor 10 naţiuni profeţită de Daniel şi de cartea Apocalipsa.

Ce forţe deosebite contribuie la formarea acestei confederaţii pe care marii cuceritori din istorie n-au putut-o realiza?

1) Mai întâi este ameninţarea comunismului. Unul din factorii cei mai importanţi care au motivat formarea acestei comunităţi economice şi a N.A.T.O.-ului este neliniştea cu privire la un inamic comun.

Un articol asupra acestei probleme citează cuvintele lui Jean Monnet, numit părintele Pieţei Comune: „Atâta timp cât Europa rămâne divizată, ea nu poate rivaliza cu URSS; Europa trebuie să se unească“.

2) Al doilea motiv de unificare a Europei este ameninţarea economică creată de Statele Unite. Europenii şi-au dat seama că ei nu vor putea supravieţui din cauza puterii industriale a Statelor Unite.

3) Al treilea motiv de unificare este că europenii, presimţind slăbiciunea SUA în voinţa lor de a rezista contra comunismului, se vor uni. Se pare că îşi dădeau seama că dacă Europa ar fi în pericol SUA n-ar fi gata să se împotrivească unei invazii ruseşti. Europa nu crede că ar putea conta pe americani în cazul unui conflict.

4) Al patrulea motiv de unificare este că, după perspectivele profetice, America nu va mai rămâne liderul Occidentului şi probabil va deveni într-un fel o parte a noului bloc de puteri europene.

5) Un al cincilea motiv de unificare este realizarea marilor posibilităţi ale unei Europe unite. Acum câţiva ani ministrul francez al afacerilor externe a spus că Piaţa Comună, cu reţeaua ei de interese şi angajamente politice, va avea o aşa greutate în lume că va sfârşi prin a deveni un sistem mondial.

Fostul secretar de stat american a spus printre altele: „Datorită punerii în comun a resurselor şi eforturilor, o nouă şi puternică entitate este pe cale de a apare din haosul rivalităţilor naţionale şi a războaielor mondiale“.

Fostul preşedinte al Comunităţii Europene, Dr. Walter Hollstein, a spus: „Trebuie distinse trei etape în unificarea Europei:

a)      Mai întâi uniunea dunăreană.

b)      Apoi uniunea economică.

c)      Şi în final unirea politică.

Putem spera că în preajma anului 1980 fuziunea tuturor comunităţilor economice, militare şi politice va fi reunită în Statele Unite ale Europei“.

În vremea renaşterii acestui imperiu roman va fi şi o renaştere a misterului Babilonului. Dacă acest lucru vi se pare o poveste, depărtaţi-vă de scepticism şi studiaţi bazele biblice şi aplicaţiile profeţiei. În fruntea noului imperiu roman va fi un om cu un aşa magnetism, cu o aşa putere şi cu o aşa influenţă, încât el va fi pentru un timp cel mai mare dictator pe care l-a cunoscut vreodată lumea, un ateu şi un nelegiuit diabolic.

Capitolul 9

FÜHRERUL CARE VINE!

„Duhul pe care-l văd poate este un diavol şi diavolul are putere să ia formă plăcută“.

Shakespeare – Hamlet

„Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină“.

2 Corinteni 11:14

Un dictator este un om cu putere absolută, cu o mare putere asupra concetăţenilor săi. Va apare el deodată, zicând: „S-o sfârşim cu acest regim democratic demodat; eu sunt acum şeful vostru“? Nu, nu se va petrece aşa. Un dictator nu impune legea lui unui popor de sus în josul scării, fără a provoca reacţiuni. Tirania este rezultatul haosului care i-a favorizat ascensiunea la puterea despotică. Dicţionarul defineşte dictatorul astfel: „Un om care ia puterea ca urmare a unei crize“. O societate în dificultate produce atmosfera favorabilă pentru un dictator şi nu invers.

Istoria a demonstrat că dictatorul, odată instalat ca „mare şef“, nu este capabil să găsească soluţii durabile la problemele ţării lui. Hitler, atins de nebunia puterii, n-ar fi putut să-şi exercite puterea şi stăpânirea lui zdrobitoare peste milioane de oameni, dacă timpul nu s-ar fi copt pentru el. În anii '30, poporul german ajunsese la disperare. Criza economică clătina bazele industriei; existau milioane de şomeri. Hitler, cu geniul lui rău, cunoştea starea de spirit a poporului german; văzându-se pe el salvatorul, eroul capabil să-i conducă pe nemţi la glorie, cu condiţia ca ei să i se supună şi să-l urmeze. El se credea mai presus decât ceilalţi muritori de rând. Prin urmare, el s-a înconjurat de o ceată de indivizi suspecţi. Atât timp cât i-au fost de folos, aceşti criminali şi sadici au făcut parte din anturajul lui imediat şi l-au ajutat în exercitarea puterii.

