Capitolul 1

 

VIITORUL

 

„Noi credem ceea ce vrem să credem“

Demostene – 348 î.H.

 

De mii de ani pe oameni i-a interesat viitorul. Unii au folosit spiritismul (cei ce cheamă spiritele – lucru interzis de Dumnezeu), alţii astrologia, care s-a născut în vechea Caldee, în nordul Golfului Persic.

Faraonii Egiptului au importat astrologia şi magia din Babilon. Acest lucru l-a practicat şi Imperiul Roman şi din păcate se practică şi în zilele noastre – mai ales spiritismul. În Occident acest lucru aduce un mare venit celor interesaţi.

 

 

Capitolul 2

 

CÂND ESTE UN PROFET
CU ADEVĂRAT UN PROFET?

 

„Curiozitatea omului scrutează trecutul şi viitorul“.

T.S. Elliot

 

Adevăraţii profeţi sunt cei din Biblie – ai lui Israel – care au vorbit mânaţi de Duhul Sfânt.

Cum au trecut ei încercarea ?

Cum să ştim dacă un profet vorbeşte din partea lui sau din partea lui Dumnezeu – întreabă Moise (Deuteronom 18:21).

Când ce va spune un profet se va împlini (Deuteronom 18:22), acela este un profet adevărat.

Dacă nu era adevărat ceea ce profeţea, adică nu se întâmpla, era condamnat la moarte prin lapidare (Deuteronom 13:1-11).

Unele profeţii din Biblie se văd împlinindu-se sub ochii noştri.

Cucerirea Israelului de către Nebucadneţar este dovedită astăzi prin săpăturile arheologice din zona respectivă.

Unul din profeţii care au profeţit cu preţul vieţii a fost Mica, pe vremea când Ahab l-a invitat pe Iosafat la război împotriva sirienilor (1 Împăraţi 22:28). Ştim  ce  s-a întâmplat în final. O săgeată trasă „la întâmplare“ l-a lovit pe Ahab şi el a murit, aşa cum a profeţit Mica.

Isaia a profeţit pe o perioadă de 60 de ani (740-680 î.H), timp în care s-au succedat patru împăraţi. El a profeţit că Sanherib se va întoarce în ţara lui fără să atace Ierusalimul (Isaia 37: 36-38). El a mai profeţit cu sute de ani înainte invazia Iudeii şi cu 150 de ani înainte nimicirea Babilonului şi faptul că nu va mai fi reclădit (Isaia 13:17-22). Babilonul era o cetate greu de cucerit, cu ziduri de 45m înălţime şi late cât cinci care mergând alături, şi totuşi mezii şi perşii au cucerit-o fără război – săpând un şanţ şi deviind cursul Eufratului. Ei au intrat în cetate în timp ce împăratul Belşaţar dădea un ospăţ desfrânaţilor (Isaia 21:1-10).

Cu 200 de ani înainte Isaia a profeţit că un împărat pe nume Cirus va porunci reclădirea Ierusalimului şi a Templului (Ezra 1:1-11).

 

 

Capitolul 3

 

OARE EXPERIENŢA
NE ÎNVAŢĂ CEVA CU ADEVĂRAT?

 

„Istoria ne învaţă că omul nu învaţă nimic de la istorie“

Hegel

 

Omul nu învaţă niciodată din greşelile trecutului, mai ales când este vorba de cele mai mari catastrofe. Ex: primul război mondial, al doilea, şi iată că se profilează şi al treilea.

Subiectul central al profeţiilor iudaice era că Mesia va veni să împlinească făgăduinţele făcute lui Avraam, Isaac şi Iacov. După aceste profeţii, Israel era poporul care trebuia să conducă lumea sub domnia lui Mesia, care va aduce pacea universală, prosperitatea şi armonia între neamurile de pe pământ. Lucru ciudat, paradoxal este că într-adevăr a venit un iudeu care a declarat că El este Mesia. El a împlinit un mare număr de profeţii care au fost făcute despre El. Dar a fost lepădat chiar de aceia care ar fi trebuit să-L recunoască. Profeţiile Vechiului Testament au făcut două portrete diferite ale lui Mesia care trebuia să vină:

Unul din portrete Îl arată ca Rob smerit care suferă pentru ceilalţi şi este lepădat de compatrioţii Săi (Isaia 53).

Al doilea portret Îl arată pe Mesia ca un Împărat biruitor şi îmbrăcat cu o putere fără limită care vine deodată pe pământ în culmea unui război mondial şi-i salvează pe oameni de la autodistrugere.