La Roma cezarii au introdus cultul universal al împăratului. Puterile lor dictatoriale erau absolute. Un teolog scoţian a făcut o remarcă: „Ceea ce pare extraordinar este că acest cult al împăratului n-a fost impus în imperiul roman de sus în jos; el s-a dezvoltat de jos în sus“. Urcarea la putere a lui Hitler a fost rapidă. Cultul împăratului, dimpotrivă, s-a stabilit în mod progresiv. El îşi are izvorul în recunoştinţa provinciilor pentru ceea ce făcuse Roma pentru ele; când Roma lua în stăpânire o ţară şi îl detrona pe tiranul care o condusese, ea instaura dreptatea romană.

Pax Romana era diferită de tot ce cunoscuse lumea până atunci şi popoarele erau adânc recunoscătoare faţă de împărat. Pentru popor nu era de ajuns să aprecieze Roma, aceasta fiind ceva impersonal. Trebuia ca spiritul Romei să fie personificat. Atunci s-au apucat să-l considere pe împăratul Romei ca o fiinţă divină. Înainte să Se nască Mesia, a fost adorat cezarul. Primul templu ridicat divinităţii împăratului a fost construit la Pergam în anul 29 î.H. – începuse cultul cezarului.

Imperiul fiind foarte întins, peste multe popoare şi limbi, trebuia un principiu unificator. „Religia“ putea juca acest rol, şi de aceea orice cetăţean roman a fost obligat să ardă câteva boabe de tămâie pe altar, zicând: „Cezar este Domnul“. În aceste condiţii nu este de mirare că acest cult al cezarului s-a lovit de frontul creştinismului. Când creştinii refuzau să-l numească pe cezar Domnul lor, ei erau supuşi persecuţiilor inumane.

Terenul dictaturii conţine multe seminţe rele: anarhia, destrăbălarea, decadenţa morală, disperarea omenească şi cultul fals al eroilor. Demagogii de orice soi ar fi, sunt şi ei produsul aceluiaşi teren.

Trăim noi într-o eră liniştită şi senină când oamenii se bucură de un climat de destindere? Întrebare ridicolă, nu-i aşa?

Procentul crimelor creşte mai repede decât creşterea populaţiei. Crima se face acum pe o scară mai largă, la nivelul popoarelor. Revoluţia şi mişcările revoluţionare devin un mod de viaţă în această a doua jumătate a sec. XX.

Războaie, mereu războaie. A existat oare vreodată o epocă în care potenţialul de autodistrugere să fi fost aşa de mare ca în zilele noastre?

Explozia demografică – creşterea populaţiei este o problemă tot atât de importantă ca şi problema păcii. Un raport al O.N.U. prevede că populaţia globului va atinge şapte miliarde şi jumătate în anul 2000. Ţinând cont că în 1968 populaţia era de 3,4 miliarde, vedem că în 30 de ani populaţia globului se va dubla. Acest raport mai spune că o mare fecunditate şi cursul creşterii ridicat al populaţiei contribuie la poluare, la suprapopulaţie, la extinderea urbană şi la o mulţime de tulburări psihologice în ţările dezvoltate. Ele aduc foametea, analfabetismul, şomajul, mizeria şi o agitaţie ameninţătoare pentru bazele ordinii publice în ţările în curs de dezvoltare.

Bolile psihice s-au înmulţit mai ales în rândul tinerilor – de şapte ori mai mult faţă de populaţia totală, ceea ce nu este normal.

Nu este nevoie să fii o persoană religioasă ca să vezi ce se întâmplă în lume.

Anarhia creşte în toate ţările. Normele de moralitate tradiţionale sunt lepădate şi înlocuite cu un fel de hedonism etichetat „Noua calitate“.

Ni se vorbeşte de super-arme şi auzim ameninţarea liderilor atei ale unor mari puteri care nu ezită să folosească aceste arme, dacă vor reuşi să supravieţuiască propriei voinţe de cucerire.

Omenirea va ajunge într-o aşa mare strâmtorare că va fi coaptă pentru a zeifica nu importă pe care nou cezar care ar părea capabil să dea pacea şi unitatea.

Cine este Führerul care va veni?

Timpurile sunt coapte şi încă se mai coc pentru apariţia marelui dictator – Antihrist. Biblia ne face un tablou foarte exact al acestui dictator în cartea Apocalipsa (cap. 13:1-4). Este descris ca un om având o mare autoritate. În Apocalipsa 17:15 „curva“ se raportează la sistemul religios legat de acest dictator. Fiara care se ridică din mare va ieşi din haosul naţiunilor. Isaia pomeneşte de marea tumultoasă a neamurilor păgâne (cap. 57:20,21).

Apocalipsa 13:2 – „Fiara semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu“.