1)      Mesia suferind – Isaia 53

2)      Mesia domnind – Zaharia 14 şi Isaia 9:6,7

Marii rabini nu au înţeles că este vorba de una şi aceeaşi persoană şi au luat numai al doilea portret.

Întrebarea cea mare

De ce au lepădat evreii pe Mesia, cu toate profeţiile care s-au făcut şi care erau cunoscute rabinilor?

Isus la venirea Lui – în predica de pe munte – a redat adevărul cu privire la poruncile lui Dumnezeu, pe care rabinii le înlocuiseră cu porunci omeneşti şi datini bătrâneşti. El a arătat că Dumnezeu priveşte la atitudinea de inimă, nu la înfăţişarea exterioară a faptelor.

Ei nu L-au vrut pe Mesia suferind, nu L-au înţeles şi atunci L-au lepădat.

Cele 10 porunci nu au avut drept scop să ne facă să ne apropiem de Dumnezeu prin propriile noastre eforturi, ci ca să ne arate cât de perfecţi ar trebui să fim noi ca să fim primiţi de Dumnezeu prin faptele noastre bune.

Legea a fost dată ca sufletele să-L poată primi pe Mesia suferind, să vadă nevoia acută de El.

Al doilea motiv de lepădare a fost indiferenţa lor cu privire la nevoile lor spirituale, mai ales că Isus era un dulgher de jos, sărac, umil şi ei erau din păturile înalte – cărturari, farisei, saduchei şi preoţi – păturile conducătoare la vremea aceea.

Semnele profetice care arătau venirea Lui erau tot atât de clare ca şi semnele cerului – semne pe care ei le ştiau.

Deci Dumnezeu îi descoperă lui Iacov că Mesia va fi din seminţia lui Iuda. Apoi din familia lui David – cum a zis profetul Natan din partea lui Dumnezeu (1 Cronici 17:11-13). Împăratul David primeşte două făgăduinţe:

1)      Unul din urmaşii lui va domni veşnic (2 Samuel 7:12-16);

2)      Această Persoană va fi singurul Fiu al lui Dumnezeu.

Tradiţiile rabinice ştiau că această prezicere era mesianică, de aceea I-au şi spus mulţi „Fiul lui David“.

Locul naşterii îl aflăm de la profetul Mica 5:2, reluat în Matei 2:5.

Data naşterii

Daniel a profeţit că vor trece 483 de ani (69 x 7 săptămâni de ani) până la venirea Unsului (Mesia), şi că Mesia va fi stârpit şi cetatea va fi dărâmată de un împărat (Titus, în anul 70 d.H.).

Profesiunea lui Mesia

Isaia profeţeşte (cap. 35:4-6) că cei şchiopi şi orbi vor fi vindecaţi, iar în pustiu vor izvorî ape – exact ceea ce i-a spus Isus lui Ioan Botezătorul, când acesta a trimis să întrebe dacă este El sau trebuie să aştepte un altul (Matei 11:3).

Suferinţele

Isaia 42 şi 52:13,14 şi 53 Îl arată pe Isus – Mesia suferind. Isaia a trăit cu 700 de ani înainte de Isus şi a profeţit lepădarea Lui (cap. 53:1-3) – profeţia fiind la timpul trecut, dădea mai multă greutate spuselor lui. Isaia L-a văzut pe cruce cu 700 de ani înainte.

Vânzarea pe 30 de arginţi

Zaharia 11:12,13 – această profeţie o găsim împlinită în Evanghelia după Matei (cap. 27:6-10).

Răstignirea

În Psalmul 22 – scris cu 1000 de ani înainte de Isus de către David călăuzit de Duhul Sfânt – cuvântul „câine“ era folosit în jargon de către evrei pentru cei dintre naţiuni. Deci a fost răstignit de romani.

Isus a prezis distrugerea Ierusalimului (Luca 19:43,44), care a avut loc în anul 70.

Vom fi noi indiferenţi faţă de atâtea profeţii care anunţă venirea din nou a lui Mesia – Isus ca mare Împărat?

Aceste profeţii se vor împlini literal, aşa cum s-au împlinit şi celelalte despre El.

 

 

Capitolul 4

 

ISRAEL

 

„Sunt puţine ţările care au jucat un rol aşa de important
în istoria lumii ca poporul Israel“.

David Ben Gurion – 1965

 

La un moment dat va veni o perioadă de 7 ani al cărei punct culminant va fi revenirea vizibilă a lui Isus Mesia. Cele mai multe din profeţiile neîmplinite încă se leagă de evenimentele care se vor întâmpla puţin înainte de început şi în timpul acestei „numărători inverse“ a celor 7 ani. Aceasta nu poate începe mai înainte ca poporul evreu să fi intrat în vechea lui ţară, Palestina (14 mai 1948).

Cheile enigmei profetice

În timpul renaşterii lui Israel se va produce o regrupare a neamurilor în 4 blocuri.

Fiecare din aceste blocuri va fi direct şi vital interesat de acest stat nou creat.

Fiecare din aceste blocuri politice va participa la marele război final – Armaghedon.

Fiecare din aceste blocuri va fi judecat şi distrus pentru că a invadat Israelul.

Visul şi realitatea

Evenimentul principal pe care l-au omis mulţi cititori ai Bibliei a fost că Israel trebuia să se formeze ca stat independent, ceea ce s-a întâmplat la 14 mai 1948 prin declaraţia pe care a citit-o Ben Gurion: „Evreii trebuie să vină în Israel“.

Perioada de 7 ani

Trei ani şi jumătate de 360 de zile (anul biblic) sau 42 de luni (Apoc. 11:2,3) este a doua jumătate din cei 7 ani – timp profeţit de Domnul Isus la Matei 24:21,22.

Sunt cam 3500 de ani de când poporul evreu a plecat din Egipt spre ţara promisă. Moise le-a prezis că el va fi pedepsit de două ori ca popor, pentru că nu credeau în Dumnezeul lor şi lepădau legile Lui. Prima parte a pedepsei a venit din Babilon (Isaia 39:6 – locul; Ieremia 25:12 – perioada; şi Isaia 44:28 şi 45:4 – reclădirea Ierusalimului prin Cirus, pe care îl cheamă pe nume). Dar în anul 70 evreii sunt împrăştiaţi în toată lumea, printre toate popoarele. Ei vor fi prigoniţi fără milă şi socotiţi ca fără patrie (Deut. 28:64-68; Luca 21:23-24; Matei 23:36 – a spus Domnul Isus).

Timp de aproape 2000 de ani evreii au rătăcit de-a lungul pământului, fiind umiliţi şi vânduţi la preţuri de nimic pentru munci dispreţuite.

Aceste profeţii care s-au împlinit cu acest popor trebuie să ne facă să credem că Dumnezeu nu vorbeşte în zadar.

Renaşterea lui Israel

James Grant, teolog biblic englez, a înţeles că evreii trebuie să fie restauraţi ca naţiune.

„Venirea în persoană a lui Mesia pentru a stabili domnia Lui milenară pe pământ nu va avea loc atât timp cât evreii nu vor fi intrat în ţara lor şi vrăjmaşii lui Mesia şi ai evreilor nu vor fi adunat armatele lor din toate părţile lumii pentru a începe asedierea Ierusalimului. Or întoarcerea evreilor în Ţara Sfântă şi mobilizarea acestor puternice armate pentru ocuparea Ierusalimului trebuie să aibă loc într-un timp considerabil“. (Acestea au fost scrise cu 82 de ani înainte de întemeierea statului Israel).

Ca să fii sigur în ce priveşte importanţa lui Israel ca semn al timpurilor, trebuie să ţii seama de trei evenimente care se vor întâmpla:

1)      Poporul evreu trebuie să fie restaurat în Palestina.

2)      Evreii trebuie să reia posesiunea părţii vechi a Ierusalimului şi a locurilor sfinte (1967).

3)      Trebuie să reconstruiască Templul pe locul său istoric.

Profetul Ezechiel a profeţit acum 2600 de ani invazia Israelului de către un popor (cap. 38:8), după ce vor fi strânşi în ţara lor din mijlocul popoarelor.

Momentul împlinirii

1)      „După multe zile“ – Dr. Kac, medic evreu, zice că această expresie în Vechiul Testament indică întotdeauna restaurarea naţională finală şi completă a lui Israel şi învierea spirituală.

2)      Această restaurare are loc după ce munţii lui Israel au fost pustii.

3)      Ezechiel 37 – minunea restabilirii materiale a evreilor în propria lor ţară, apoi urmează convertirea lor spirituală.

4)      Această restabilire materială este asociată direct cu declanşarea ostilităţilor care duc la o mare judecată asupra tuturor popoarelor şi revenirea lui Mesia pentru a stabili Împărăţia lui Dumnezeu. Tocmai prezenţa acestei naţiuni noi şi prospere va stârni un puternic vrăjmaş în nordul Israelului. El va lansa un atac împotriva Israelului înaintea ultimului război mondial, care va aduce în final pe toţi supravieţuitorii la picioarele lui Mesia.