Daniel s-a servit de animale sălbatice pentru a descrie fiarele:

1)      Imperiul babilonean – leul

2)      Imperiul medo-persan – ursul

3)      Imperiul grec – leopardul

El spune că cel de-al patrulea imperiu va sfâşia tot pământul.

Din cultura imperiului roman se vor ridica 10 împăraţi plus un alt împărat care va fi diferit de cei zece. Acesta va supune trei împăraţi. Când acest dictator roman va veni, el va lua puterea asupra confederaţiei celor zece naţiuni. Şapte împăraţi sau şefi se vor supune lui de bunăvoie, dar trei vor refuza s-o facă.

Apocalipsa 13:1 – cele „zece coarne“ se referă la cele 10 naţiuni şi cele „şapte capete“ sunt cei şapte şefi care formează o coaliţie cu Antihristul.

Trăsăturile de caracter ale lui Antihrist

Antihristul va fi ca un leopard, ca un urs şi ca un leu. Leopardul reprezintă imperiul grec. Alexandru Macedon era recunoscut pentru rapiditatea cu care cucerea şi biruia pe vrăjmaşii lui. El era întreprinzător şi tare – semnul omenesc al leopardului. Alexandru Macedon a fost un cuceritor mondial, care îşi conducea armatele până la extremităţile lumii cunoscute atunci.

Ursul reprezintă imperiul medo-persan, care a fost foarte puternic, ca şi animalul pe care îl simbolizează.

Leul reprezintă Babilonul, este regal. Babilonul a fost o monarhie elegantă. Vestitele palate şi grădini suspendate erau considerate ca una din cele şapte minuni ale lumii.

Viitorul führer va fi foarte puternic, sigur de el şi orgolios. Apocalipsa 13:2 ne spune că balaurul îi va da puterea sa şi scaunul său de domnie şi o mare putere. Cine este balaurul? Revenim la Apocalipsa 12:9: „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ“. El va putea face tot felul de minuni; iată de ce credincioşii nu trebuie să se entuziasmeze când văd o minune. Poate că nu este de la Dumnezeu. Şi Satan face minuni şi amăgeşte oamenii. Dar va fi un timp când Satan va putea face tot felul de lucrări supranaturale prin intermediul oamenilor. S-a spus că Satan va trimite pe acest om, capodopera lui, „cu tot felul de minuni şi puteri mincinoase“ (2 Tesaloniceni 2:9).

Balaurul îi va da scaunul lui de domnie pe care l-a refuzat Domnul Isus Hristos (Luca 4:5-8) şi îl vor adora pe acel om cum este adorat Satan, prin forme de idolatrie inimaginabile.

În toată lumea înmulţirea cultelor mistice oculte şi chiar diabolice este aşa de pronunţată că toţi încep să se întrebe ce se întâmplă. În unele oraşe din America au loc „ceremonii religioase“ prin care oamenii se închină diavolului. Cultul lui Satan, care va fi întronat în timpul domniei universale a lui Antihrist, va face ca vrăjitoriile de astăzi să pară ca nişte jocuri de copii faţă de ale lui.

Apocalipsa 13:3 ne spune că fiara va primi o rană mortală la cap, rană care se va vindeca miraculos.

În Apocalipsa 13:14 apare proorocul mincinos (a doua fiară) care le zice oamenilor să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie şi care trăia. Oricine ar fi omul acesta, îşi va face o statuie a lui însuşi şi oamenii se vor închina lui ca pe vremea lui Nebucadneţar. El se va deosebi de ceilalţi printr-o imitaţie satanică a învierii (rana de la cap). El se va da pe faţă după Necazul cel Mare.

Toată lumea necredincioasă se va uimi de vindecarea lui şi mulţi îl vor urma (2 Tesaloniceni 2:7-12). Va avea o atracţie magnetică, va fi un bun şi puternic orator. Va vorbi pentru pace şi unificare. Acesta este marele strigăt al lumii: PACEA şi UNIFICAREA, şi el le va aduce o pace relativă, de aceea mulţi îl vor urma (1 Tesaloniceni 5:1-3), dar va fi de scurtă durată şi mincinoasă, ca şi Satan.

Antihristul se va zeifica precum cezarii Romei. Va primi putere 42 de luni – o putere absolută – Hitler, Stalin, Mao sunt ca un pension de fete pe lângă această perioadă catastrofală.

Va huli şi-i va prigoni pe creştini – pe Dumnezeul lor şi pe cei din ceruri. Se va lupta împotriva celor care vor evangheliza omenirea (144000 de evrei) în Necazul cel mare. În vremea lui Antihrist nimeni nu va putea trăi fără acel semn pe mână sau pe frunte (Apocalipsa 13:18). Deja s-au computerizat toate băncile şi fiecare om de pe planetă are un număr. Electronica a câştigat teren şi va ajuta şi ea la pregătirea căii apariţiei lui Antihrist.