Domnul Isus Profetul

Domnul Isus a făcut câteva precizări cu privire la revenirea Sa (Matei 24; Luca 17 şi 21). Şi a făcut o comparaţie cu smochinul. Când ramurile lui înfrunzesc, cunoaşteţi că vara este aproape (Matei 24:32,33). Semnul cel mai mare este renaşterea lui Israel. În Matei 24:34 Domnul Isus zice că generaţia care va vedea semnele împlinindu-se nu va trece. În Biblie, o generaţie reprezintă cam 40 de ani. (1948+40=1988)

Un alt eveniment important

Reluarea în stăpânire a vechiului Ierusalim (1967). Zaharia 12-14 descriu invazia împotriva poporului evreu care va locui în apropierea vechiului Ierusalim.

Cronologia evenimentelor:

1)      Asedierea Ierusalimului de către toate naţiunile (cap. 12:1-3);

2)      Descrierea luptei din Ierusalim şi împrejurimi (cap. 12:4-9);

3)      Arătarea personală a lui Mesia Isus unei rămăşiţe de evrei la Ierusalim      (cap. 12:10);

4)      Pocăinţa şi credinţa care sunt rezultatul acestei descoperiri personale         (cap. 12:11-14);

5)      Deschiderea unui izvor de iertare pentru Israelul pocăit (cap. 13:1);

6)      Venirea biruitoare a lui Mesia (cap. 14:1-21).

Din aceste capitole reiese clar că evreii trebuie să locuiască şi să ocupe vechiul Ierusalim în momentul venirii lui Mesia. Domnul Isus a mai prezis în ultimul mesaj înainte de arestarea Sa să ia seama la „«urâciunea pustiirii», despre care a vorbit profetul Daniel, «aşezată în locul sfânt»“ (Matei 24:15). Expresia „«urâciunea pustiirii», despre care a vorbit profetul Daniel“ în limbajul evreiesc înseamnă profanarea Templului prin aducerea unuia dintre neamuri sau a unui lucru profan în Locul Sfânt. O profanare a avut loc deja în 165 î.H., când împăratul Antiohus Epifanus a invadat cetatea şi a înjunghiat un porc în Locul Sfânt.

Pentru a zidi un templu, evreii trebuie să aibă Ierusalimul şi vechiul loc de amplasare a Templului în partea veche a oraşului. În 1967, în războiul de şase zile, Moşe Daian – comandantul şef israelian – s-a dus la zidul plângerii şi a zis: „Noi am revenit la locul cel mai sfânt dintre locurile sfinte. Nu-l vom mai părăsi niciodată“.

Al treilea Templu

Reconstruirea vechiului Templu trebuie să se facă pe locul lui cel vechi – Muntele Moria. Acolo au fost construite Templele precedente.

Primul, acum 3000 de ani, de către Solomon.

Al doilea, acum 2400 de ani, de către cei ce s-au întors din Babilon.

Al treilea a fost restaurat în întregime de către Irod cel Mare, ca să câştige simpatia evreilor şi a fost distrus de către Titus în anul 70 d.H. (din el a rămas o bucăţică – Zidul plângerii – unde se roagă şi plâng acum evreii).

Piedica de reconstruire este moscheea lui Omar – unul din cele două, trei locuri sfinte musulmane – dar profeţia se va împlini în ciuda acestei moschei, care se crede că este construită pe locul Templului.

În Daniel 9:27, se spune că un prinţ se va ridica din poporul care a distrus al doilea Templu (romanii, în anul 70 d.H.) şi că el va face „o alianţă“ cu poporul evreu (Isaia 28:15).

Acest tratat va garanta libertatea religioasă a evreilor, pentru ţinerea jertfelor după legea lui Moise.

Acest „prinţ“ trebuie să vină dintr-o formă reînnoită a vechiului imperiu roman. Apostolul Pavel ne vorbeşte foarte clar despre el în 2 Tesaloniceni 2:4-12. El va profana deci Templul şi prin acest act va rupe alianţa cu poporul evreu şi va face să înceteze cultul Templului (Daniel 9:27).

Deci:

1)      Restaurarea cultului jertfelor după legea lui Moise;

2)      Profanarea Templului.

După războiul din 1967, un reporter a luat un interviu unui celebru istoric izraelian – Israel Eldad – care la întrebarea: „Poporul dumneavoastră are intenţia să reclădească Templul?“ a răspuns astfel: „Din momentul când împăratul David a cucerit pentru prima oară Ierusalimul până ce Solomon a clădit Templul n-a trecut decât o singură generaţie. La fel va fi şi pentru noi“. Reporterul a întrebat: „Ce va fi cu moscheea lui Omar?“ Eldad a răspuns: „Desigur, este o întrebare bună. Cine ştie, poate va fi un cutremur de pământ“.